O nouă biografie a lui Benjamin Franklin pune știința în prim-plan: „Ingenios” arată modul în care știința a inspirat și a permis activitatea politică a unuia dintre cei mai faimoși părinți fondatori ai Statelor Unite

În mintea publicului, activitatea științifică a lui Benjamin Franklin a fost în mare parte redusă la faimosul experiment cu zmeul înălțat pe timp de furtună, în care Franklin a demonstrat că descărcările produse de furtuni sunt de natură electrică (SN: 10/21/11).
O nouă biografie a lui Franklin, intitulată „Ingenious”, elimină unele neînțelegeri cu privire la acest experiment și la activitatea științifică a lui Franklin în general, scrie Science News.

În timp ce multe relatări despre viața lui Franklin se concentrează asupra rolului său de părinte fondator al Statelor Unite, știința a fost esențială pentru povestea vieții sale, susține autorul Richard Munson. Departe de a fi o simplă distracție sau un hobby ciudat, cercetarea științifică i-a adus lui Franklin faima și influența care i-au permis ulterior să intre în diplomație. „Știința, în loc să fie un subiect secundar, este linia care integrează diversele interese ale lui Franklin”, scrie Munson.

Experimentul zmeului din 1752, în care Franklin a înălțat faimosul zmeu în timpul unei furtuni, a fost mai nuanțat decât este descris uneori.

Zmeul nu a fost lovit de fulger. Mai degrabă, scânteile emise de cheia atașată la coarda zmeului au dezvăluit sarcina electrică ambientală produsă de furtună.
Iar experimentul nu a fost realizat din capriciu, fără să se țină cont de siguranță. Franklin era conștient de pericolele electricității și a luat măsuri de precauție. „Experimentul său nu a fost nici o glumă, nici o revelație divină”, scrie Munson. Cu toate acestea, el „a transformat un mister într-o minune”.

Contribuțiile lui Franklin la studiul electricității au mers mult dincolo de fulger. El a propus ca electricitatea să fie o substanță unică, asemănătoare fluidului – nu două, așa cum credeau alții. Deși teoria lui Franklin a fost o simplificare excesivă, ea a fost un predecesor al înțelegerii moderne a electricității. Fluidul putea fi prezent în exces sau în deficit, ceea ce Franklin a descris cu terminologia „plus” și „minus”, sau „pozitiv” și „negativ”, termeni care persistă și astăzi pentru a descrie sarcinile electrice. Franklin a concluzionat, de asemenea, că fluidul se poate mișca sau poate fi colectat, dar nu poate fi creat sau distrus, fapt cunoscut sub numele de legea conservării sarcinii. El a descris diferențele dintre materialele care nu transmit electricitatea și cele care o fac, pe care le-a numit conductoare. Munson notează că J.J. Thomson, descoperitorul electronului, a spus că contribuțiile lui Franklin la știința electricității „cu greu pot fi supraestimate”.

Cartea urmărește rolul jucat de Franklin în coloniile britanice din America, Revoluția Americană și perioada de început a noii țări.

Pe măsură ce povestea se desfășoară, Munson include intuițiile concomitente ale lui Franklin pe teme științifice, de la geologie la botanică și nu numai.
Chiar și în momentele de negocieri politice intense, gândurile lui Franklin erau cuprinse de minunile lumii naturale. A fost, de asemenea, un inventator prolific, iar Munson povestește despre lucrările sale privind tehnicile de tipărire, paratrăsnetele și sobele eficiente.

Biografia trece cu vederea participarea lui Franklin la sclavie. Deși în cele din urmă a devenit un aboliționist, el a deținut sclavi aproape toată viața. Unii cititori și-ar putea dori, de asemenea, mai mult context științific decât cel oferit de carte. Gândurile lui Franklin despre știință sunt adesea prezentate fără comparație cu cunoștințele actuale. Uneori, cititorii se pot întreba dacă intuițiile sale au fost previzibile sau intrigante, dar greșite.

În schimb, Munson se concentrează pe abordarea lui Franklin față de știință, care era plină de bucurie. El făcea trucuri științifice. De exemplu, și-a fascinat prietenii arătând că poate netezi suprafața unui curs de apă cu o simplă mișcare a bastonului său.

Franklin ascunsese ulei într-un baston gol, pe care îl elibera pentru a acoperi apa și a-i netezi valurile. El a electrificat ușor gardul casei sale. Și a pregătit o propunere fățișă de a studia cauzele și remediile pentru vânturi. Dar Franklin era și modest, modificându-și teoriile atunci când i se prezentau dovezi noi și recunoscând eșecurile și învățând din ele.

De asemenea, opiniile politice ale lui Franklin erau dinamice – el a susținut cu tărie că coloniile ar trebui să rămână loiale Marii Britanii înainte de a îmbrățișa apelurile pentru independență. Dar știința, susține Munson, a fost o cauză pe care a îmbrățișat-o pe deplin de-a lungul vieții sale. „A căutat inteligența și a dat dovadă de o curiozitate aproape fără limite, folosind imaginația și investigația pentru a înțelege mediul natural și politic din jurul său”.

Dacă nu înțelegem știința lui Franklin, spune Munson, „nu îl apreciem pe Franklin atât de bine pe cât credem sau atât de bogat pe cât merită”.