Obiectivul este un mediu netoxic. Uniunea Europeană prezintă noi strategii: pe lângă emisiile de metan, nivelul de substanțe chimice din jucăriile copiilor ar trebui în continuare să scadă

De când președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a preluat funcția, nu a fost întotdeauna clar cine este responsabil la Bruxelles pentru protecția climei. De fapt, primul vicepreședinte al Comisiei Europene, olandezul Frans Timmermans, ar trebui să conducă lupta împotriva schimbărilor climatice. A fost tema sa de bază atunci când a intrat în campania electorală europeană din 2019 în calitate de candidat principal al social-democrațiilor europeni. De atunci încolo, însă, Ursula von der Leyen a fost cea care a anunțat principalele linii de acțiune. Frans Timmermans a primit apoi permisiunea de a explica doar detaliile tehnice. Aparent, Timmermans nu a dorit să rateze ocazia de a se pune într-o lumina bună chiar înainte de summitul din octombrie al liderilor de stat și de guvern, care începe joi.

În timpul cinei, liderii UE vor vorbi pentru prima dată despre înăsprirea obiectivelor climatice planificate pentru 2030. O decizie în acest sens nu ar trebui luată până la summitul din luna decembrie, dar Timmermans nu vrea să aștepte până atunci. Miercuri, el a prezentat o serie întreagă de documente strategice privind modul în care UE poate avansa în ceea ce privește obiectivul său pe termen lung prin care influența societății asupra climei să devină una neutră până în 2050. În acest sens, a adăugat o nouă strategie în legătură cu produsele chimice. Două obiective s-au remarcat: valul de renovări, destinat să reducă emisiile de CO2 din clădiri, și strategia privind metanul.

Prin strategia privind metanul, Comisia Europeană îndreaptă atenția asupra unui gaz care este adesea neglijat în dezbaterea privind protecția climei, deși este al doilea cel mai important gaz cu efect de seră după CO2. Dacă UE dorește să își atingă obiectivele climatice, emisiile trebuie reduse cu o treime, a declarat comisarul european pentru energie, Kadri Simson, care este, de asemenea, responsabil de acest dosar. Principalul vinovat este agricultura care emite 53% din cantitatea de metan, urmată de gestionarea deșeurilor cu un procent de 26%, unde gazul este generat de depozitele de deșeuri, iar sectorul energetic adaugă un procent de 19%. În primul rând, Comisia Europeană privește spre sectorul energetic, unde emisiile pot fi reduse cel mai ușor și, adesea, practic gratuit. Într-un prim pas, ea dorește să oblige companiile energetice să monitorizeze mai bine locurile prin care scapă gazul metan, reparând scurgerile care au loc din conductele de gaze naturale. Frans Timmermans intenționează să prezinte anul viitor propuneri specifice în acest sens.

Cooperarea cu țările terțe trebuie intensificată pentru a putea monitoriza mai bine scurgerile de metan de-a lungul întregului lanț de aprovizionare, adică de la extracția gazelor naturale până la clientul final. Este, de asemenea, luată în considerare interzicerea evazării sau a eliberării pur și simplu la întâmplare a metanului în timpul extragerii combustibililor fosili. În prezent, Comisia Europeană nu planifică niciun obiectiv concret pentru reducerea emisiilor de metan din agricultură. În primul rând, ea dorește să se asigure că există proceduri fiabile. Noile tehnologii, cum ar fi utilizarea metanului ca biogaz, ar trebui să reducă emisiile.

Strategia privind produsele chimice urmează să contribuie, de asemenea, la protecția climei. Accentul se pune pe crearea unui „mediu netoxic”. Obiectele de zi cu zi, cum ar fi jucăriile pentru copii, produsele cosmetice și ambalajele trebuie să conțină numai substanțele chimice care sunt absolut necesare. Substanțe precum perturbatorii endocrini, care afectează echilibrul hormonal al omului și, prin urmare, sunt cancerigeni, ar trebui să dispară chiar de anul viitor din produsele folosite zilnic. De asemenea, Comisia Europeană se concentrează în special pe substanțele chimice care nu pot fi descompuse, cum ar fi cele din grupa PFAS (substanțe perfluoroalkyl și polifluoroalkyl), și dorește să acorde o mai mare atenție modului în care substanțele chimice interacționează între ele.

Sursa: Frankfurter Algemeine Zeitung / Articol de Hendrik Kafsack / Traducerea: Vera Ștefan (Rador)