O nouă „limită planetară” a acidificării oceanelor, pe cale de a fi depăşită

Odată cu acidificarea în creştere a oceanelor, planeta se pregăteşte să depăşească, în mod „inevitabil”, un nou prag de alertă, ceea ce îi va afecta stabilitatea terestră, capacitatea de rezilienţă şi locuibilitatea, potrivit unui raport al Institutului Postdam pentru cercetarea impactului climatic (PIK), informează AFP, transmite Agerpres.

Oamenii de ştiinţă au definit în urmă cu 15 ani nouă „limite planetare”, praguri fizice pe care omenirea nu ar trebui să le depăşească dacă doreşte să rămână într-o „zonă de funcţionare sigură”.

Din cauza activităţilor umane, şase dintre aceste „limite” au fost deja depăşite în ultimii ani şi, conform unui nou bilanţ publicat luni, o a şaptea, acidificarea oceanelor, este pe cale să fie depăşită „într-un viitor apropiat”.

Cele şase limite deja depăşite se referă la schimbările climatice, defrişări, pierderea biodiversităţii, cantitatea de produse chimice sintetice (cum ar fi plasticul), deficitul tot mai mare de apă dulce şi echilibrul ciclului azotului. Situaţia lor continuă să se degradeze, a subliniat luni Planetary Health Check, un raport privind sănătatea planetei care va fi actualizat anual.

Acidificarea este legată de absorbţia dioxidului de carbon (CO2) de către oceane – pe măsură ce emisiile acestui gaz cu efect de seră continuă să crească, pH-ul apei marine scade şi devine nociv pentru multe organisme (corali, scoici, plancton…) şi, în cele din urmă, pentru întreaga reţea trofică marină, un fenomen care reduce şi capacitatea de absorbţie a CO2.

„Chiar dacă emisiile sunt reduse rapid, un anumit nivel de acidificare continuă poate fi inevitabil din cauza CO2-ului deja emis şi a timpului de răspuns al sistemului oceanic”, a explicat Boris Sakschewski, unul dintre principalii autori ai Planetary Health Check.

„Prin urmare, depăşirea ‘limitei’ privind acidificarea oceanelor pare inevitabilă în următorii ani”, a adăugat acest cercetător de la PIK.

Mult sub pragul de alertă se află doar starea stratului de ozon, care se reface de la interzicerea substanţelor nocive, în 1987. Această refacere ar trebui să mai dureze câteva decenii, se arată în raport.

În cele din urmă, un al nouălea element – concentraţia de particule fine din atmosferă – este aproape de pragul de alertă, însă prezintă semne de îmbunătăţire datorită măsurilor adoptate în unele ţări pentru îmbunătăţirea calităţii aerului. Cu toate acestea, cercetătorii avertizează asupra riscului de degradare a situaţiei în statele cu industrializare rapidă.

Cu cât mai multe limite sunt depăşite, cu atât „creşte riscul de a afecta permanent funcţiile terestre de susţinere a vieţii” şi de a declanşa puncte de basculare ireversibile, au avertizat cercetătorii.

Având în vedere că aceste nouă procese ecologice sunt interconectate, „abordarea unuia necesită abordarea tuturor”, o „abordare holistică” ce poate fi „o oportunitate de progres durabil”, a subliniat, de asemenea, raportul, care doreşte să se adreseze atât factorilor de decizie, cât şi publicului larg.