O ”mână de praf și pietricele” în centrul atenției tuturor: Nava spațială OSIRIS-REx va aduce pe Pământ cea mai mare mostră colectată până acum de pe suprafața unui asteroid

OSIRIS-REx, o navă spațială a Agenției Spațiale Americane (NASA) este programată să zboare duminică pe lângă Pământ și să încheie o misiune de șapte ani cu un cadou deosebit pentru oamenii de știință – cea mai mare mostră colectată până acum dintr-un asteroid, scrie Al Jazeera.

Este vorba despre aproximativ 250 de grame de ”pietricele și praf” de pe asteroidul Bennu, o realizare care, deși nu pare semnificativă la prima vedere, este un progres semnificativ față de ultima misiune majoră de colectare de mostre de pe un asteroid. Nava japoneză Hayabusa2 a întreprins o misiune similară cu OSIRIS, dar după ce a interceptat doi asteroizi diferiți, s-a întors cu o cantitate de materiale care abia puteau umple o linguriță de ceai.

Capsula ce conține noile mostre va fi lansată în atmosferă și ar trebui să aterizeze duminică în zona deșertului Utah, în timp ce nava mamă va porni într-o nouă călătorie, spre un alt asteroid. 

Aterizarea de duminică încheie o călătorie de 7 ani și 6,4 miliarde de kilometri, marcată de întâlnirea cu Bennu, un asteroid bogat în carbon, o aterizare unică în stil pogo-stick și preluarea de mostre. Investiția totală în OSIRIS-REx a ajuns la peste un miliard de dolari de când a fost aceasta lansată, în 2016.

Din acel moment, OSIRIS a fost “protagonistul” mai multor episoade tensionate. În 2020, spre exemplu, cercetătorii care gestionează misiunea au constatat că nava și-a făcut treaba cu o eficiență mult mai mare decât era prevăzut. Brațul robotic a adunat mai multe mostre decât permitea capacitatea de stocare a navei, iar fragmentele de asteroid au început să se piardă în spațiu, scria G4Media la acea vreme.

Din fericire, au fost adunate atât de multe mostre încât pierderile ulterioare nu au pericilitat scopul misiunii. Asta nu înseamnă, totuși, că a fost ușor pentru oamenii de știință să privească aproape neputincioși pe o cameră de filmat cum materiale neprețuite sunt pierdute în spațiu, la 320 de milioane distanță de Pământ. 

„Mă întreb câte momente la un pas de infarct poți avea într-o viață, pentru că simt că mi-am atins limita”, a declarat Dante Lauretta, de la Universitatea din Arizona, cercetătorul principal al misiunii, citat de Al Jazeera. 

Asteroidul Bennu – ce știm despre el 

Descoperit în 1999, se crede că Bennu este un fragment al unui asteroid mult mai mare care s-ar fi ciocnit cu o altă rocă spațială cu mult timp în urmă. Oamenii de știință cred că asteroidul ar putea conține chiar resturi de materiale la formarea sistemului nostru solar, în urmă cu 4,5 miliarde de ani.

Are o lățime de abia o jumătate de kilometru, aproximativ cât înălțimea Empire State Building din New York, iar suprafața sa neagră și denivelată este plină de bolovani.

Cu o formă vag rotundă, Bennu orbitează în jurul Soarelui la fiecare 14 luni, în timp ce se rotește în jurul propriei axe la fiecare patru ore.

Cercetătorii au calculat că acesta s-ar putea apropia periculos de mult și ar putea lovi Pământul pe 24 septembrie 2182 – la exact 159 de ani de la sosirea primelor bucăți ale asteroidului pe Pământ.

Studierea îndeaproape a datelor colectate de OSIRIS ar putea ajuta omenirea să își dea seama cum să devieze roca spațială în caz de nevoie în viitorul îndepărtat, conform lui Lauretta.

Până atunci, totuși, mostrele vor fi trimise în Houston, Texas, la Centrul Spațial Johnson, unde NASA păstrează cele mai valoroase obiecte și materiale colectate de-a lungul timpului din spațiul cosmic, inclusiv pietrele și mostrele minerale aduse de astronauții americani de pe Lună în timpul misiunilor Apollo, în perioada 1969-1972.

Asteroizii – o fereastră spre originile Sistemului Solar și ale vieții

Importanța acestui pas pentru lumea științifică este explicată în detaliu de către Michelle Thomson, cercetător planetar și expertă în meteorologie spațială de la Universitatea Purdue, din Indiana. Thomson este singura femeie dintr-o echipă de șase oameni de știință selectați de NASA pentru a realiza primele cercetări asupra mostrelor pe care le transportă în prezent OSIRIS.

Potrivit acesteia, ”câteva pietricele și puțin praf” îi vor ține ocupați pe cercetători vreme de zeci de ani, din două motive: în primul rând, vor ajuta la înțelegerea compoziției chimice a asteroizilor, cum se deplasează ei și ce fel de tehnici și unelte trebuiesc folosite în misiuni viitoare. Aceste informații, notează Thomson, sunt cu atât mai importante când vine vorba de asteroizi precum Bennu, care ajung destul de aproape de planeta noastră.

Pe de altă parte, înțelegerea asteroizilor este una dintre cele mai bune șanse ale umanității de a afla mai multe chiar despre formarea sistemului nostru solar. 

„Asteroizii sunt relicve ale sistemului solar timpuriu”, explică Thompson. „Sunt ca niște capsule ale timpului. Îi putem folosi pentru a examina originea sistemului nostru solar și pentru a deschide o fereastră către originea vieții pe Pământ”.

Femeia face această afirmație datorită compoziției chimice a lui Bennu, care este un asteroid carbonic, ceea ce înseamnă că elementul carbon – o componentă fundamentală a vieții – este una din componentele sale principale. Aproape trei sferturi dintre toți asteroizii sunt carbonici, astfel încât informațiile culese de pe Bennu ar putea fi aplicate în viitor pentru mulți alți asteroizi din sistemul solar.

Începând de duminică, comunitatea științifică va putea vedea îndeaproape exact cum arată compoziția unui asteroid în mediul său “natural”, fără să fi fost contaminat de atmosfera terestră. Michelle Thomson consideră acesta a fi momentul definitoriu al carierei sale și prezice că mulți dintre colegii săi vor spune același lucru de-a lungul anilor.