O poveste din Balcani: De ce s-au refugiat aromânii din Moscopole în România, Macedonia, Serbia și Bulgaria

Originile lor sunt învăluite într-un văl de mister. Printre aromâni se numără cântăreți celebri, actori, politicieni; sunt singurii din Balcani care nu au avut niciodată un stat. Povestea de astăzi ne duce înapoi în secolul al XIV-lea, perioada în care au fost menționați pentru prima dată ”țințarii” (aromânii), un popor balcanic care nu a avut niciodată propria țară, scrie Slobodna Bosna, preluată de Rador.

În sud-estul Albaniei, de-a lungul depresiunii Korca, un drum îngust duce spre orașul Voscopoje. Acolo, în acea zonă inospitalieră, trăiesc și astăzi câteva sute de oameni. Teritoriul greu accesibil și legăturile slabe de transport au fost, în trecut, un avantaj pentru o națiune pașnică în fața invaziei invadatorilor. Moscopole, cum se numea așezarea în vechime, a fost leagănul culturii aromânilor, o națiune care a supraviețuit numeroaselor lovituri ale istoriei.

Moscopole

Originile aromânilor (”țințari” în limba sârbă) sunt încă un mister, dar majoritatea istoricilor îi consideră descendenți ai populațiilor tracice romanizate care au reușit să supraviețuiască în Balcanii de Est. Membrii acestui grup etnic vlah se referă la ei înșiși ca armâni, și sunt așezați predominant în Serbia, Macedonia și Grecia. Limba lor, numită limba armânească sau țințarski, se trage din latină și aparține grupului romanic, iar din punct de vedere al religiei sunt creștini ortodocși. Țințarii au fost cândva păstori semi-nomazi care dețineau mari turme de oi. Centrul lor era orașul de munte Moskopole, fondat la începutul secolului al XIV-lea ca habitat de iarnă pentru păstori, la o altitudine de 1.200 de metri.

Odată cu creșterea populației, ei nu mai puteau trăi doar din creșterea animalelor, așa că s-au orientat spre comerț, cu mult succes. Au avut în curând propriile caravane, așa că și-au dezvoltat afacerile în toată zona Balcanilor.

De asemenea, au fost implicați în activități bancare (din cauza proverbialei zgârcenii, „a fi țințar” era în multe cazuri sinonim cu a fi zgârcit). Orașul s-a dezvoltat tot mai mult, casele au început să fie construite din materiale de calitate, străzile erau pavate, au fost deschise școli, biserici, ba chiar și o tipografie, prima din Balcani. Moscopole avea propria administrație și poliție, iar pe străzile sale se plimbau doamne în rochii cumpărate din capitalele modei de atunci,Veneția și Viena.

Dar în anul în 1788, nenorocirea a bătut la ușă.

După ce au înecat în sânge răscoala grecilor din Peloponez, turcii au atacat Moscopole, a cărui răscoală a fost ajutată de bogăția orașului. Nu atât de buni războinici pe cât erau negustori, aromânii supraviețuitori s-au răspândit în toate cele patru vânturi, majoritatea în orașe cu care aveau legături comerciale din Macedonia, Serbia, România, Bulgaria…

Lovitura finală a venit 30 de ani mai târziu, când Ali-Pașa a distrus ceea ce mai rămăsese din orașul de odinioară. Mulți bărbați au fost uciși, multe femei au fost luate în robie. De atunci, Moscopole a devenit un mit.
Membrii acestui popor care nu a avut niciodată propriul stat au adoptat obiceiurile locale din noile lor patrii, dar au ținut în același timp la păstrarea identității lor. Mulți dintre ei au aparținut elitei intelectuale, politice și economice din aceste țări.

Printre cei mai cunoscuți aromâni din istoria recentă se numără cei mai mari comediografi sârbi Jovan Sterija Popovic și Branislav Nusic, apoi actorii Tasko Nacic, Miki Manojlovic, cântăreții macedoneni Kaliopi Bukle și Tose Proeski, pictorul macedonean Nikola Martinoski, tenismena română Simona Halep, pionierii filmului din Balcani, frații Manaki din Grecia, iar despre Maica Tereza se știe că era aromână după tată. Compozitorul imnului croat, Josip Runjanin, a fost și el de origine aromână.

Sursa: Slobodna Bosna/ Rador/ Traducerea: Ruxandra Lambru