O perspectivă inedită asupra modului în care este prezentat în spațiul public cazul Caracal
Cei care urmăresc evoluția discursului public și a modului în care presa prezintă crima de la Caracal experimentează cum se simt cvasi-permanent o mulțime de ucraineni, scrie într-o postare pe Facebook Marius Ghincea, expert în politici publice.
Dezinformare, informații contradictorii și ilogice, idei care se bat cap în cap, teorii ale conspirației lansate din frânturi de adevăr. Disonanțele cognitive care reies din asta fie te radicalizează, fie te fac să renunți din a mai urmări subiectul.
Toate astea duc la o aprofundare a neîncrederii în instituțiile statului, la insecuritate, anxietate și alienare. Pe termen scurt poate duce la o relativă radicalizare, mai ales dacă sentimentele de anxietate sunt instrumentalizate în favoarea unor mișcări marginale.
Pe termen mediu și lung duce la polarizarea spațiului public, neîncredere sistematică și atomizarea societății. Așa se distruge fibra socială a unei societăți, prin frica față de celălalt, neîncredere și atomizare ca formă extremă a individualismului primitiv (îmi pasă doar de mine și familia mea).
Gândiți-vă cum este să trăiești constant, zi după zi, an după an, într-o societate în care nu mai poți distinge între adevăr și fantezie, în care nu mai există un regim de adevăr hegemonic sau metode cu care să distingi între ce e adevărat și ce e fals. (…)
Chiar dacă legea, lato sensu, te protejează pro forma, această protecție e lipsită de substanță fără ordinea politică care o să o valideze și să o exercite. Și tocmai asta lipsește în Caracal și alte spații extinse din provincie. Sau mai bine spus, ceea ce lipsește este ordinea politică pe care o găsești în București și alte câteva mari orașe.
În orășele precum Caracal există o ordine politică locală, cu elite locale care au acces la resursele statului, au o oarecare legitimitate locală (cetățenii care se duc la interlopi pentru protecție, în loc de poliție?) și rețele extinse de influență. În aceste comunități, protecțiile oferite de ordinea legală, pro forma, devin reale doar în limitele permise de ordinea politică locală. În același mod în care ordinea legală comunistă, care garanta, pro forma, drepturi și libertăți extinse, devenea o realitate doar până la limitele permise de ordinea politică.
Într-un fel, povestea asta cu interlopii din Craiova arată că mari părți ale României încă trăiesc în contexte sociale profund premoderne, în care statul central, atât cât există, își exercită autoritatea prin și în limitele permise de lorzii, baronii și alte elite locale. Elite care sunt autonome, nu subordonate autorității centrale a statului. Cam cum era în perioada feudală.
NOTĂ Marius Ghincea este expert în politici publice și cercetător la Institutul Universitar European din Florența
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Media:
Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului G4Media
CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867
Deschis la Raiffeisen Bank
16 comentarii