O planetă sufocată de plastic: Cercetătorii găsesc micro-plastice la o adâncime de peste 8.200 de metri în oceane

Deșeurile de plastic se răspândesc până în cel mai îndepărtat colț al oceanelor. Oamenii de știință se tem că toate grabenele (graben = porțiune scufundată a scoarței terestre, de formă alungită și mărginită de falii paralele – n. red.) sunt veritabile depozite de deșeuri pentru particule minuscule de plastic.

Când în aprilie 2019 exploratorul Victor Vescovo călătorea într-un mini-submarin în Groapa Marianelor a fost uimit de o descoperire neobișnuită.

La o adâncime de aproape 11.000 de metri, americanul a descoperit o pungă de plastic întinsă pe fundul oceanului. Descoperirea a arătat clar că deșeurile de plastic ajung chiar și în cele mai îndepărtate colțuri ale ecosistemelor.

O echipă condusă de Serena Abel și Angelika Brandt de la Institutul de Cercetări Senckenberg din Frankfurt am Main a reușit acum să arate că particule de plastic mult mai mici plutesc în adâncuri, găsind micro-plastice în probe de sedimente din grabenul Kurile-Kamceatka. Un kilogram de probe conținea între 14 și 209 de astfel de particule minuscule. Cercetătorii au reușit să găsească un total de 15 tipuri diferite de plastic, așa cum relatează în studiul lor publicat în revista de specialitate „Environmental Pollution”.

Cele opt probe de sedimente provin de la adâncimi de 5.143, 6.065, 7.138 și 8.255 metri. Echipa a găsit cea mai mare proporție de plastic în probele prelevate de la cele mai mari adâncimi. „Această situație se datorează probabil faptului că particulele ajung în zonele cele mai îndepărtate și rămân prinse aici. Tranșeele marine sunt adevărate capcane din plastic”, afirmă Serena Abel.

Majoritatea particulelor de plastic au o dimensiune mai mică de 125 micrometri, adică aproximativ o optime de milimetru. Încă nu se cunosc prea multe despre efectele micro-plasticelor asupra ecosistemelor și asupra organismelor animalelor marine. Însă, faptul că astfel de particule se scufundă în cantități mari atât de adânc în apa mărilor și a oceanelor înseamnă că baza lanțului trofic este afectată, deoarece multe nevertebrate mănâncă sedimente, inclusiv particulele micro-plastice. „Din păcate, generațiile viitoare se vor confrunta prin urmare, pentru o lungă perioadă de timp, cu consecințele poluării mediului de astăzi”, subliniază cercetătorul marin Angelika Brandt.

Acest lucru a fost confirmat de un studiu realizat de Institutul Max Planck pentru Microbiologie Marină din Bremen cu privire la efectele pe termen lung ale cantității de plastic care ajunge în adâncuri. Chiar și după 20 de ani, cercetătorii nu au putut găsi dovezi ale degradării sau descompunerii la o adâncime de peste 4.000 de metri.

Probele studiului actual au fost obținute în 2016 în timpul unei expediții cu nava de cercetare „Sonne”. Riftul Kurile-Kamceatka, care are o lungime de peste 2.200 de kilometri, se află în nord-vestul Oceanului Pacific. Pe lângă Peninsula Kamceatka, riftul este numit și după Insulele Kurile, un grup de insule aparținând Rusiei. Cercetătorii nu pot spune câtă cantitate de deșeuri de plastic este depozitată în grabene. Oamenii de știință din Australia au estimat recent că la nivel global ar putea exista între 9 și aproximativ 16 milioane de tone de plastic blocate în sol.

Originea gunoiului din mări pare clară. Polipropilena a fost principalul tip de plastic identificat. Materialul este adesea folosit pentru ambalare. Fluxul global al deșeurilor plastice începe mai ales din fluvii și de pe coaste. De acolo, gunoiul este distribuit în oceane, unde uneori se aglomerează formând insule gigantice de plastic. În acest proces, materialele plastice se macină în particule din ce în ce mai mici, care sunt distribuite peste tot. Astfel, grabenele amenință să devină gropile de gunoi ale oceanelor.

Sursa: Der Spiegel / Traducerea: Vera Ștefan (Rador)