Oamenii de ştiinţă descoperă noi informaţii despre structura internă a misterioasei planete pitice Eris, similară cu Pluto: „Nu are ocean lichid, este în mare parte rocă, cu puţină gheaţă la exterior”

Planeta pitică Eris, cu dimensiuni similare celor ale vecinei sale cosmice mai cunoscute Pluto, a rămas o enigmă de când a fost descoperită, în 2005, stând ascunsă în zonele îndepărtate ale sistemului solar. În timp ce Pluto a fost explorată de nava spaţială New Horizons a agenţiei spaţiale americane NASA în cursul unui survol din 2015, Eris – aflată cu aproximativ 40% mai departe de Soare – nu a fost niciodată vizitată, relatează Reuters, citată de Agerpres.

Oamenii de ştiinţă dobândesc o înţelegere mai profundă asupra lui Eris şi a diferenţelor sale faţă de Pluto pe baza cercetărilor care discern detalii referitoare la structura şi compoziţia internă a acestei lumi îndepărtate şi friguroase, pe baza relaţiei orbitale pe care planeta o are cu Luna sa, Dysnomia.

Eris, după cum au anunţat miercuri cercetătorii, pare să aibă un interior stâncos sub un înveliş de gheaţă. Pluto posedă, de asemenea, un exterior îngheţat, cu rocă dedesubt, însă are un conţinut mai mare de gheaţă şi ar adăposti un ocean lichid subteran.

„Cunoşteam deja că Eris este mai bogată în rocă decât Pluto, dar ceea ce nu ştiam era dacă Eris avea roca separat de gheaţă”, a declarat Francis Nimmo, planetolog la Universitatea California Santa Cruz, autorul principal al studiului publicat în jurnalul Science Advances.

„Acest lucru înseamnă că Eris a devenit suficient de fierbinte la un moment dat în istoria sa pentru a se topi, astfel încât toată roca s-a scufundat în centru. Gheaţa nu este nemişcată, ci se confruntă cu o mişcare lentă de agitaţie, determinată de căldura rămasă în interior. Cel mai probabil, Eris nu are un ocean lichid”, a adăugat Nimmo.

Eris are un diametru de aproximativ 2.326 de kilometri, puţin mai mic decât cel al lui Pluto, de 2.370 de kilometri. Prin comparaţie, diametrul satelitului natural al Pământului, Luna, este de aproximativ 3.475 de kilometri. Din cauza concentraţiei mai mari de rocă, care este mai densă decât gheaţa, Eris are cu aproximativ 25% mai multă masă decât Pluto.

„După cum îmi place să spun, luaţi-o pe Pluto, adăugaţi-i fiecare asteroid din centura de asteroizi şi o veţi obţine pe Eris. Pluto este plin de gheaţă, în timp ce Eris este în mare parte rocă, cu puţină gheaţă la exterior”, a declarat Mike Brown, astronom la California Institute of Technology (Caltech), coautor al studiului şi unul dintre cei trei oameni de ştiinţă care au descoperit planeta Eris.

Denumită după zeiţa greacă antică a discordiei, Eris orbitează, în medie, la o distanţă de aproximativ 68 de ori mai mare de Soare decât Pământul, având nevoie de 557 de ani pentru a parcurge o orbită completă. Pluto orbitează la o distanţă medie de aproximativ 39 de ori mai mare comparativ cu cea a Pământului faţă de Soare.

Dysnomia, numită după fiica mitologică a lui Eris, are un diametru de aproximativ 700 de kilometri şi este compusă în mare parte din gheaţă.

„La fel ca în cazul sistemului Pământ-Lună, mareele de pe Eris îndepărtează încet Dysnomia şi încetinesc rotaţia lui Eris. Acest proces a ajuns la final – Eris şi Dysnomia au întotdeauna aceeaşi faţă îndreptată una spre cealaltă”, a declarat Nimmo.

Acelaşi lucru se întâmplă în relaţia dintre Pluto şi Luna sa, Charon, în timp ce sistemul Pământ-Lună diferă. „Luna îşi arată întotdeauna aceeaşi faţă către Pământ, însă Pământul nu îi întoarce favoarea”, a spus Nimmo.

Pe planeta Eris ar părea că amurgul are loc la amiază, datorită distanţei mari faţă de Soare, care nu ar arăta decât ca o stea foarte strălucitoare pe cer. „Pe Eris, ai putea bloca Soarele cu gămălia unui ac”, a spus Brown.

Eris şi Pluto se află dincolo de Neptun, cea mai îndepărtată dintre cele opt plante ale sistemului nostru solar.

Uniunea Astronomică Internaţională, care stabileşte definiţiile pentru planetologie, recunoaşte cinci planete pitice – Ceres, Haumea şi Makemake, pe lângă Eris şi Pluto – cu toate că alte zeci ar putea fi considerate planete pitice. Eris este cea mai masivă dintre ele.

Noile descoperiri completează unele neclarităţi referitoare la Eris. „Ne ajută să o plasăm pe Eris în contextul tuturor informaţiilor pe care le-am aflat despre Pluto, cu munţii săi mari şi uriaşul bazin de impact, şi ne obligă să ne aducem aminte că fiecare dintre cele mai mari planete pitice este unică şi ar trebui să dăm dovadă de precauţie când deducem prea multe din ceea ce ştim despre Pluto”, a declarat Brown.