G4Media.ro

O zi într-un spital din Italia / Cum a fost tratat un…

Sursa foto: Pixabay

O zi într-un spital din Italia / Cum a fost tratat un copil român de personalul unui spital din Milano / ”Doctorul a venit în sala de joacă cu o parte din instrumente, să înceapă acolo consultația”

Un cuplu de români stabiliți în Italia au relatat cum a decurs o zi într-un spital din Milano, dând detalii cu privire la felul cum este organizat sistemul medical din această țară. Românii au un copil cu dizabilități, o boală genetică ereditară care atacă neuronii motorii din măduva spinării, celulele care transmit semnale mușchilor. Pe măsură ce neuronii mor, mușchii se atrofiază și slăbesc, iar acest lucru poate afecta progresiv mersul, respirația, înghițirea și controlul capului și gâtului. De fapt, boala copilului este și motivul pentru care familia respectivă se află în Italia.

În relatare e descris felul în care medicii relaționează cu copiii, precum și grija pentru pacienți. Un sistem axat pe om, indiferent de vârsta, naționalitatea, banii și funcția acestuia:

”- O asistentă ne-a sunat săptămâna asta după ce a aflat că Tudor, fiul nostru, are programare la ortopedie, pentru a fi verificat felul cum se repară un picior rupt. Ne-a spus că dacă tot mergem în spital, am putea să-i facem și vizita medicală. Vizită care se făcea de obicei în alt spital pentru copii, tot în Milano. Medicii de acolo au fost de acord, pentru confortul copilului, să facem vizita în celălalt spital, să nu mai fie nevoit la o nouă deplasare. Fișa lui e într-un sistem online, vizibilă din orice unitate.

– Am întârziat cu o oră și jumătate față de ora programată pentru vizită din cauza traficului, însă asistenta ne-a sunat, a zis că înțelege și că ne așteaptă la intrarea în spital.

– Când am ajuns, s-a prezentat, ne-a spus că va fi cu noi pe tot parcursul zilei, ea se ocupă de caz, și că între timp a reprogramat vizitele, astfel încât să putem face în aceeași zi tot ce ne-am propus inițial.

– Din păcate, s-a întâmplat o eroare tehnică, exact fișa lui Tudor s-a pierdut din sistem, în sensul că nu mai apăreau date mai recente și nici nu putea fi ”updatată” cu altele noi. Medicii au decis să continuăm așa, fișele urmând să fie urcate în sistem după ce IT-iștii vor rezolva problema. Era absurd să fi venit degeaba…

– În timp ce făceam vizite la ORL, inimă, ortopedie, etc, a venit o altă asistentă să ne întrebe ce vrem să mâncăm la masa de prânz, mama și copilul. Ne-a prezentat meniul, cu două feluri de mâncare pentru fiecare, putându-se alege cam din 10 preparate. Pentru că ne-a găsit pe un hol și nefiind pregătită, și-a notat în palmă numele de familie și a plecat grăbită să completeze listele. Tudor a mâncat piure cu prosciutto, paste ragu și un iaurt cu fructe.

– Într-o altă pauză, o femeie care a spus că a lucrat 45 de ani în ATI, în spital, iar acum, la vreo 70-80 de ani lucrează la fundația spitalului, ne-a înmânat o tabletă Samsung, nouă, să o folosim cum vrem. Fundația a semnat un contract cu respectiva companie și au ales copiii cărora să le ofere un cadou. La Tudor s-a nimerit să fie în februarie ziua lui.

– La fiecare cabinet există o sală mare de recreere pentru copii, cu scaune pentru părinți și mese și scăunele pentru părinți, unde se pot juca, citi sau colora. Există în fiecare astfel de locație una sau două persoane care se ocupă de copii în tot acest timp. E pimul loc în care am văzut că toate creioanele colorate sunt ascuțite. Periodic sunt programe cu voluntari, de obicei bunici, care vin să se joace cu copiii internați.

