O nouă meserie în Belgia: localizator de virusuri

În Belgia, din cauza absenţei consensului politic legat de utilizarea unei aplicaţii pentru smartphone, bolnavii diagnosticaţi recent pozitivi cu noul coronavirus sunt interogaţi prin telefon pentru a permite depistarea persoanelor cu care au intrat în contact şi, astfel, s-a născut o nouă meserie – „localizator de virusuri”, scrie AFP într-o corespondenţă din Belgia, transmite Agerpres.

Într-o dimineaţă de la sfârşitul săptămânii trecute, aproximativ 60 de persoane se aflau la Bruxelles într-un birou stând în faţa unor laptopuri, cu căşti în urechi, aşteptând să le fie repartizate apeluri telefonice pe platforma N-Allo, unul dintre „call-center”-urile partenere ale acestui proiect iniţiat de guvernul belgian.

În Belgia, o ţară cu 11,5 milioane de locuitori, unde noul coronavirus a făcut peste 9.000 de victime, această „localizare” este luată foarte în serios în contextul în care autorităţile au autorizat doar o relaxare progresivă în ultimele 15 zile, de teama unei reizbucniri a pandemiei de COVID-19.

Unul dintre angajaţii de la N-Allo, Pierre Fournier, dezvăluie că s-a propus „direct voluntar” atunci când a aflat că fiecare dintre cele trei regiuni ale Belgiei (Flandra, Valonia, Bruxelles) recruta sute de persoane pentru această operaţiune inedită, ce vizează identificarea potenţialilor purtători ai noului coronavirus.

„Voiam să pun şi eu o piatră mică la baza edificiului de monitorizare şi eradicare a pandemiei, pentru a susţine cauza”, a declarat acest locuitor din Bruxelles, în vârstă de 65 de ani.

El este consultant pentru administratorii de parcări, iar vecina lui de birou are o diplomă în criminalistică şi se află în căutarea unui loc de muncă. Unii dintre angajaţi au lucrat deja în call-center-uri, pentru alţii este vorba despre o premieră. Ei au fost angajaţi pentru perioade temporare şi cu salarii „conforme celor de pe piaţă” din acest sector de activitate, potrivit reprezentanţilor N-Allo.

Sarcina lor: să telefoneze persoanelor testate pozitiv pentru a alcătui o listă cu oamenii pe care i-au întâlnit într-un interval de zece zile, începând cu două zile înainte de primele simptome şi terminând cu a şaptea zi după apariţia primelor simptome.

Dacă o persoană contactată a rămas mai mult de 15 minute şi la o distanţă mai mică de 1,5 metri de bolnavul infectat, atunci ea este considerată „o persoană cu risc înalt”. Un alt „localizator” va primi sarcina de a o preveni în legătură cu acest aspect.

Obiectivul constă în „reducerea cercurilor de contaminare pentru a stinge treptat focarele şi pentru a face în aşa fel încât să avansăm pe calea ieşirii din izolare”, a explicat Gladys Villey, reprezentată a Mutualite Partenamut, o asociaţie care dirijează la Bruxelles această operaţiune, considerată o a doua perdea de prevenţie.

Potrivit lui Gladys Villey, dacă după 24 de ore persoana considerată „cu risc înalt” – care ar trebui să se autoizoleze pentru 14 zile – nu a putut fi contactată la telefon, o vizită la domiciliu este organizată, fiind realizată de angajaţi ai serviciilor sociale, paramedici şi personal de pe ambulanţe.

„Sistem parcelar”

„Acolo trimitem profesionişti care sunt obişnuiţi să meargă la persoanele de contact ale pacienţilor şi care stăpânesc deja mai multe limbi, acest aspect facilitând lucrurile”, a continuat Gladys Villey, în condiţiile în care 185 de naţionalităţi sunt reprezentate în capitala belgiană.

Din cele 340 de vizite efectuate în regiunea oraşului Bruxelles după lansarea programului pe 11 mai, doar „20%-30%” s-au tradus printr-un refuz de colaborare, „reprezentând, din fericire, o minoritate”, a adăugat Gladys Villey.

„Multor oameni le este frică să ofere informaţiile necesare. Încercăm să-i liniştim, să le explicăm că acele informaţii vor rămâne cunoscute doar de noi”, a subliniat ea.

„Localizatorii” din prima linie au primit câteva instrucţiuni-cheie pentru a demara cu bine primele şedinţe de pregătire profesională: ei trebuie să îi liniştească pe oameni, să creeze un climat de încredere, să arate empatie indiferent de vârsta interlocutorului.

La rândul lor, bolnavii au fost adeseori preveniţi de medicii lor de familie că urmează să fie contactaţi telefonic de angajaţii unor servicii de localizare.

„Au pregătit deja o listă de contacte, nu a existat cu adevărat un efect de surpriză”, a dezvăluit Pierre Fournier.

În prezent, operaţiunea se află în etapa „de rodare”, bolnavii oferind în medie „între unu şi două nume”, căci au văzut puţini oameni timp de două luni în izolare, au explicat organizatorii.

Dar, „pe măsură ce măsurile de izolare vor fi relaxate, numărul contactelor dezvăluite va creşte”, consideră Xavier Brenez, director general al Mutualites Libres. Iar munca „localizatorilor” va deveni exponenţială.

În ceea ce priveşte polemica generată de folosirea unei aplicaţii mobile, Xavier Brenez îşi doreşte în continuare ca ea să fie lansată „în complementaritate” cu localizarea fizică, deoarece aceasta din urmă „rămâne parcelară şi nu permite identificarea persoanelor de contact în spaţii publice şi în transportul în comun”.

Image by Gerd Altmann from Pixabay