O creştere cu 2,5% a salariului minim ar sprijini redresarea economică în 2021 (Op-ed)

Discuţiile legate de nivelul salariului minim (SM) pentru anul 2021 nu au dus la atingerea unui consens până în acest moment. Însă, o decizie va trebui luată până la sfârșitul acestui an. Soluţiile avansate pentru rata de creştere a SM în 2021 acoperă o plajă destul de largă, de la 0%, susţinută de unele patronate, până la aproape 9%, în scenariul susținut de sindicate.

Criza epidemiologică a creat un context în care raţiunea economică ar trebui să prevaleze asupra unor formule mecaniciste care calculează rata de creştere a SM, cel puţin pentru anul 2021. În anii anteriori, autorităţile au favorizat un avans accelerat al SM, parţial şi din dorinţa de a creşte încasările aferente (i.e.  contribuţii asigurări, impozit venit) – în termeni nominali – la buget, clasica iluzie monetară. În ultimii opt ani politica SM a fost exploatată excesiv, denaturând pe fond, scopul acesteia. SM a crescut de peste 3 ori la nivelul întregii economii sau chiar de 4 ori, pentru cei din construcţii, este drept de la un nivel redus în comparaţie cu alte state din regiune. Însă această viteză de creştere a generat o asimetrie masivă în structura salariilor din România, astăzi peste o treime din numărul de angajaţi din economie având contracte la nivelul SM, de departe cea mai mare rată din Europa. O creștere substanțială a SM în 2021 ar aduce și mai multe contracte la nivelul SM, rigidizând mai puternic întreaga structură salarială, fapt ce scade reziliența la șocuri a economiei.

Dată fiind incertitudinea privind impactul crizei epidemiologice asupra economiei în viitorul apropiat, pe orizontul anului 2021 creșterea SM ar trebui să vizeze cel mult menținerea puterii de cumpărare la nivel agregat, i.e. indexarea cu rata medie anuală a inflației, adică 2,5%. Cu “îngheţarea” SM, ca şi în 2020, pentru cei cu studii superioare şi cei din construcţii. Această variantă ar limita creșterea costului cu forța de muncă pentru multe firme care deja se află într-o situație financiară precară. Totodată ar facilita revenirea mai rapidă a economiei, inclusiv a sectorului de servicii sau a firmelor mici şi mijlocii care au fost afectate puternic de criză, şi unde o mare parte a angajaţilor este retribuită la nivelul SM. Schimbarea structurii economiei în era post pandemie deschide posibilitatea ca o serie de companii să se confrunte cu fluxuri financiare precare şi pe parcursul anului viitor, ceea ce ar putea duce la disponibilizări de personal sau chiar ieşirea de pe piaţă a unora dintre ele. Această vulnerabilitate financiară poate fi exacerbată în ipoteza unei creşteri  a SM peste rata inflaţiei – în special în sectoarele cu marjă de profit redusă şi potenţial de cerere scăzut – în momentul în care facilităţile acordate în timpul pandemiei vor dispare.

Unul din argumentele principale aduse de susţinătorii creşterilor consistente ale SM, şi anume reducerea inegalităţii sau a sărăciei, nu se verifică în practică. În România de exemplu, în ultima decadă şi jumătate coeficientul Gini (un indicator al inegalităţii veniturilor) a avut fluctuaţii minore. În anul 2019 era la acelaşi nivel ca şi în anii 2008 sau 2014, în ciuda ratelor mari de creştere pe care SM le-a avut în ultimii opt ani ani. Rata săraciei reflectă mai degrabă inactivitatea sau o activitate redusă, cauzată fie de şomaj, de un număr mare de pensionari sau de lucrătorii independenţi.

Economia României se află într-o situație vulnerabilă prin prisma nivelelor ridicate ale deficitelor de cont curent și bugetar. O reducere a competitivității în acest moment, printr-o creştere reală a costului forței de muncă, via SM, ar amplifica această vulnerabilitate. În perioade de contracţie economică un avans al SM peste rata inflaţiei poate prelungi durata perioadei de redresare economică ulterioară. În criza precedentă SM în România a crescut – în termeni nominali – cu doar 7% pe o perioadă de 4 ani, între 2009-2012, în anii 2009 şi 2010 rămânând chiar neschimbat. Acest fapt a sprijinit ulterior redresarea economică.

Pe viitor, mecanismul de calcul al SM necesită îmbunătăţiri. De exemplu, formula curentă, care consideră  inflaţia anuală la nivelul lunii octombrie, eludează consideraţii ale teoriei economice. Dincolo de aceasta însă, principiile de calcul ale SM vor trebui sa ţină cont de propunerea recentă de directivă a Comisiei Europene de la sfârşitul lunii octombrie 2020. Aceasta vizează stabilirea unui cadru de referință comun pentru asigurarea unui nivel adecvat al SM pentru fiecare stat membru. Va necesita, implicit, armonizarea criteriilor şi principiilor expuse în directivă cu realitatea economică din România.

Unul din obiectivele viitoare ale politicii de creştere a SM in România ar trebui să vizeze, în conjuncţie cu alte politici sau mecanisme, reducerea graduală a ponderii numărului de contracte de muncă retribuite la nivelul SM undeva la sub 10%, în linie cu cifrele observate în alte state cu economii de piaţă libere, axate pe sectoare ce generează valoare adaugată ridicată. Aceasta ar flexibiliza economia şi ar ajuta-o sa fie mai pregătită pentru transformările structurale viitoare, generate atât de avansul tehnologic cât şi de tranziţia energetică. (Foto: Laurian Lungu – Agerpres / Angelo Brezoianu)

Laurian Lungu, Consilium Policy Advisors Group (www.cpag.ro). Studiul prezinta succint caracteristicile pietei fortei muncii din Romania si analizeaza elemente care influenteaza politica salariului minim (SM). Evalueaza posibile scenarii de crestere a acestuia in viitorul apropiat prin prisma dinamicii SM din ultima decada, luand in considerare si nivelul SM al tarilor din regiune sau proiectiile de crestere a SM din programele de guvernare. Analiza este efectuata la solicitarea și împreună cu Confederația Patronală Concordia. https://cpag.ro/wp-content/uploads/Studiu_Salariu_Minim_final_Concordia.pdf

Opiniile autorului nu reprezintă în mod necesar poziția redacției