O nouă definiție a obezității merge dincolo de „indicele de masă corporală”/ Ce ar putea însemna acest lucru pentru noi

De ani de zile, experții medicali au definit obezitatea în principal pe baza indicelui de masă corporală, care măsoară grăsimea stocată prin calcularea înălțimii și greutății, pentru a determina riscurile de sănătate ale unei persoane, transmite CNN.

Organizațiile majore de sănătate publică, inclusiv Organizația Mondială a Sănătății și Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA, definesc obezitatea la adulți ca un IMC de 30 sau mai mare și excesul de greutate ca un IMC între 25 și 29,9.

Recent, o comisie internațională a propus o definiție revizuită a obezității care se concentrează pe modul în care excesul de grăsime corporală afectează organismul și pe factorii circumferinței taliei, mai degrabă decât pe simplul calcul al IMC. Această nouă definiție, publicată pe 14 ianuarie în revista The Lancet Diabetes & Endocrinology, ar putea schimba paradigma îngrijirii clinice pentru cele 890 de milioane de adulți din întreaga lume care sunt considerați în prezent a avea obezitate.

Ce este IMC și care au fost criticile privind utilizarea sa? În ce fel este diferită noua definiție? În ce fel ar putea schimba îngrijirea clinică? Vor avea loc aceste schimbări? Și în timp ce revizuirile sunt luate în considerare, ce ar trebui oamenii să ia în considerare să întrebe furnizorii lor de asistență medicală?

La aceste întrebări răspunde expertul în wellness de la CNN, Dr. Leana Wen. Wen este medic de urgență și profesor asociat adjunct la Universitatea George Washington. Ea a fost anterior comisarul pentru sănătate din Baltimore.

CNN: Ce este IMC? Care sunt avantajele și criticile utilizării sale?

Dr. Leana Wen: Indicele de masă corporală, sau IMC, este un calcul efectuat prin împărțirea greutății în kilograme a unui pacient la înălțimea sa în metri pătrați. Pentru cei care sunt mai obișnuiți cu greutatea în kilograme și înălțimea în picioare și centimetri, există o serie de calculatoare online. Puteți introduce greutatea și înălțimea și să obțineți IMC-ul unei persoane.

Principalul avantaj al IMC este ușurința de calcul. Tot ce aveți nevoie pentru a cunoaște IMC-ul unei persoane este un cântar și o riglă. Un alt avantaj al utilizării IMC ca indicator de bază al sănătății într-un cadru clinic este faptul că acesta a fost utilizat timp de decenii în numeroase studii de cercetare, care au arătat în mod constant că un IMC mai ridicat este asociat cu o serie de boli cronice, inclusiv diabet de tip 2, hipertensiune arterială, colesterol ridicat, boli de inimă și cancer. Dimpotrivă, scăderea IMC este asociată cu o reducere a acestor riscuri.

În ciuda utilizării omniprezente a IMC de către profesioniștii din domeniul sănătății, acesta este departe de a fi o măsură perfectă. Pentru început, acesta măsoară greutatea totală, mai degrabă decât greutatea atribuită țesutului adipos. Aceasta înseamnă că persoanele musculoase, inclusiv sportivii, pot avea un IMC ridicat și ar putea fi considerate pe hârtie ca având obezitate, când în realitate nu au prea multă grăsime corporală, cunoscută și ca adipozitate.

Pe de altă parte, o persoană ar putea avea un IMC normal, dar să aibă o proporție nesănătoasă de adipozitate. O altă critică a fost aceea că măsurătorile IMC nu oferă rezultate corecte în mod consecvent în rândul grupurilor rasiale și etnice. Aceasta este o problemă ridicată anterior de mai multe grupuri medicale, inclusiv de Asociația Medicală Americană, care, în iunie 2023, a publicat un raport în care se arăta că IMC este o modalitate imperfectă de măsurare a grăsimii corporale în cadrul diferitelor grupuri demografice. Unii critici cred, de asemenea, că ar trebui să existe o separare între cei care au obezitate, așa cum este definită de anumite criterii, și cei care se confruntă cu consecințe asupra sănătății ca urmare a obezității.

CNN: Prin ce este diferită noua definiție propusă de această comisie globală?

Wen: Această comisie, formată din 58 de experți din întreaga lume, propune ca obezitatea să fie privită diferit de definiția tradițională în două moduri. În primul rând, în loc să utilizeze IMC pentru a defini obezitatea, autorii propun utilizarea acestuia ca parte a unui screening inițial pentru a determina cine ar trebui să fie evaluat pentru excesul de grăsime corporală. Aceste metode includ măsurarea circumferinței taliei, determinarea raportului talie-șold sau utilizarea unui echipament special, cum ar fi o scanare DEXA, care măsoară densitatea osoasă, pentru a calcula procentul de grăsime corporală.

Articolul integral: CNN.