Oamenii de știință au reușit să readucă la viață viermi înghețați timp de 46.000 de ani/ Cum au fost ”resuscitate” mini-creaturile care au coexistat cu mamuții lânoși

Viermii antici au reînviat după 46.000 de ani, arată un reportaj Sky News. Anterior, oamenii de știință aveau doar dovezi că viermii erau capabili să rămână în această stare până la 40 de ani, dar aceste creaturi au coexistat cu mamuții lânoși.

Oamenii de știință au reușit să readucă la viață viermi care au fost înghețați timp de aproximativ 46.000 de ani. Se credea că au trăit la sfârșitul Pleistocenului, un mic grup de viermi găsiți la 40 de metri adâncime în permafrostul siberian au fost dezghețați și reînviați.

Viermii fac parte din specia Panagarolaimus kolymaensis, dispărută de mult timp, și nu erau de fapt morți, ci într-o stare de inactivitate cunoscută sub numele de criptobioză, care le face semnele vitale nedetectabile.

Anterior, oamenii de știință aveau doar dovezi că viermii rotunzi erau capabili să rămână în această stare până la 40 de ani, dar aceste creaturi coexistau cu mamuții lânoși.

Profesorul Teymuras Kurzchalia, autorul principal al unui studiu asupra viermilor, publicat în revista PLOS Genetics, și profesor emerit la Institutul Max Planck de Biologie Celulară Moleculară și Genetică din Germania, a declarat: „Acest mic vierme ar putea fi acum în linie pentru un record mondial Guinness, după ce a rămas într-o stare de animație suspendată mult mai mult timp decât se credea că este posibil, mai arată studiul Sky News.

• „Faptul că a putut fi reanimat după 46.000 de ani m-a lăsat absolut uluit. Seamănă mai degrabă cu basmul Frumoasa din Pădurea Adormită, dar pe o perioadă mult mai lungă”.

Viermii au fost resuscitați prin oferirea de hrană și apă. Au supraviețuit mai puțin de o lună, dar de atunci au generat peste 100 de generații de viermi noi.

Până în prezent, oamenii de știință cunosc foarte puține animale capabile să se suspende într-o stare asemănătoare cu cea de limbo ca răspuns la condițiile dificile de mediu.

Atunci când cercetătorii au comparat genomul lui Panagarolaimus kolymaensis cu cel al uneia dintre rudele sale vii, Caenorhabditis elegans, au descoperit o mulțime de gene care se suprapun între viermii de sol.

Multe dintre genele comune sunt legate de mecanismele implicate în supraviețuirea în condiții de mediu dure.

Acest lucru este interesant, deoarece Caenorhabditis elegans se găsește, de obicei, în regiunile temperate, ascunzându-se în fructe sau plante în descompunere.

Potrivit autorilor studiului, descoperirile lor „indică faptul că, prin adaptarea la supraviețuirea stării criptobiotice pentru perioade scurte de timp în medii precum permafrostul, unele specii de nematode au dobândit potențialul ca viermii individuali să rămână în această stare pentru perioade geologice”.

În continuare, echipa dorește să afle ce rol joacă aceste gene comune în criptobioză și dacă există o limită superioară a timpului în care nematodele pot rămâne în această stare misterioasă.

„Aceste descoperiri au implicații pentru înțelegerea proceselor evolutive, deoarece timpii de generare se pot întinde de la câteva zile la milenii, iar supraviețuirea pe termen lung a indivizilor unor specii poate duce la refondarea unor linii genetice altfel dispărute”, scriu autorii lucrării.