O ostatică israeliană eliberată spune că a îndurat un „război psihologic” în cele 50 de zile de captivitate Hamas: „Mi-au cusut rănile fără anestezic, pe canapea/ Înainte de a fi eliberată, eu și fetele mele am stat desculțe tot timpul”

Doron Katz Asher a declarat că fiicele sale își pot „aminti fiecare mic detaliu” despre ziua de 7 octombrie, conform unui interviu realizat de CNN.

Cum s-au trezit la auzul sirenelor și s-au ascuns în adăpostul lor. Cum s-au apropiat focurile de armă. Cum, atunci când ușile s-au deschis, bunicul lor s-a grăbit să iasă din adăpost pentru ca atacatorii Hamas să nu-i vadă pe ceilalți ascunși înăuntru. Cum a fost luat. Cum au lăsat ușa adăpostului deschisă în speranța că alți atacatori vor crede că acesta a fost deja atacat și vor pleca mai departe. Cum nu a funcționat.

„O altă unitate teroristă a intrat și ne-a luat și pe noi”, a declarat Asher pentru CNN.

Asher, mama și fiicele ei, Raz, în vârstă de 5 ani, și Aviv, în vârstă de 2 ani, au fost aruncate în spatele unui tractor împreună cu alți ostatici din kibutz, înainte ca atacatorii să deschidă focul. Asher a fost împușcată în spate; Aviv a fost împușcată în picior; mama ei a fost împușcată mortal.

Asher, în vârstă de 34 de ani, și fiicele sale au fost duse în Gaza, unde au fost ținute mai întâi într-o casă, apoi într-un spital, înainte de a fi eliberate în noiembrie, în timpul unei încetări temporare a focului între Israel și Hamas.

Într-un interviu în exclusivitate pentru CNN, Asher a descris cele aproape 50 de zile petrecute în captivitate, „războiul psihologic” la care a fost supusă, condițiile în care a fost ținută și sentimentul de vinovăție după ce a fost eliberată în timp ce zeci de alte persoane – inclusiv Gadi Moses, în vârstă de 79 de ani, bunicul fiicelor sale – rămân în captivitate.

Asher și fiicele ei au fost duse mai întâi într-un apartament care aparținea unei familii din Gaza. „Mi-au cusut rănile fără anestezic, pe canapea, în timp ce fetele mele erau lângă mine”, a spus Asher.

După ce a fost expusă la atacul terorist din 7 octombrie, pe care l-a numit un „film de război”, Asher a spus că a încercat să le asigure pe fiicele sale că pericolul a trecut. „Le-am spus că nu mai există teroriști și că acum suntem cu oameni buni care ne păzesc până când ne vom putea întoarce acasă”, a spus ea.

Cele trei au fost supravegheate la fiecare oră din zi de copiii și nepoții proprietarului casei. Asher nu le-a aflat niciodată numele, dar a reușit să comunice cu tatăl, despre care a spus că vorbea ebraică, deoarece obișnuia să lucreze în Israel.

Deși Asher și fiicele sale nu au fost rănite fizic, ea a spus că a fost supusă unui „război psihologic”.

„Nu ne-au dat prea multe informații, au încercat în principal să ne spună că Hamas vrea să ne elibereze, dar în Israel nimănui nu-i pasă de noi”, a spus Asher. „Că nu ne vom mai întoarce să locuim în kibutz pentru că nu este casa noastră – nu este locul unde ne este locul”.

Dar ea a spus că nu i-a crezut – și că sunetul luptelor din afara clădirii din Gaza a fost „modul în care am știut că se întâmplă ceva pentru a ne întoarce acasă, pentru a pune presiune pe Hamas să ne elibereze”.

După 16 zile, Asher și fiicele ei au fost duse din apartament la ceea ce ea a descris ca fiind un „așa-zis” spital din orașul Khan Younis, situat în sudul Gaza. De ce „așa-zis”?

Pentru că un spital este „un loc care ar trebui să aibă grijă de oameni, dar, în schimb, a fost preluat de Hamas, care l-a folosit pentru a ascunde ostaticii”, a spus Asher.

Armata israeliană a declarat în repetate rânduri că Hamas ascunde infrastructura teroristă în și în jurul instituțiilor civile din Gaza, cum ar fi spitalele – o afirmație negată de teroriști. Statele Unite au afirmat că Hamas a folosit spitalul Al-Shifa, cel mai mare din Gaza, ca centru de comandă și ca loc de păstrare a ostaticilor. Asher nu a precizat unde a fost reținută.

Asher a fost însoțită de alți ostatici în complexul spitalicesc – primii prizonieri pe care i-a întâlnit de când a fost dusă în Gaza.

Ea a spus că a primit niște medicamente atunci când fiicele ei s-au îmbolnăvit în timp ce erau ținute înăuntru, „dar nu a fost suficient”.

Când Aviv a făcut febră, Asher a pus-o în chiuvetă cu apă rece pentru a-i scădea temperatura. „Ea țipa. Ne spuneau să facem liniște, dar fata avea febră și trebuia să am grijă de ea cumva”. Au rămas în spital timp de aproape cinci săptămâni.

Întrebată care a fost cel mai negru moment al ei, Asher a spus: „În mod surprinzător, a fost ziua în care am fost eliberată”.

Atunci când au fost „scoase clandestin” din spital într-un vehicul Hamas, ea nu știa unde era dusă. „Nimeni nu ne-a spus că vom fi eliberați”, a spus ea, „așa că drumul pe străzile din Gaza a fost foarte, foarte înspăimântător”.

Ea a spus că străzile erau străjuite de mii de oameni – inclusiv copii și bătrâni – care încercau să lovească mașina și să bată în geamurile acesteia. Asher a spus că se temea că va fi linșată.

„Este prima dată când Raz mi-a spus, după o lună și jumătate în care am protejat-o, ‘Mami, mi-e frică'”, a spus Asher.

În total, 105 persoane au fost eliberate de Hamas în timpul unui armistițiu temporar cu Israelul, care a început la 24 noiembrie și s-a încheiat la 1 decembrie. Videoclipurile care surprind unele dintre momentele în care ostaticii au fost transferați către personalul Crucii Roșii arată adesea membri Hamas care se comportă cu amabilitate față de ostatici, ținând de mână femei în vârstă, de exemplu, și ajutându-le să iasă din mașini.

„Este un mare spectacol”, a spus Asher. „Înainte de a fi eliberată, eu și fetele mele am stat desculți timp de 50 de zile. Ne era frig pentru că ei purtau mâneci scurte în noiembrie”. Dar, înainte de a fi predate personalului Crucii Roșii, au primit pantofi, iar membrii Hamas „m-au îmbrăcat într-o rochie frumoasă”, a spus Asher.