O mică lovitură aplicată jurnaliștilor

Mai mulți deputați USR și PSD au semnat o inițiativă de modificare a legii 544 privind accesul la informații de interes public care mai are puțin și trece de Parlament. În esență, inițiatorii au avut în vedere facilitarea accesului la informații publice și obligarea instituțiilor să răspundă solicitărilor, riscând amenzi dacă nu o fac.

Sunt o serie de modificări propuse în mod evident cu bună credință pentru a umple cu mai mult conținut o lege care și-a dovedit din plin utilitatea în ultimele două decenii. Mona Muscă, autorul legii, a pus în urmă cu 20 de ani un puternic instrument în mâna jurnaliștilor de investigație, dar și a cetățenilor obișnuiți. Cu timpul, unele instituții au început să răspundă cu întârziere sau chiar deloc fără să riște mare lucru, astfel că nevoia de îmbunătățire a legii a devenit evidentă.

Acum, din prea mult elan revoluționar, inițiatorii modificărilor la Legea 544 riscă să le complice viața jurnaliștilor în general și a celor de investigații în special, încurcându-i teribil în munca lor. Printre multe alte modificări, repet, de bun augur, unul dintre inițiatori, înțeleg că e vorba de domnul Claudiu Năsui, a propus ca toate instituțiile publice să țină un registru electronic în care să publice obligatoriu în termen de maximum 15 zile atât întrebările / solicitările de informații publice, cât și răspunsurile instituției.

Transparență maximă, veți zice, care e problema? Foarte probabil că și inițiatorii au gândit la fel: din moment ce sunt informații de interes public, de ce să nu le consulte tot poporul? Cu ocazia asta poate mai scade numărul de petiții, având în vedere că oamenii vor găsi pe site-ul instituțiilor publice răspunsuri gata formulate la ceea ce-i frământă.

Problema este că niciun jurnalist, cu atât mai puțin unul de investigație, nu dorește să-și vadă întrebările și răspunsurile afișate pe site-ul instituției de la care dorește să obțină anumite informații. Dacă ar fi publicate în termen de 15 zile, așa cum prevede azi legea, numeroase investigații, la care unii jurnaliști lucrează săptămâni întregi sau chiar luni de zile, riscă să fie compromise, la fel regimul exclusiv al unor informații obținute cu greu.

Cele mai multe răspunsuri nu sunt exploatate de jurnaliști imediat, nici într-o săptămână, două sau chiar un timp mai îndelungat până când nu sunt coroborate cu alte informații. Dacă acestea apar însă înainte ca o anchetă să fie finalizată, întreg efortul de documentare și investigație este pus în pericol.

Așa cum pisica cu clopoței nu prinde șoareci, nici un jurnalist despre care toată lumea știe ce caută nu ajunge prea departe cu investigațiile lui. Termenul de publicare a fost deja mărit de la 5 zile, cât prevedea legea inițial, la 15 zile, însă nici așa nu este suficient. Un termen rezonabil ar fi publicarea întrebărilor și răspunsurilor după cel puțin șase luni de la interpelarea instituției. Chiar și așa, e discutabil. Unele investigații transfrontaliere pot dura mai bine de un an.

Ideea în sine de a ține un registru public cu întrebări și răspunsuri pe legea 544 nu mi se pare deloc utilă. Nici un cetățean nu va face muncă de arheologie în acest registru pentru a verifica dacă instituția a dat deja răspunsuri la întrebările lui. În consecință, utilitatea registrului pare extrem de redusă comparativ cu daunele colaterale.

Cred că ar fi suficient ca funcționarii să fie obligați, sub rezerva unor sancțiuni financiare aplicabile în nume personal, nu doar instituției în general, să răspundă în termenul legal de soluționare a petițiilor. În acest fel, nevoia de transparență publică va fi fost satisfăcută.

Îngrijorător mi se pare totuși că astfel de modificări importante au fost operate fără consultări prealabile cu breasla jurnaliștilor, cei care lucrează cu acest instrument de obținere a informațiilor publice mai bine de 20 de ani. Sper că inițiatorii de la USR și PSD vor ține cont de aceste mici observații – esențiale totuși pentru eficiența muncii de ziarist – înainte de da vot final la proiectul de lege care modifică legea 544. Proiectul s-a aflat luni pe ordinea de zi a Camerei Deputaților la dezbatere, urmând că marți să intre teoretic la vot final.