O fetiță din perioada medievală, îngropată cu fața în jos și cu gleznele legate. Arhelogi: Au făcut-o  pentru a împiedica „întoarcerea” din mormânt?

Analiza rămășițelor unei tinere medievale, care a fost îngropată cu fața în jos și cu gleznele potențial legate între ele, sugerează că au fost luate măsuri suplimentare pentru a se asigura că „nu se putea „întoarce” din mormânt”, au declarat arheologii, relatează CNN.

Cadavrul tinerei de 15 ani a fost găsit într-o groapă dintr-o așezare medievală timpurie din apropierea satului Conington din sud-estul Angliei, în comitatul Cambridgeshire, potrivit Muzeului de Arheologie din Londra (MOLA).

Săpăturile au avut loc între 2016 și 2018, iar rămășițele fetei au fost acum studiate.

Deși Anglia medievală timpurie nu avea tradiții de înmormântare prestabilite, era o practică obișnuită la acea vreme ca trupul defunctului să fie așezat cu fața în sus, a precizat luni MOLA într-un comunicat de presă.

„Se crede că a fi îngropat cu fața în jos a fost o expresie socială de „alteritate”, o practică de înmormântare rezervată persoanelor considerate în afara societății medievale timpurii”, a precizat MOLA. „Aceasta îi include pe cei care arătau sau acționau diferit de restul comunității, pe cei cu un statut social scăzut, precum și pe indivizii care au suferit o moarte violentă sau neașteptată”.

Osteologii – specialiștii în oase – de la MOLA au găsit dovezi care sugerează că fata avea un statut social scăzut. Ei suspectează că a murit brusc sau pe neașteptate, deoarece oasele ei nu prezentau semnele unei boli lungi și grave.

Au existat dovezi că a suferit de malnutriție în copilărie, iar analiza coloanei vertebrale a arătat că avea o boală a articulațiilor coloanei vertebrale, care s-ar fi agravat dacă ar fi efectuat munci manuale grele de la o vârstă fragedă, potrivit comunicatului.

„Aproape sigur a fost văzută ca fiind diferită

„Această înmormântare oferă o oportunitate interesantă, deși tragică, de a vedea realitățile vieții, și ale morții, pentru cei care erau văzuți ca fiind străini în trecut”, a declarat Don Walker, osteolog uman principal la MOLA, în comunicat.

„Probabil că nu vom ști niciodată cu exactitate cum era văzută această tânără femeie de către comunitatea în care a crescut, dar modul în care a fost înmormântată ne spune că aproape sigur era văzută ca fiind diferită”, a continuat el.

Ea a fost înmormântată într-o groapă care obișnuia să dețină un stâlp de intrare pentru Poarta Medievală Timpurie din așezarea Conington.

„Pe lângă faptul că a fost îngropată cu fața în jos pe un hotar, poziția gleznelor ei sugerează că este posibil să fi fost legate împreună. Acest lucru implică faptul că comunitatea a luat măsuri suplimentare pentru a se asigura că ea nu se putea „întoarce” din mormânt”, a adăugat el.
Aceste două schelete îngropate împreună se numără printre cele 62 de cadavre descoperite în cimitirul necunoscut până acum.

Amplasarea corpului copilului a făcut ca și locul în care a fost înmormântată să pară semnificativ. Corpul fetei a fost pus într-o groapă care anterior a ținut un stâlp mare de lemn pentru poarta de intrare a unei incinte, potrivit comunicatului.

Acest lucru avea asemănări cu înmormântarea unei femei, cu fața în jos, tot în șanțul de delimitare a unei așezări, la sfârșitul secolului al VIII-lea sau al IX-lea, la aproximativ 50 de kilometri distanță de locul în care a avut loc acest caz. Acelei femei, despre care se crede că a fost executată, îi lipseau brațele, capul, gâtul și o parte din coloana vertebrală.

În timp ce înmormântarea în cimitire asociate cu bisericile nu era o practică standard la acea vreme, granițele și hotarele par să fi fost folosite pentru înmormântări „semnificative sau neobișnuite” în Anglia în acea perioadă, potrivit MOLA.

Datarea cu radiocarbon a fost folosită pentru a dezvălui că fetița a murit între anii 680 și 880 d.Hr., iar lucrările arheologice de la fața locului sugerează că activitatea așezării de acolo s-a încheiat în secolele al VIII-lea și al IX-lea.