O tăcere înțeleaptă sau liniștea de dinaintea furtunii? Ce au discutat premierul Ciolacu și ministrul justiției cu ambasadoarea SUA la București

Ambasadoarea SUA la București, Kathleen Kavalec, s-a întâlnit, miercuri, cu premierul Marcel Ciolacu la sediul Guvernului. Cu două zile înainte, ministrul justiției, Alina Gorghiu, a vizitat ambasada SUA unde a discutat cu ambasadoarea Kavalec și cu alți trei oficiali americani. Ambasada SUA, în mod atipic, n-a comunicat nici un cuvânt despre conținutul discuțiilor. Tot ce știm oficial despre cele două întâlniri este perspectiva Guvernului, exprimată într-un comunicat oficial de la Palatul Victoria și într-o postare a ministrului justiției, Alina Gorghiu, redistribuită de Ambasada SUA. Dincolo de comunicatele oficiale, ce motive de îngrijorare ar putea avea partenerii occidentali? Dincolo de frazele sforăitoare și promisiunile entuziaste ale premierului și ministrului justiției, care sunt marile probleme ale României care n-au cum să treacă neobservate la Washington?

Comunicatul guvernului:

”Discuțiile au vizat identificarea de noi modalități de întărire și aprofundare a Parteneriatului Strategic bilateral și, în special, a dimensiunii economice a acestuia. De asemenea, au urmărit realizarea unui schimb de opinii în privința actualei situații de securitate în regiunea Mării Negre.

Au fost discutate aspecte care țin de securitatea României, șeful Executivului transmițând mulțumiri Statelor Unite ale Americii pentru sprijinul ferm acordat țării noastre. Totodată, cei doi oficiali au condamnat categoric recentele atacuri ale Rusiei împotriva porturilor ucrainene de la Dunăre, Ismail și Reni.

De asemenea, premierul Marcel Ciolacu a transmis aprecieri pentru adoptarea de către Senatul Statelor Unite ale Americii, la 27 iulie 2023, a legii privind autorizarea bugetului apărării SUA (National Defense Authorization Act/NDAA), care include și proiectul de lege Black Sea Security Act.

Nu în ultimul rând, în contextul desfășurării Forumului Economic al Inițiativei celor Trei Mări, la București, în data de 7 septembrie 2023, prim-ministrul Marcel Ciolacu a transmis ambasadorului SUA interesul părții române pentru o prezență americană solidă, atât la nivel guvernamental, cât și la nivelul investitorilor și companiilor private. Implicarea SUA este esențială pentru atingerea obiectivelor Inițiativei celor Trei Mări în actualul mediu strategic, a subliniat șeful Executivului.”

Postarea ministrului justiției, Alina Gorghiu, redistribuită de Ambasada SUA:

”România are nevoie de parteneriatul cu Statele Unite! Protejarea drepturilor omului și a statului de drept este o prioritate!

Am discutat astăzi cu ambasadoarea SUA, Kathleen F Kavalec, despre cooperarea bilaterală judiciară. Mesajul pe care l-am transmis: România rămâne angajată în lupta anticorupție! Am aderat la convenția anti-mită a OCDE, am adoptat modificările la legislația penală. Condițiile de detenție se vor îmbunătăți considerabil în următorii patru ani, prin construcția a două noi penitenciare! Lucrurile merg bine!

Educația juridică rămâne un subiect important pentru mine și un domeniu cheie de cooperare cu SUA.

Ministerul Justiției este implicat activ în combaterea traficului de persoane. Facem tot ce e nevoie pentru victime. Acesta este scopul departamentului special înființat recent la nivelul Ministerului Justiției. Mai mult, prin noul proiect realizat împreună cu MAI, extindem ordinul de protecție! Victimele vor fi protejate de TOATE tipurile de violență, inclusiv cea online.”

Totul roz?