– La oftalmolog, ultima stație, pe la ora 16, Tudor nu mai avea răbdare. Medicul a zis că e prea obosit și copilul are dreptate să fie obosit, așa că l-a lăsat în voia lui. După o perioadă doctorul a venit în sala de joacă cu o parte din instrumente, să înceapă acolo consultația. S-au jucat și i-a făcut și controlul…

– La final, trebuia să așteptăm o fișă finală, să o avem și noi. Eram lângă zona de ”primiri urgente”, iar asistenta a scos două scaune din sala de așteptare de acolo și le-a pus pe hol, mai ferit, să ne așezăm pe ele. S-a gândit că există riscul să luăm viruși de la copiii aflați în sala de așteptare și e mai bine așa. În plus, a mers la omul de la pază și i-a transmis să nu se ia de noi, dacă-l deranjează că stăm acolo, explicându-i și lui situația. Bărbatul înarmat cu pistol a ținut să vină să se prezinte și a discutat preț de câteva minute cu Tudor.

– La plecare, în parcare, a venit la noi persoana care se ocupă de locație și ne-a transmis că nu plătim la ieșire, pentru că avem copil cu dizabilități. Va ridica ea bariera. Iar bariera s-a ridicat…”

Publicitate electorală

Urmărește mai jos producțiile video ale G4Media:

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...

9 comentarii

  1. …exact ca in Romania, ce sa mai…

  2. in plus sitemul ala pare ca se bucura cind nesimtita intirzie o ora si jumatate fata de programare.
    Nu din cauza traficului a intirziat ci din cauza nesimtirii, ca nu a luat in calcul si traficul. Si a crezului ca e buricul pamintului si toul i se cuvine.

  3. Sa nu uitam ca in romania 100 de medici au semnat ca se solidarizeaza cu doctorita care cerea 2 spagi la 2 cancere..sau nu a semnat tratamrntul pana nu a primit spaga iar ulterior pacientul a decedat. Ach..ce frumos e in gradina Maicii Domnului. Unde dacii au pus bazele civilizatiei si sovieticii au cizelat-o

  4. In Rromania sa petrecut vizita in Spital ?? intrebare pt un prieten , ce spaga ati dat la doctor ??

  5. Copiii cu dizabilitati sunt foarte bine tratati ,au o alta intelegere pt problemele adevarate,pt ca a avea un copil cu dizabilitati e o mare probleme,dar in urgente se asteapta si la ei ca si la francezi cu orele ajunging pina la 8-12 ore.In alta ordine de idei,cea ce nu se intelege in romania ,de catre personalul sanitar este ca nu poti fi bine salarizat si spagar in acelasi timp,pt ca ,la momentul de fata un medic in romania ajunge sa cistige mai bine decit un medic in Italia sau Franta,stiu or sa fie destui care ma vor contrazice ,dar ce nu se spune este impozitarea salariilor in vest in raport cu Romania.

  6. Asta-i un vis!!!! Ca tot „vorbeam” ieri despre „vina” azbestului in cazul mortilor de cancer in Ro.! Bine-nteles, sistemul medico-sanitar face diferenta, de la legislatie si organizare pana la profesionalism si empatie specifica meseriei. In Ro. marea majoritate dintre „lucratori” au intrat in sistem cu gandul numai la castig cat mai mare si/sau o cale sigura de a „evada” din tara. La noi, juramantul ala al lui Hipocrate este folosit, eventual, pentru refuzul asistentei medicale in cazul avortului, in rest…banu vorbeste. Doamne fereste sa ai nevoie de spitalizare si/sau asistenta medicala in Ro.!

