Oamenii de știință plănuiesc reintroducerea tigrului tasmanian în ecosistem, la aproape 100 de ani de la dispariția speciei

La aproape 100 de ani de la dispariția sa, tigrul tasmanian ar putea trăi din nou. Oamenii de știință vor să reînvie marsupialul carnivor dungat, cunoscut oficial sub numele de thylacine, care obișnuia să cutreiere tufișurile australiene, relatează CNN.

Proiectul ambițios va utiliza progresele în domeniul geneticii, al recuperării ADN-ului antic și al reproducerii artificiale pentru a readuce animalul la viață.

„Am susține cu tărie că, în primul rând, trebuie să ne protejăm biodiversitatea de noi extincții, dar, din păcate, nu observăm o încetinire a pierderilor de specii”, a declarat Andrew Pask, profesor la Universitatea din Melbourne și șeful Laboratorului de cercetare pentru restaurarea genetică integrată a thylacinei, care conduce inițiativa.

„Această tehnologie oferă o șansă de a corecta acest lucru și ar putea fi aplicată în circumstanțe excepționale în care au fost pierdute specii fundamentale”, a adăugat el.

Proiectul este o colaborare cu Colossal Biosciences, fondată de antreprenorul în domeniul tehnologiei Ben Lamm și de geneticianul George Church de la Harvard Medical School, care lucrează la un proiect la fel de ambițios, dacă nu mai îndrăzneț, în valoare de 15 milioane de dolari, pentru a readuce mamutul lânos într-o formă modificată.

De mărimea unui coiot, thylacinele a dispărut în urmă cu aproximativ 2.000 de ani practic peste tot, cu excepția insulei australiene Tasmania. Fiind singurul prădător marsupial apex care a trăit în epoca modernă, acesta a jucat un rol cheie în ecosistemul său, dar acest lucru l-a făcut, de asemenea, nepopular în fața oamenilor.

Coloniștii europeni de pe insulă în anii 1800 au dat vina pe tilacine pentru pierderile de animale (deși, în cele mai multe cazuri, câinii sălbatici și gestionarea necorespunzătoare a habitatului uman au fost de fapt vinovații), iar aceștia au vânat tigrii tasmanieni timizi și seminocturni până la punctul de dispariție.

Ultimul thylacine care trăia în captivitate, pe nume Benjamin, a murit din cauza expunerii în 1936 la grădina zoologică Beaumaris din Hobart, Tasmania. Această pierdere monumentală a avut loc la scurt timp după ce tirolienilor li s-a acordat statutul de specie protejată, dar a fost prea târziu pentru a salva specia.

„Scopul nostru final cu această tehnologie este de a readuce aceste specii în sălbăticie, unde au jucat roluri absolut esențiale în ecosistem. Așadar, speranța noastră finală este ca într-o zi să îi vedeți din nou în tufișurile din Tasmania”, a spus el.

Dunnartul cu coadă mare (marsupial de dimensiuni mici, asemănător cu un șoarece) este mult mai mic decât un tigru tasmanian adult, dar Pask a spus că toate marsupialele dau naștere unor pui minusculi, uneori la fel de mici ca un bob de orez. Acest lucru înseamnă că până și un marsupial de mărimea unui șoarece ar putea servi drept mamă surogat pentru un animal adult mult mai mare, cum ar fi thylacine, cel puțin în primele etape.

Reintroducerea thylacinei la vechiul său obicei ar trebui să se facă cu multă precauție, a adăugat Pask.

„Orice eliberare de acest fel necesită studierea animalului și a interacțiunii sale în ecosistem pe parcursul mai multor anotimpuri și pe suprafețe mari de teren închis înainte de a lua în considerare o reîmblânzire completă”, a spus el.

Echipa nu a stabilit un calendar pentru acest proiect, dar Lamm a declarat că, în opinia sa, progresul va fi mai rapid decât eforturile de readucere a mamutului lânos, menționând că elefanților le ia mult mai mult timp să se nască decât dunnartul.

De asemenea, tehnicile ar putea ajuta marsupialele vii, cum ar fi diavolul tasmanian, să evite soarta thylacinei, în timp ce se confruntă cu intensificarea incendiilor de tufișuri ca urmare a crizei climatice.

„Tehnologiile pe care le dezvoltăm pentru a elimina thylacinele au toate beneficii imediate de conservare – chiar acum – pentru a proteja speciile de marsupiale. Au fost colectate biobănci de țesuturi congelate de la populații de marsupiale vii pentru a le proteja împotriva extincției cauzate de incendii”, a declarat Pask prin e-mail.

„Cu toate acestea, încă ne lipsește tehnologia pentru a lua acel țesut – a crea celule stem marsupiale – și apoi a transforma aceste celule într-un animal viu. Aceasta este tehnologia pe care o vom dezvolta ca parte a acestui proiect”.

Animale hibride

Calea de urmat, totuși, nu este tranșată. Tom Gilbert, profesor la Institutul GLOBE de la Universitatea din Copenhaga, a declarat că există limitări semnificative în ceea ce privește reintroducerea unei specii în ecosistem.

Recrearea genomului complet al unui animal dispărut din ADN-ul conținut în scheletele vechi de thylacine este extrem de dificilă și, prin urmare, unele informații genetice vor lipsi, a explicat Gilbert, care este, de asemenea, director al Centrului pentru Hologenomică Evolutivă al Fundației Naționale de Cercetare din Danemarca. El a studiat resuscitarea șobolanului dispărut din Insula Crăciunului, cunoscut și sub numele de șobolanul lui Maclear, dar nu este implicat în proiectul privind thylacinele. Echipa nu va reuși să recreeze cu exactitate thylacinele, ci va sfârși prin a crea un animal hibrid, o formă modificată de thylacine.

„Este puțin probabil să obținem secvența completă a genomului speciei dispărute, astfel că nu vom putea niciodată să recreăm complet genomul formei dispărute. Întotdeauna vor exista unele părți care nu pot fi modificate”, a declarat Gilbert prin e-mail.

„Ei vor trebui să aleagă cu grijă ce modificări să facă. Și astfel, rezultatul va fi un hibrid”.

Este posibil, a spus el, ca un thylacine hibrid imperfect din punct de vedere genetic să aibă probleme de sănătate și să nu supraviețuiască fără mult ajutor din partea oamenilor. Alți experți pun sub semnul întrebării însăși conceptul de a cheltui zeci de milioane de dolari pentru încercări de reintroducere a unei specii în ecosistem, în condițiile în care atât de multe animale vii sunt pe cale de dispariție.