Obscenitatea publică a pensiilor speciale

Pensiile speciale, pensionarea la vârsta maturității profesionale și conduita unor foști șefi de instituții militare după pensionare sunt subiecte de maxim interes public după spectacolul ultimelor zile. Pensionarea la doar 48 de ani a adjunctului SRI Cristian Bizadea, dar și dosarul foștilor șefi SRI Florian Coldea și Dumitru Dumbravă ridică semne de întrebare legitime față de politicile statului. Același stat cocoșat de un deficit bugetar în creștere și de o datorie publică ce a sărit de 50% din PIB.

Important: e normală existența unor condiții speciale pentru angajații care au restricții profesionale majore pe durata activității, se întâmplă oriunde în lume. E natural ca societatea să recompenseze fie prin pensii speciale, fie prin condiții mai favorabile de pensionare activitatea procurorilor și judecătorilor care au dosare grele cu interlopi și grupări criminale ori cu prejudicii de miliarde de lei, activitatea piloților de avion, a polițiștilor sau agenților din servicii secrete care își riscă viața și sănătatea pe teren. Există însă în interiorul actualei legislații o generalizare eronată a acestor drepturi, de la judecătorul de Curte Supremă la cel de mică judecătorie, de la polițistul care se ocupă de traficul de droguri la cel care stă în birou și completează dosare de angajare. Aici este problema pe care statul trebuie să o rezolve.

Să ieși la pensie la doar 48 de ani și să încasezi lunar zeci de mii de lei ca fost magistrat sau militar e de-a dreptul obscen într-o țară aflată încă la coada clasamentelor UE în ce privește bunăstarea. În primul rând e o pierdere majoră pentru statul care a investit în educația și pregătirea acestor profesioniști, plecați exact când au ajuns la experiența deplină.

În al doilea rând, e o discriminare fățișă a restului angajaților din privat sau bugetarilor care se pensionează la 62 de ani (femeile) sau 65 de ani (bărbații). Angajații ne-speciali se uită cu frustrare maximă la rezerviștii ori foștii magistrați care beneficiază de tratament preferențial doar pentru că tagma lor a avut parte de un spate politic mai puternic.

În al treilea rând, e o sfidare pentru banul public. Sunt zeci de mii de pensionari speciali care după 25 de ani de job își încheie socotelile cu statul și încep o nouă viață profesională, dar încasează lunar pensii exorbitante. Cu excepția celor care au avut cu adevărat o activitate profesională riscantă sau în mediu nociv – militarii, polițiștii, agenții din servicii care fac teren greu și periculos – restul de funcționari de birou nu au nici un motiv să iasă la pensie anticipat.

De ce să se pensioneze un angajat la resurse umane din MAI, MApN sau SRI la 48-50 de ani? Ce pericole ascunse l-au pândit de după teancul de hârțoage scrise cu creionul ca în secolul 19? Care e motivul pentru care noi, contribuabilii, să le plătim zeci de ani pensie și să adâncim deficitele bugetului general și ale bugetelor de pensii și asigurări?

În al patrulea rând este o amenințare la siguranța cetățenilor. Sindicatele din sistem și asociațiile profesionale arată în fiecare an că instituții-cheie din securitatea publică, precum Poliția, sunt în deficit cronic de personal pe teren, acolo unde prezența fizică a polițiștilor e necesară. Mergeți la orice secție de poliție din țară și-i veți vedea pe agenți cocoșați de sarcini, în timp ce hemoragia de cadre experimentate continuă an de an.

Nu mai vorbim de structurile parazitare precum cluburile sportive cu activitate profesionistă ale Ministerului de Interne (MAI) și Ministerului Apărării Naționale (Steaua), cu mii de angajați-militari. Nu există nici o logică economică și socială pentru care aceste cluburi bugetofage să continue la nivel de performanță. Maximul admisibil ar fi păstrarea unor structuri sportive la nivel de copii și juniori.

Mai e și situația pensionărilor abuzive, mincinoase. O documentare Libertatea din 2023 arată că peste 9.300 de cadre militare din cadrul MAI, MApN sau SRI s-au pensionat la vârsta medie de 45 de ani, în ultimii cinci ani, după ce au fost trecute în rezervă, ca urmare a clasării „apt limitat” sau „inapt” de către comisiile medico-militare. Persoanele în cauză au beneficiat de prevederile unui articol din legea pensiilor militare aprobate în 2015.

O altă discuție e legată de comportamentul specialilor ieșiți la pensie la vârste fragede. E treaba justiției să decidă dacă foștii generali Coldea și Dumbravă sunt vinovați de vreo încălcare a legii. Dar dosarul ridică două probleme legitime. Prima e legată de sumele vehiculate în dosarul lor, niciodată dezmințite de protagoniști, și care au provocat stupoare în rândul profesioniștilor din consultanță și din domeniul juridic. Sunt sume de zeci de ori mai mari decât standardul pieței libere. De aici și întrebarea legată de prestația pentru care sunt plătite aceste sume: ce tip de serviciu pot face foștii șefi din SRI pentru a justifica asemenea sume? A doua e o problemă de ordin moral: cum e posibil ca un fost șef de instituție, aflat toată viața sub jurământul de a apăra țara și patria, acceptă să lucreze în beneficiul unor clienți trimiși în judecată ori chiar condamnați pentru delapidarea aceluiași stat?

Aceste caste privilegiate nu doar că și-au asigurat drepturi peste cele ale muritorilor de rând, dar au și reușit să scape de orice constrângere post-pensionare. Or, acesta e momentul în care statul trebuie să găsească soluții pentru a exercita un control civil real asupra instituțiilor militare și asupra foștilor angajați care au avut acces la informație secretă și decizie strategică.

• Cum am ajuns punctul în care specialii s-au transformat în cetățeni privilegiați? Responsabile sunt PSD și PNL, partidele care sub forma USL au desființat în 2015 reforma pensiilor speciale făcută cu greu de guvernul Boc în 2010. Guvernul Ponta, cu generalul Gabriel Oprea zis și ”interesul național” pe post de vârf de lance, a inițiat legea pentru pensiile militarilor în 2015, adoptată fără probleme de Parlament. A urmat o nouă decizie PSD în 2017, când guvernul condus de Mihai Tudose a emis Ordonanța 59/2017 a dat undă verde pentru pensionare și la vârsta de 40 de ani a militarilor. A fost o decizie strategică a lui Liviu Dragnea pentru a slăbi instituțiile de forță prin provocarea unei epidemii de pensionări. Care continuă și astăzi.

Toate încercările partidului de opoziție USR de a elimina pensiile speciale s-au lovit de zidul făcut de PSD și PNL. Chiar PNL-ul care, în campania din 2019, promitea prin vocea lui Rareș Bogdan că va desființa pensiile speciale în trei zile de la câștigarea alegerilor. În loc de desființare pensiilor speciale, PNL a ales la conducere un general beneficiar el însuși de pensie specială. Sfidare mai mare pentru electorat cu greu se poate imagina.

Tema specialilor din justiție, armată, poliție, SRI și alte sisteme privilegiate stă să explodeze din nou cu putere. Campania electorală pentru prezidențiale și parlamentare stă să înceapă. În plus, o criză bugetară vine implacabil în 2025. Atunci vom vedea cum noua-veche majoritate PSD PNL va justifica creșterile inevitabile de taxe și impozite pentru cetățenii obișnuiți și mediul de afaceri, în paralel cu menținerea favorurilor nejustificate pentru super-cetățeni.