  7. Cand citesc cele de mai sus ma minunez…
    In minunata luna Mai 1987 baiatul nostru(atunci in varsta de 6 ani si 8 luni), azi in varsta de 42 de ani, a fost diagnosticat cu cancer la rinichiul stang… a fost operat de PROFESIONISTII de la Fundeni, in frunte cu Profesorul Eugen Proca si Dr. Ionel Sinescu si l-au salvat.
    Pe o schema de tratament de 4 ani, din 3 in 3 luni in primii 2 ani si din 6 in 6 luni in ultimii 2 ani, baiatul a facut tratament cu citostatice, cate o saptamana, 1 doza pe zi de citostatice plus 11 sedinte de cobaltoterapie…
    Un chin greu de descris… cand citesc cele de mai sus, mi se pare SF, gandindu-ma prin ce am trecut, copilul si eu si familia in anii ’80…
    Dar, multumim Domnului si MEDICILOR exceptionali de la Fundeni ca ne-au salvat copilul… si maia les Doctoritei exceptionale care l-a diagnosticat, minune mare, in stadiul I, asa a fost salvat la Fundeni!(de se mira chiar Prof. Proca!!)
    Nici nu mai conteaza cum a fost atunci si nu cred ca azi e altfel viata copiilor bolnavi de cancer… dar ce citesc mai sus e atat de departe de Romania noastra… nici in secolul urmator in Romania intr-un Spital public NU vor avea romanii parte de asemenea TRATAMENT medical… e vorba despre demnitatea unui om bolnav, care in Romania e calcata de multe ori in picioare…

  8. Pot confirma cele spuse în articol,am avut și soția și soacra operate în Italia în plină pandemie. Totul a decurs bine și fără nici o cheltuială din partea mea. Au fost ceva protocoale diverse față de normal fiind în stare de alertă COVID dar medicii și asistentele au rămas același persoane cu dăruire și empatie pentru bolnavi. Nu că nu ar fi și la ei cazuri de malpraxis (păduri fără uscături nu există) ,dar din partea mea tot respectul!

  9. Am uitat sa spun: in cei 4 ani, cat a durat tratamentul, in acea saptamana de tratament si de fapt in toata perioada cat am fost cu copilul internati in Spitalul Fundeni, eu am „dormit” stand pe un scaun, cu capul pe patul copilului meu…am mai avut si norocul sa avem rude in Bucuresti, asa ca in seara cand soseam dormeam la ei si dimineata urmatoare plecam la Fundeni pentru internare, care dura ore-n sir pana se elibera patul…
    4 ANI de chin, mai ales pentru copilul nostru nevinovat… asa cum sunt toti copilasii din lume care au nenorocul sa se imbolnaveasca de boli grave….
    In 2017, Melania Medeleanu si MAGIC HOME cu sprijinul ROMANILOR au inaugurat MagicHOME Fundeni”:
    „Revoluția oamenilor buni: un etaj al MagicHome, refugiul părinților cu copii bolnavi de cancer, renovat după ce 5000 de mame s-au mobilizat să strângă în 6 zile peste 100.000 de euro
    2019-11-27
    Ieri și-a deschis porțile MagicHome, refugiul parinților cu copii bolnavi de cancer.
    Clădirea, achiziționată și renovată grație inițiativei lui Vlad Voiculescu și Melaniei Medeleanu și a donației a zeci de mii de oameni inimoși, va deveni locul în care părinții se pot odihni, spăla sau mânca în perioada de tratament a copiilor, perioadă care poate fi, de multe ori, întinsă pe luni sau ani. Șederea aici va fi gratuită.
    Un etaj al clădirii a fost renovat de o comunitate de Facebook, care reunește zeci de mii de mame. Comunitatea se numește LaPrimulBebe și este condusă de Atena Boca.
    „Cine să înțeleagă durerea unei mame care stă pe un scaun de spital alături de copilul ei dacă nu tot o mamă? Cu o saptamână înainte să înceapă poate cea mai emoționantă campanie umanitară, campania MagicHome, mamele comunității online LaPrimulBebe au strâns rândurile și au organizat o licitație online numită #EtajulParintilor”, povestește Atena Boca.

    Statul roman NU e in stare, fereasca Doamne Doamne sa ai copilul grav bolnav si sa ajungi prin Spitalele Romaniei…nora noastra NU a dus niciodata nepotelul la Spital public, desi de 2 ori s-au intors de la mare cu probleme gastro urate… s-a internat cu bebe mic la Regina Maria, spune ca in Spitalele publice intri bolnav de una si iesi bolnav de multe…