Oficialii unui stat indian oferă un milion de dolari pentru descifrarea unor simboluri antice

Un pește sub un acoperiș, o figură schematică fără cap și serie de linii care seamănă cu o greblă. Aceste simboluri fac parte dintr-o scriere complet nedescifrată, aparținând unei civilizații antice sofisticate, veche de mii de ani. Ele rămân un mister de durată, care a stârnit dezbateri aprinse, amenințări cu moartea la adresa cercetătorilor și chiar premii în bani pentru cel care va găsi răspunsul mult râvnit, informează CNN.

Cel mai recent astfel de premiu a fost oferit luna trecută de ministrul-șef al unui stat indian: 1 milion de dolari pentru oricine poate descifra scrierea civilizației din Valea Indusului, care s-a întins pe teritoriul actual al Pakistanului și nordului Indiei.

„O întrebare foarte importantă despre preistoria Asiei de Sud ar putea fi clarificată dacă reușim să descifrăm complet această scriere”, a spus Rajesh P. N. Rao, profesor de informatică la Universitatea din Washington, care lucrează la acest subiect de peste un deceniu.

Dacă ar fi descifrată, scrierea ar putea oferi o fereastră către o civilizație din Epoca Bronzului despre care se crede că rivaliza cu Egiptul antic și Mesopotamia. Unii consideră că acest vast imperiu ar fi putut găzdui milioane de oameni, cu orașe ce se bucurau de planificare urbană avansată, sisteme standardizate de măsurători și greutăți, precum și rute comerciale extinse.

Dar, poate mai important, descifrarea ar putea ajuta la clarificarea unor întrebări fundamentale despre cine erau locuitorii Văii Indusului și cine sunt descendenții lor – o dezbatere politică sensibilă legată de originile disputate ale Indiei moderne și ale populațiilor sale indigene.

„Oricare grup care ar putea revendica acea civilizație ar putea spune că a fost printre primele care au avut planificare urbană, un comerț extraordinar și că navigau pentru a face comerț global”, a explicat Rao. „Este un atu important să poți afirma că aceia erau strămoșii noștri.”

De ce este atât de greu de descifrat

Deși scrierea rămâne nedescifrată de când primele ei mostre au fost publicate în 1875, se cunosc unele detalii despre cultura civilizației din Valea Indusului, datorită săpăturilor arheologice din orașe mari precum Mohenjo-daro, situat în actuala provincie Sindh din Pakistan, la aproximativ 510 kilometri nord-est de Karachi.

Aceste orașe erau construite pe un sistem de grilă, asemănător cu New York sau Barcelona, și dispuneau de sisteme de drenaj și gestionare a apei – caracteristici care la acea vreme „nu aveau precedent în istorie”, conform unui studiu.

Pe parcursul mileniilor al III-lea și al II-lea î.Hr., comercianții din Indus făceau schimburi comerciale cu populații din Golful Persic și Orientul Mijlociu, transportând pe nave lingouri de cupru, perle, mirodenii și fildeș. Aceștia confecționau bijuterii din aur și argint și înființau așezări și colonii îndepărtate.

În cele din urmă, în jurul anului 1800 î.Hr. – cu peste 1.000 de ani înainte de fondarea Romei antice – civilizația s-a prăbușit, iar locuitorii săi s-au mutat în sate mai mici. Unii cercetători cred că schimbările climatice au fost factorul decisiv, existând dovezi ale unor secete prelungite, temperaturi fluctuante și precipitații imprevizibile care ar fi putut afecta agricultura în ultimele secole ale civilizației.

Însă ceea ce știm despre civilizația Indusului este limitat în comparație cu bogăția de informații disponibile despre contemporanii săi, precum Egiptul antic, Mesopotamia și civilizația Maya. Acest lucru se datorează în mare parte faptului că scrierea Indusului rămâne nedescifrată.

Există câteva motive pentru care a fost atât de greu de descifrat. În primul rând, nu există suficiente artefacte pentru analiză – arheologii au găsit doar aproximativ 4.000 de inscripții, comparativ cu cele 5 milioane de cuvinte estimate din Egiptul antic, care includ hieroglife și alte variante.

Multe dintre aceste relicve Indus sunt foarte mici, deseori sigilii de piatră ce măsoară doar un centimetru pătrat, ceea ce înseamnă că textele de pe ele sunt scurte, majoritatea secvențelor având doar patru sau cinci simboluri.

Cel mai important, nu există încă un artefact bilingv care să conțină atât scrierea Indusului, cât și traducerea sa într-o altă limbă, așa cum a fost cazul Pietrei din Rosetta pentru egipteană și greaca antică. De asemenea, nu avem indicii precum numele unor conducători Indus care ar putea ajuta la descifrare – așa cum numele Cleopatrei și al lui Ptolemeu au ajutat la descifrarea hieroglifelor egiptene.

Cercetătorii sunt, totuși, de acord asupra câtorva aspecte. Majoritatea cred că scrierea se citea de la dreapta la stânga și că ar fi fost folosită atât în scopuri religioase, cât și economice, cum ar fi marcarea produselor pentru comerț. Există chiar și câteva interpretări ale unor simboluri pe care mai mulți experți le consideră plauzibile – de exemplu, o figură schematică fără cap ar putea reprezenta o persoană.

Însă, până când nu se va descoperi un echivalent al Pietrei din Rosetta, aceste teorii rămân nesigure. „Nu s-a ajuns la un consens nici măcar în privința aspectelor fundamentale”, scriau experții Jagat Pati Joshi și Asko Parpola într-o carte din 1987 care cataloga sute de sigilii și inscripții.

Chiar și după decenii, „nu a fost descifrat nici măcar un singur semn”, a spus Nisha Yadav, cercetătoare la Institutul Tata de Cercetare Fundamentală din Mumbai, care a colaborat cu Rao la acest proiect și studiază scrierea de aproape 20 de ani.

Teorii controversate

Pentru unii, descifrarea scrierii Indusului nu este doar o chestiune de curiozitate academică – ci o problemă existențială cu miză mare, deoarece ar putea clarifica controversele privind cine erau, de fapt, locuitorii Indusului și în ce direcție s-a produs migrația: înspre India sau dinspre India.

Două grupuri principale revendică civilizația Indusului. Unul susține că scrierea are legături cu limbile indo-europene, precum sanscrita antică, care a dat naștere multor limbi vorbite astăzi în nordul Indiei.

Majoritatea savanților cred că migranții arieni din Asia Centrală au adus limbile indo-europene în India. Însă acest grup argumentează contrariul – că sanscrita și limbile înrudite au apărut în Valea Indusului și s-au răspândit ulterior spre Europa.

Celălalt grup consideră că scrierea este legată de familia limbilor dravidiene, vorbite în prezent mai ales în sudul Indiei – ceea ce ar sugera că limbile dravidiene au fost acolo mai întâi și au fost împinse spre sud de sosirea arienilor în nord.

Cum încearcă să o descifreze

În ciuda acestor tensiuni, scrierea Indusului continuă să fascineze cercetători și entuziaști amatori, unii dedicându-și întreaga carieră acestei enigme.

Unii, precum Parpola, încearcă să descifreze sensul anumitor semne. Alții, precum Rao și Yadav, folosesc modele computerizate pentru a analiza tiparele scrierii.

Însă, fără o descoperire majoră – sau o nouă „Piatră din Rosetta” – misterul rămâne.