O presă plătită să tacă sau să țipe la ordinul marilor partide. Pe banii tăi

Radio Europa Liberă a publicat joi, 6 ianuarie, o investigație sub semnătura jurnalistului Cristian Andrei, care dezvăluie sumele mari de bani pompate în 2021 în unele televiziuni și publicații online de către PNL-ul condus de Ludovic Orban, dar și de PSD.

De remarcat că PNL a transmis către Europa Liberă doar sumele cheltuite de partid în mandatul de președinte al lui Ludovic Orban, fără a fi precizate sumele plătite în mandatul de președinte al lui Florin Cîțu. PSD a refuzat să spună în detaliu cu ce instituții media a semnat contracte în 2021.

Cert este că, în timpul crizei politice din lunile octombrie și noiembrie 2021, cele două mari partide au aruncat în piață aproape 20 de milioane de lei (4 milioane de euro), reprezentând bani publici. În primele 11 luni din 2021, PNL și PSD au depășit împreună pragul de 10 milioane de euro – bani cheltuiți în contracte cu presa. Acești bani, încă o dată, sunt bani din subvenția generoasă primită de partide de la bugetul de stat.

Milioanele încasate de la partide se adaugă la alte câteva zeci de milioane de euro cheltuite tot cu presa de către Guvernul Orban în campaniile electorale din 2020, o veritabilă mită electorală camuflată într-o așa numită campanie de informare pe tema pandemiei.

Zecile de milioane de euro investite în ultimii doi ani de marile partide în presa din România au transformat-o dintr-un câine de pază al democrației într-un maidanez dând din coadă pe lângă masa puterii pentru un os mai gros.

Castrate, cu o agenda editorială perfect controlată politic, cele mai multe televiziuni de știri și site-uri se comportă deplorabil.  Unele se remarcă mai ales prin ceea ce NU spun, prin subiectele de maxim interes public pe care refuză să le abordeze.

Să nu vă mirați, deci, dacă investigația Europei Libere nu o vedeți preluată în presa relevantă decât de un site ca G4Media.ro. Dacă vă întrebați de ce alte dezvăluiri importante despre politicieni de la PSD sau PNL nu mai fac valuri în presă, explicațiile le găsiți tot în zecile de milioane cu care marile partide și-au cumpărat tăcerea.

De pildă, dezvăluirile despre șefa Comisiei Juridice, Laura Vicol (PSD), care zboară cu jet privat la Monaco, unde își petrece vacanțele într-un apartament de lux, sau despre ministrul de finanțe, Adrian Câciu (PSD), mare propagandist Huawei înainte de a intra în Guvern, le-ați citit doar pe G4Media.ro, preluate de alte două-trei site-uri.

Așa cum am anticipat, odată cu formarea marii coaliții PNL – PSD, cu binecuvântarea președintelui Klaus Iohannis, o tăcere adâncă s-a lăsat peste România. O tăcere cumpărată, culmea ironiei, cu bani publici. Marile partide au plătit presa să tacă sau să atace la comandă, dar mai ales să tacă.

Aici intervine o mică problemă de ordin legal. Dacă în cazul mitei guvernamentale s-au folosit de pretextul pandemiei și au camuflat serviciile prestate într-o așa numită campanie de informare (cu zero efecte după cum am putut observa cu toții), în cazul milioanelor de euro plătite de partide în afara campaniei electorale lucrurile se complică puțin.

Ce au cumpărat oficial PNL și PSD cu banii din subvenție? Ce au scris în contractele încheiate cu televiziunile și cu site-urile miluite cu mii sau zeci de mii de euro pe lună? Au achiziționat conținut editorial? Profund imoral dacă au făcut așa ceva. Publicul este înșelat, păcălit, tras pe sfoară, deoarece nu este avertizat că prezența unui ministru în studio sau o anumită știre apare ca parte a unui contract.

Dacă nu au cumpărat conținut editorial, atunci ce? Consultanță politică? În ce a constat mai exact, cine a prestat serviciile respective și cum pot fi ele dovedite cu hârtii? De unde până unde a ajuns presa să consilieze partide sau politicieni?

Curtea de Conturi și alte instituții care au acces la aceste contracte cel puțin imorale vor trebui să lămurească într-o bună zi ce au cumpărat partidele în afara campaniilor electorale. Dacă ne aflam în interiorul unui an electoral și dacă partidele și-ar fi marcat în spații publicitare conținutul promovat pe site-uri sau televiziuni nu am fi avut o discuție. Publicitatea electorală într-un an cu alegeri este firească.

Complet anormală este situația de acum, când două mari partide aflate la putere, PNL și PSD, cumpără presa mai ales pentru a-și asigura liniștea, pentru a controla ce apare și ce nu despre ele, despre guvern sau despre președintele Klaus Iohannis.

N-ar fi prima dată când se întâmplă așa. Fostul primar al sectorului 1, Daniel Tudorache a turnat bani grei în media din bugetul primăriei. Între timp Curtea de Conturi a constatat că a prejudiciat bugetul cu peste 850.000 de lei, bani cheltuiți pentru difuzarea unui spot publicitar care promova un proiect de spital.

Există publicații și ziariști care au trăit sau trăiesc din bani publici și comenzi politice. Dar parcă niciodată presa nu a fost redusă la tăcere la o asemenea scară, cum se întâmplă azi. Niciodată cenzura și autocenzura dictată economic n-a fost mai dură. Niciodată parcă banii n-au pus pumnul în gura presei mai brutal decât în ultima perioadă.

Pe lângă faptul că publicul este mințit, prin omisiune sau în mod deliberat, intervin distorsiuni majore în piața media. Companiile media abonate la banii partidelor sau guvernului fac o concurență neloială celor foarte puține care funcționează corect în piață.

O bună parte a presei a ajuns azi complicele politicienilor, partenerul lor de încredere, câinele lor de companie fericit cu o mână de oase aruncate de la masa puterii.

Fenomen extrem de periculos, controlul presei de către politicieni afectează în ultimă instanță însăși democrația. Justiția și presa sunt pilonii de bază pe care se sprijină orice democrație. O țară în care cele două puteri în stat sunt controlate de politicieni va genera inevitabil frustrări sociale majore, corupție și abuzuri de putere.