O dezbatere artificială: Sex sau gen pe buletin

Un proiect pilot demarat la Cluj privind introducerea noilor cărți de identitate a declanșat în România o dezbatere perfect artificială, lipsită de sens, dar numai bună pentru a acoperi alte teme cu adevărat importante din societate. Să scriem pe noile cărți de identitate sex sau gen? Sexul ar limita la două opțiuni, genul permite și a treia variantă X.

Nu mai discutăm azi despre eșecul campaniei de vaccinare sau despre marile probleme nerezolvate ale guvernării, cum ar fi reformele din justiție, lumea care se schimbă din temelii, sub ochii noștri, prin renunțarea rapidă la combustibilii fosili, însă pierdem vremea cu petardele AUR și cu cimiliturile Bisericii Ortodoxe.

Or, tot ce contează în această discuție este ce spun regulamentele, legile adoptate la Bruxelles și deciziile CEDO în materie, dat fiind că suntem stat membru UE, nu în Comunitatea Statelor Independente.

Altfel spus, ar trebuie să ne intereseze foarte puțin ce cred politicienii, homofobii de profesie, circarii de televiziune, creștinopații sau preoții pe o temă strict administrativă.  Ce spune legea? Care sunt regulile europene în vigoare și obligațiile României ca stat membru? Aici găsiți răspunsurile, nu în altă parte.

Or, lucrurile sunt destul de clare. Legislația UE adoptată în mai 2019 nu impune statelor dacă să marcheze rubrica sex sau gen pe cărțile de identitate electronice. Fiecare stat membru este liber să aleagă, dar UE recomandă ca demnitatea fiecărei persoane sau grup vulnerabil să fie respectată.

Până și aici românii au creat o confuzie: au tradus din legislația europeană termenul gender uneori cu sex, alteori cu gen, deși în mod evident nu înseamnă același lucru. Prin urmare, nu-i de mirare că nici în capul funcționarilor din ministerul de interne din România nu este foarte limpede cum să procedeze și ce să scrie în noile cărți de identitate: gen sau sex?

Până să se lămurească, statul român are însă de rezolvat rapid condamnările pe bandă rulantă de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pronunțate deja sau pe cale să vină.

România nu a legiferat nici azi parteneriatul civil, nu recunoaște drepturilor căsătoriilor între persoane de același sex încheiate în alte țări (din această cauză Comisia a declanșat deja procedura de infringement în cauza Coman – Hamilton), nu a pus la dispoziție persoanelor transgender proceduri clare pentru modificarea genului doar în acte de identitate, fără le oblige în prealabil la operații chirurgicale (România a fost condamnată în iunie la CEDO).

Societatea se schimbă, relațiile dintre oameni la fel, dar statul român a rămas prizonierul canoanelor bisericești din secolul trecut. Văd că Biserica Ortodoxă, deși admite că problema sexului / genului de pe cărțile de identitate este o chestiune administrativă, ar vrea să tranșeze ea această dezbatere.

În opinia BOR, noțiunea de gen este ”un construct pur ideologic pus în slujba unei toxice, smintitoare ideologii numită (trans)genderism, prin care se încearcă inducerea nefastei idei a genului fluid, adică a așa-zis posibilei schimbări a sexului camuflat în „gen”.

Ar merita amintit aici că societatea românească, așa conservatoare cum este ea, refuză amestecul BOR în decizia administrativă. Un sondaj de opinie realizat de Avangarde pentru G4Media.ro, arată că 58% dintre cei intervievați cred că biserica nu ar trebui să se implice în deciziile autorităților.

Dar aceeași societate românească se plasează pe poziții conservatoare când vine vorba despre minoritățile sexuale. Doar 12% dintre români cred că ar trebui acordate mai multe drepturi comunității LGBT în timp ce 62% cred că trebuie întărit prin lege rolul familiei tradiționale.

Aceasta este realitatea și în acest peisaj încremenit a apărut și dezbaterea artificială despre genul/ sexul de pe buletin.

Cui îi pasă ce scrie pe buletin? Ce importanță are dacă în loc de sex scrie gen, iar pe lângă bărbat și femeie mai apare și opțiunea X? În afara de posesorul buletinului, pe cine interesează ce decide acesta să scrie în el, despre propria persoană? În mod normal, pe nimeni. Cu ce drept s-ar băga statul, biserica, politicienii în viața cuiva?

În realitate, nu este așa. Valurile de iliberalism din Ungaria sau Polonia, curentul ultraconservator republican de pe vremea Americii lui Trump se revarsă și în România. Inițiativele homofobe ale FIDESZ sunt copiate de UDMR și AUR. Ura împotriva minorităților sexuale a fost injectată treptat și în societatea românească.

Am văzut cum Rusia pune umărul, la vedere, la ridicarea valului anti-LGBT. Însuși ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a scris recent în cotidianul rusesc Kommersant un editorial critic la adresa democrațiilor liberale, în care susține că elevii din școlile occidentale sunt învățați că Iisus Hristos a fost bisexual și non-binar.

Dezbaterea despre gen vs sex pe noile buletine de identitate este umflată artificial de pe poziții ideologice, de grupurile conservatoare și ultraconservatoare din politică și societate. Ele văd în cuvântul ”gen” o amenințare directă la adresa propriilor valori. Introducerea opțiunii X alături de feminin și masculin pe buletin reprezintă în ochii lor un sacrilegiu, o victorie a ”progresismului”, cucerirea unei redute simbolice: cartea de identitate.

Nu sunt în stare să iasă din tranșeul ideologic și să vadă în aceste reguli votate în UE, consfințite prin decizii ale Curții Europene ale Drepturilor Omului, o simplă formă de respect față de celălalt, față de demnitatea umană, față de dreptul și libertatea fiecăruia de a face ce dorește cu viața lui.

De mirare, totuși, că noile documente electronice nu i-a scos încă din grotă pe cruciații anti-CIP, cod de bare, 666, Satana, Bill Gates, noua ordine mondială. Timpul nu e pierdut. Vor trebui să mai aștepte însă până se încheie și cealaltă dezbatere: de ce nu este imprimat tricolorul pe noile cărți de identitate? Până acum, explicația că tehnologia existentă nu permite imprimarea unei culori tari, cum este culoarea roșie, în folia de plastic, n-a prea convins patrioții neamului.

Guvernul Cîțu, președintele Iohannis și liberalii au toate motivele să bată din palme că în spațiul public sunt tocate teme artificiale, care abat atenția de la adevăratele probleme ale țării. Așa a crezut în 2018 și Liviu Dragnea, când a detonat diversionist tema referendumului pentru familie.