Din postarea ministrului justiției, Alina Gorghiu, (sublinierile aparțin redacției) se înțelege clar că SUA sunt interesate de problema statului de drept, de lupta anticorupție, de condițiile de detenție și de traficul de persoane din moment ce oficialul român a ținut să-i asigure pe americani că totul e în regulă la toate capitolele menționate în postarea pe Facebook.

Numai că nimic nu este în regulă cu ele. Dimpotrivă.

Statul de drept din România este într-o continuă suferință iar problemele s-au acutizat în ultimii ani. Cristian Pantazi a inventariat deja derapajele autoritariste ale PSD. Este vorba despre cazurile din justiție, economie, presă și parlament. Guvernul intervine tot mai des și mai agresiv în regulile economiei de piață încercând, ca în Ungaria, să controleze prețurile. Marile partide aflate la guvernare, PSD și PNL, controlează presa mainstream cheltuind milioane de euro lunar din bani publici pentru a-i cumpăra tăcerea. Dezbaterea parlamentară a fost sufocată sau este mimată. Opoziția este redusă și ea la tăcere în Parlament, boicotată, evacuată din spațiul public.

Lupta anticorupție a ajuns o glumă proastă. Marile dosare se închid pe bandă rulantă pe motiv de prescripție. Există suspiciuni rezonabile că marea amnistie de care beneficiază tot mai mulți oameni de afaceri influenți și politicieni de rang înalt se bucură de sprijin politic tacit. Ambasadoarea SUA, Kathleen Kavalec, a declarat la începutul lunii iunie, într-un interviu pentru G4Media.ro, că instituţia prescripţiei este folosită de inculpaţi ca să scape de pedeapsă, însă a precizat că acest lucru trebuie să se schimbe.

Acest lucru nu s-a schimbat, deși Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit, pe 26 iulie, că instanțele din România nu trebuie să aplice deciziile Curții Constituționale și Înaltei Curți privind prescripția.

Fără legătură cu problema prescripției, Tribunalul Prahova a anulat acum două zile mai multe probe strânse de procurorii DNA în ultimul dosar în care este anchetat fostul deputat Sebastian Ghiţă, fugit în Serbia. Lipsa voinței politice în abordarea luptei anti-corupției se propagă inevitabil și în sistemul de justiție. Din moment ce firmele lui Ghiță câștigă din nou contracte în România, arătând astfel că politicianul fugit din țară se bucură în continuare de protecție la nivel înalt, de ce și-ar mai bate capul niște magistrați cu el? Așa gândesc destui procurori și judecători când se uită la puternicii zilei.

Un exemplu relevant este tăcerea asurzitoare din justiție (CSM, Inspecția Judiciară) în legătură cu cazul lui Bogdan Mateescu, șeful Tribunalului Vâlcea, surprins în înregistrări publicate de Antena 3 în timp ce încerca să cumpere bunăvoința unui personaj-cheie din dosarul de corupție al tatălui său, primar PNL în Govora?

Iar toate acestea se întâmplă din cauză că lupta anticorupție a fost evacuată de pe agenda publică. Nu mai există voință politică în abordarea temei justiției, care în urmă cu cinci ani scotea România în stradă. România a adoptat strategia bulgărească: dacă nu vorbești despre justiție, anticorupție, stat de drept, problema nu există.

Or marea corupție, corupția sistemică, rămâne una dintre cele mai mari probleme ale României. Cea mai bună dovadă e scandalul azilelor groazei. Ororile au fost posibile tocmai din cauza corupției generalizate, vizibilă cu ochiul liber în aproape fiecare caz.

Din păcate, DNA se ocupă de peștii mici ai corupției, la fel ca în perioada guvernării Năstase. Procurorii n-au mai prins în plasa lor nici un pește mare.

Chiar Departamentul de Stat al SUA îi avertizează pe potențialii investitori americani într-un raport despre climatul investițional că România a făcut progrese semnificative în combaterea corupției, dar aceasta rămâne o provocare permanentă.

