O carte pierdută, legată în pielea unui criminal notoriu, este expusă la un muzeu din Marea Britanie

Vorbim despre o lectură morbidă… O carte legată cu pielea unuia dintre cei mai cunoscuți criminali din Marea Britanie este pe cale să fie expusă la Moyse’s Hall Museum din Bury St Edmunds, Suffolk, Marea Britanie.

Tomul, despre care se spune că a fost realizat folosind pielea lui William Corder, care a fost condamnat pentru uciderea Mariei Marten în Crima de la Red Barn din 1827, a fost găsit pe un raft de cărți din biroul muzeului, relatează Euronews.

Spre deosebire de exemplarul cunoscut anterior al cărții „An Authentic and Faithful History of the Mysterious Murder of Maria Marten” de James Curtis, care era complet acoperită cu piele umană, noua descoperire are doar inserții de piele pe cotor și în colțuri.

Prima carte a fost expusă la Moyse’s Hall Museum în 1933 și abia recent curatorii și-au dat seama, după ce au răsfoit catalogul muzeului, că exista o a doua carte care fusese trecută cu vederea.

Pentru cei care nu sunt familiarizați cu povestea sumbră, Maria Marten a fost împușcată mortal de William Corder. Trupul ei a fost descoperit într-un punct de reper local, Red Barn, după ce mama ei vitregă, Ann Marten, a raportat vise tulburătoare care indicau locul de înmormântare.

Se crede că Corder și Maria Marten erau amanți și că el a ademenit-o la Red Barn, spunându-i că vor fugi la Ipswich pentru a se căsători. Corder a fost arestat la Londra, judecat la Bury St Edmunds și spânzurat public în 1828.

După execuție, corpul criminalului a fost folosit pentru disecție, iar pielea sa a fost folosită pentru a lega raportul crimei și povestea procesului său.

Asasinatul de la Red Barn a generat numeroase cântece, piese de teatru și seriale TV. Cel mai recent, un cântec din 1971 înregistrat de cântăreața folk Shirley Collins și Albion Country Band a fost interpretat de Florence Pugh în (strălucitoarea) adaptare TV din 2018 a romanului de spionaj al lui John Le Carré „The Little Drummer Girl”.

„Crima continuă să fie interpretată și reinterpretată în cultura populară până în prezent”, a declarat Daniel Clarke, ofițer de patrimoniu la consiliul West Suffolk.

„Credem că toate cărțile legate în piele ar trebui să fie expuse? Acest lucru ar fi dezbătut de la caz la caz”, a spus Clarke. „În acest caz, este un set de artefacte dure și emoționante care ne oferă șansa de a discuta despre anatomizarea cadavrului criminal. O istorie incomodă, da, dar dacă vrem să învățăm din istorie, trebuie mai întâi să o înfruntăm cu onestitate și deschidere.”

Clarke a adăugat că muzeul „nu tratează acest lucru ca pe un artefact obscen, ci ca pe o fereastră către trecut”.

Practica destul de macabră de legare a cărților a fost o procedură comună în secolul al XIX-lea, cunoscută sub numele de bibliopegie antropodermică.

Exemple faimoase de bibliopegie antropodermică includ ediții ale „Dansului morții” al lui Holbein și cartea franceză „La pluralité des mondes habités” a astronomului Camille Flammarion. Legenda spune că o admiratoare a lui Flammarion i-a donat pielea sa pentru legarea cărții – care este ștampilată „reliure en peau humaine, 1880 („legare în piele umană, 1880”).

Din cauza faptului că conțin resturi umane, cărțile legate în piele umană sunt considerate de mulți ca fiind problematice.

Anul trecut, Universitatea Harvard a eliminat pielea umană, furată post-mortem de la o pacientă neidentificată, din „Des destinées de l’âme”, din cauza „naturii etice a originii și istoriei ulterioare a cărții”.