O țară paralizată de ambițiile de putere ale unui singur om. Disperarea lui Orban

Negocierile politice dintre PNL și USR PLUS sunt blocate, formarea unui nou guvern întârzie din cauza ambițiilor de putere ale unui sigur om. Ludovic Orban a pierdut alegerile, a demisionat din funcția de premier, dar cu toate acestea își dorește mai departe o funcție importantă pentru a-și asigura supraviețuirea politică.

Orban vrea fie șefia Camerei Deputaților, pentru a controla puterea din umbră la fel ca Dragnea, fie chiar poziția de premier la care a renunțat după ce PNL a fost sancționat la vot de alegători. De cinci zile încoace, totul se învârtește în jurul fostului premier, care negociază funcții pentru sine, pe cont propriu, fără susținere de la Cotroceni.

Cea mai importantă temă de dezbatere a ajuns să fie soarta politică a lui Orban. A lăsat o țară pe mâna unui guvern interimar, cu decizia semi-paralizată, dar cu un aplomb greu de explicat își bate joc de propriul partid. PNL este pus azi in situația ridicolă de a-și invalida propunerea de premier făcută în urmă cu câteva zile, de a-l umili pe ministrul finanțelor, Florin Cîțu și de a-și schimba mandatul de negociere cu viitorii parteneri de guvernare.

Orban le cere practic liberalilor să se comporte ca o turmă și să-i voteze fără prea multe întrebări toate fanteziile politice. Ambițiosul lider al PNL gata de orice compromisuri politice dacă toate acestea îl vor ajuta să se mențină la putere el, pe persoană fizică, deși, subliniez, a pierdut alegerile și a renunțat la guvernare. Lui Orban nu pare să-i pese prea tare nici de partid, nici de situația complicată în care se află țara. Totul pentru el.

În contrapartidă, liderul USR, Dan Barna, a făcut un pas în spate tocmai pentru a evita acuzația că negocierile pentru funcția de Camera Deputaților se fac pe persoană fizică și l-a propus pe Cătălin Drulă. Acest off-side îl expune și mai tare pe Ludovic Orban în poziția de politician egoist, care se luptă pentru putere din calcule foarte personale, fără mare legătură cu interesul de partid (acela de a obține maxim din negocieri) sau cu interesul public (acela de a avea cât mai repede un guvern plin).

Președintele Klaus Iohannis a declarat, miercuri, că este dispus să-l numească din nou pe Orban premier cu condiția, atenție, să aibă susținerea coaliției. La scurt timp, a venit și răspunsul USR PLUS: Nu răspunde așteptărilor electoratului de centru-dreapta care își dorește un nou început și o guvernare cu mandat reformist.

Unii liberali au interpretat mesajul președintelui drept un semn de susținere pentru liderul PNL, dar în realitate Klaus Iohannis n-a spus mai multe decât a spus. Șeful statului a emis, dacă vreți, un truism: dacă strânge majoritate, îl pun chiar și pe Orban. Dacă nu, nu.

Ambițiile de putere ale lui Orban încep să dăuneze atât liberalilor, cât mai ales țării. PNL riscă să se scufunde în ridicol, iar România în criză politică pentru că ultimul dinozaur din garda veche de politicieni refuză să accepte că vremea lui a cam trecut. Toți ceilalți privesc azi, din cimitirul politicii, cum ultimul exemplar din specia lor luptă cu îndârjire să supraviețuiască, deși votul din noiembrie nu-l prea ajută să scape nici pe el de extincția vechii garnituri, care s-a tot rotit la putere din anii 90 încoace.

Dacă va câștiga însă această luptă și va reuși să pună mâna din nou pe funcția de premier – de neimaginat aproape având în vedere rezultatul votului – Ludovic Orban va fi conducătorul de facto al țării, iar Klaus Iohannis, marele perdant.