Condițiile de detenție din România au reprezentat un subiect de dezbatere doar când marii moguli de presă sau politicieni de rang înalt au făcut nemijlocit cunoștință cu ele. Apoi, și acest subiect a dispărut ca și cum n-a existat niciodată, deși condițiile de detenție au rămas la fel de rele sau sunt chiar mai proaste. Aceasta este unul dintre motivele invocat de avocații marilor fugari pentru a evita extrădarea. Din cauza condițiilor proaste de detenție, instanțe din Grecia, Italia sau Marea Britanie refuză să trimită în țară condamnați din România pentru a-și ispăși pedeapsa.

În ce privește traficul de persoane, problema este tot mai complicată pentru România.

Un raport extrem de dur al Departamentului de Stat al SUA privind traficul de persoane din România arată cum justiția, anchetatorii și autoritățile de protecție a copilului din România sunt de multe ori nu doar de partea traficanților, dar și extrem de dure cu victimele, fie ele traficate pentru muncă sau sexual, maturi sau minori, atunci când nu sunt de-a dreptul complice, a scris Radio Europa Liberă la jumătatea lunii iunie.

La rândul său, guvernul României nu a îndeplinit standardele minime în mai multe domenii-cheie pentru eliminarea traficului de persoane, dar depune eforturi semnificative în acest sens, spune Departamentul de Stat al SUA într-un raport de profil pe anul în curs.

„Autoritățile au investigat, au urmărit penal și au condamnat semnificativ mai puțini traficanți. Presupusa complicitate la infracțiunile de trafic a persistat, în special în cazul oficialilor care exploatează copiii aflați în îngrijirea caselor guvernamentale sau a centrelor de plasament. Autoritățile nu au verificat indicatorii de trafic și nu au identificat în mod proactiv victimele în rândul populațiilor vulnerabile, cum ar fi solicitanții de azil, migranții, persoanele cu sex comercial sau copiii din instituțiile guvernamentale”, arată raportul.

La toate provocările de mai sus, în mod clar prioritare pe agenda SUA și la care România a rămas repetentă, mai adăugați câteva boli cronice care distrug țesutul social: instituțiile de echilibru și control nefuncționale, infrastructura critică praf (sănătate, educație, drumuri) și contraselecția practicată la toate nivelele administrației (nepotism, clientelă politică, incompetență).

Cu războiul din Ucraina la granița României, toate aceste probleme pot să pară minore în comparație cu interesul geopolitic major al americanilor de a avea în această partea a Europei un partener stabil. Dar tocmai aceasta este problema. O democrație atât de șubredă cum este cea din România înseamnă un stat vulnerabil pe care nu se poate conta pe termen lung.

El poate să ajungă oricând în situația Ungariei lui Orban, în care companiile germane se plâng de exemplu că sunt expropriate în ritm alert de guvernul de la Budapesta. O democrație nefuncțională înseamnă un viitor stat eșuat. Acest lucru îl știu foarte bine partenerii occidentali și mai știu că, pe termen lung, tăcerea nu este o soluție.

S-a dovedit că Uniunea Europeană a greșit când l-a menajat pe Orban ani la rând până când monstrul politic a scăpat de sub control. Astăzi Ungaria a devenit calul troian al Rusiei în Europa, un stat anti-american, anti-UE și pro-rus pe față. Vezi discursul de la Tușnad, în urma căruia SUA au și reacționat, limitând drastic regimul de vize pentru cetățenii Ungariei.

Din acest motiv, nu este clar de ce Ambasada SUA la București a decis să tacă. Este posibil să asistăm la o tăcere înțeleaptă din partea Washingtonului, care își tratează cu răbdare și diplomație partenerul strategic sperând că în cele din urmă va face de bună-voie reformele promise. Uneori marile probleme se rezolvă mai eficient în liniște, daca partenerii sunt de bună credință.

La fel de bine este posibil să asistăm la liniștea de dinaintea furtunii iar răbdarea partenerilor occidentali să ajungă la capăt dacă în loc de fapte România pune pe masă în mod constant doar vorbe.