Oare lipsa pregătirii adecvate a unor profesori este cea mai mare problemă a învățământului românesc? – analiza cercetătorului Dacian Dolean
În spațiul public a fost frecvent identificată nevoia de îmbunătățire a pregătirii cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, ca soluție la ameliorarea calității educației din România. Conform acestei ipoteze, elevii români obțin scoruri slabe la evaluările internaționale (ex. PISA) în special din cauză că unii profesori sunt slab pregătiți și nu au întotdeauna un comportament stelar la clasă (ex. cazul recent al învățătoarei din Ialomița care a fost prinsă ridicând vocea la copii). Această ipoteză este plauzibilă, însă nu am să comentez mult pe marginea ei pentru că încă nu am citit un studiu empiric implementat în Romania care să o susțină.
Mi-ar plăcea să citesc rezultatele unei cercetări care să informeze publicul în ce măsură o mai bună pregătire a profesorilor din România duce la schimbările dorite în performanțele elevilor. Care să explice cum a fost conceptualizată și măsurată pregătirea profesorilor, cu ce instrumente s-a măsurat evoluția elevilor sau cum s-au controlat statistic variabilele confundate (ex. statutul socio-economic al părinților).
Am să analizez, în schimb, ce înseamnă un profesor bine pregătit din perspectiva modelelor subiectelor de pedagogie școlară și didactică aplicată disciplinelor din învățământul primar pentru examenul de titularizare afișate recent. Conform acestui document, se consideră că profesorii din învățământul primar au o pregătire bună dacă:
- Știu să explice detaliat conceptul de predare
- Știu să specifice distincția dintre strategie și stil de predare
- Pot să prezinte rolul strategiilor didactice interactive în eficientizarea procesului instructiv-educativ
- Pot să analizeze două stiluri de predare
- Pot să enumereze cinci categorii de competențe specific profesorului pentru învățământul primar
- Pot să precizeze trei elemente caracteristice personalității profesorului care contribuie la creșterea eficienței procesului de învățământ
- Pot să numească trei etape ale învățării bazate pe jocul de rol
- Știu să explice ce se înțelege prin curriculum la decizia școlii (CDȘ)
- Pot să prezinte componentele programelor școlare: competențe generale și sugestii metodologice
- Pot să detalieze demersul educativ prin proiect, numind totodată și o altă metodă alternativă de evaluare
Cu alte cuvinte, memorați, memorați și iar memorați! Dar, în același timp, nu mai cereți copiilor să memoreze și să reproducă pasaje întregi pe de rost. Ironic, nu-i așa?
Aceste tipuri de subiecte există de ani de zile. Aceeași pedagogie din manualele publicate în anii ’60. Reîncălzită. Din aceste subiecte înțelegem că un cadru didactic de învățământ primar este bun dacă va ști să identifice trei elemente caracteristice ale profesorului eficient. Candidatul la concursul de titularizare va dovedi că este un profesor excepțional dacă poate să explice rolul strategiilor didactice interactive. Iar dacă va mai ști să reproducă cu fidelitate definiția predării și să explice corect ce înseamnă CDȘ, îi va crește substanțial valoarea la catedră.
În timp ce profesorii din România își pierd timpul memorând aceste informații (ale căror eficiență asupra pregătirii elevilor nu este dovedită empiric), profesorii din alte țări beneficiază de pregătire cu adevărat științifică în științele educației. Atunci când am explicat rezultatele cercetărilor mele profesorilor din mediul pre-universitar din SUA sau Marea Britanie, am putut sa vorbesc liniștit despre scoruri standardizate și centile, sau să explic diferențele dintre diferitele metode de monitorizare a progresului citirii pe baza abaterilor standard obținute la testele aplicate. În schimb, înainte să vorbesc unei audiențe formate din profesori din România despre semnificația statistică și semnificația practică a mărimii efectului unui program de intervenție educațională care vizează corectarea deficitelor auzului fonematic printr-un studiu experimental cu distribuție aleatorie, nu pot să fac asta fără să explic, în prealabil:
- a) ce înseamnă semnificație statistică și semnificație practică,
- b) ce înseamnă și cum se măsoară mărimea efectului,
- c) avantajele și dificultățile de implementare ale studiilor experimentale cu distribuție aleatorie (și pentru unii, ce sunt acestea),
- d) cum se măsoară auzul fonematic (și pentru unii, ce înseamnă auz fonematic).
Și nu consider că este corect deloc. Profesorii din România sunt capabili să înțeleagă aceste lucruri. Nu este vina lor că nu au o pregătire adecvată în domeniul științelor educației și că evaluarea pregătirii lor profesionale depinde de măsura în care știu să reproducă definiția predării.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Media:
Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului G4Media
CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867
Deschis la Raiffeisen Bank
9 comentarii