Oligarhii sufocă ce a mai rămas din democrație în Europa de Est

Cu doar câteva zile înainte de alegerile prezidențiale de pe 31 martie din Ucraina, o luptă ce se anunță încinsă, partidul președintelui Petro Poroșenko se confruntă cu acuzații credibile de mituire electorală. Nu e greu de ghicit ce va urma. Clica oligarhică va fura alegerile, iar, drept răspuns, observatorii internaționali vor acuza autoritățile locale de măsluirea votului. Dar, în loc să abordăm simptomele regresului democratic, a venit vremea să-i tratăm cauza fundamentală: puterea informală, scrie Mihail Saakașvili, fost președinte al Georgiei între 2004-2013, într-un articol păublicat în cotidianul american The Washington Post.

Moldova ne oferă un exemplu de manual. Magnatul petrolului și băncilor Vladimir Plahotniuc susține din buzunarul propriu a doua forță politică a țării ca mărime și a încheiat alianțe cu alte partide pentru a-și consolida puterea. Cu toate că Plahotniuc exercită un control total asupra parlamentului, organelor judiciare și tribunalelor, el nu are nici un interes pentru a candida la vreo funcție. Porecla lui în Moldova este „păpușarul”, iar alegerile de luna trecută nu au făcut decât să-i consolideze controlul asupra țării.

Moldova are un PIB per capita de numai 3.226 dolari. Averea lui Plahotniuc e estimată la 3 miliarde de dolari, ceea ce îl face de un milion de ori mai bogat decât un alegător obișnuit. Deloc surprinzător, puterea autentică se regăsește la el, nu la oficialii aleși. Același lucru li se aplică și altor două state învecinate cu Rusia: Georgia și Ucraina.

Pe vremea când eram președinte al Georgiei, țara noastră era lăudată ca fiind reformatorul fruntaș al întregii lumi. Astăzi, Georgia își are propriul Plahotniuc: Bidzina Ivanișvili, președintele partidului de guvernare. El are o avere cunoscută de 4,9 miliarde de dolari, echivalând cu aproape o treime din PIB-ul țării. Cum a acumulat el această avuție – în Rusia, evident – nu prea se înțelege. Ivanișvili conduce Georgia ca pe fieful său personal, cu tribunale loiale și un aparat de securitate represiv.

Implicarea lui Ivanișvili în politică nu e cauzată de viziunea sa cu privire la viitorul Georgiei. E extrem de dificil să descrii programul, politicile propuse sau orice realizare palpabilă a partidului său de la preluarea puterii în 2012. Ivanișvili își vede mai degrabă partidul ca pe încă una dintre investițiile sale – și el culege roadele acestei investiții. Exercitând un control informal asupra instituțiilor publice, oligarhul a monopolizat economia Georgiei. Transparency International a desemnat recent Georgia drept un exemplu flagrant de „capturare a statului”.

Ucraina, care este mai mare decât Moldova și Georgia, nu are doar un singur oligarh. Cel mai bogat dintre ei este Rinat Akmetov, un magnat al oțelului ale cărui fabrici i-au susținut pe separatiștii sprijiniți de Kremlin în regiunea Donbas din estul Ucrainei. Akmetov a încheiat o nesfântă alianță cu președintele ucrainean, coleg cu el în clubul miliardarilor. Poroșenko, strâns legat de o firmă de investiții care deține acțiuni la compania energetică a lui Akmetov, numește membrii comitetului de reglementare care stabilește prețurile energiei. În 2016, atunci când comitetul respectiv (al cărui președinte este un fost director al unei companii a lui Poroșenko) a aprobat subvenții pentru energie, cei mai mari beneficiari au fost, evident, firme având legături cu Akmetov și cu Poroșenko însuși.

Moldova, Georgia și Ucraina mai au în comun și o altă problemă: toate sunt parțial ocupate de către Rusia, iar vecinul lor agresiv este adesea învinuit pentru eșecurile dezvoltării lor democratice. Președintele rus Vladimir Putin nu se teme de nimic mai mult decât de înflorirea democrațiilor în propria sa ogradă.

Însă, în loc să contraatace, elitele din Moldova, Georgia și Ucraina îi fac munca lui Putin în locul lui. Acest fapt s-ar putea să vă surprindă, având în vedere că toate aceste trei guverne sunt declarat pro-occidentale. Ele constituie Parteneriatul Estic al UE și contribuie cu trupe la misiunile NATO. Mai mult chiar, alegătorii din aceste țări susțin în general transparența, democrația și legăturile mai strânse cu Vestul. Acesta este și motivul pentru care partidele de guvernare susținute de oligarhi au grijă să proclame de formă „integrarea euro-atlantică”, în ciuda faptului că nu aplică reformele necesare pentru realizarea acestui obiectiv.

Nu este o coincidență faptul că toți acești trei păpușari și-au făcut averile în Rusia. Interesele lor de afaceri sunt mai presus de interesele naționale. Putin nu este cunoscut ca un filantrop; orice oligarh care a făcut miliarde în Rusia îi este dator până peste cap Kremlinului. Cu toate că amenințarea dinspre nord este departe de a fi supraestimată, cel mai mare inamic se află chiar în interior. Un stat capturat este un stat slab, vulnerabil la agresiunea externă. Iar pentru mulți dintre supușii regimurilor informale, singura cale afară din sărăcie – exceptând infracționalitatea și nepotismul – este emigrația. Exodul creierelor lasă în țară o populație mereu mai mică și mai flămândă, astfel încât oligarhii pot cumpăra voturi mai ieftin decât oricând. Putin nici c-ar putea fi mai mulțumit de acest cerc vicios.

De ce i-ar păsa Vestului? Moldova, Georgia și Ucraine primesc miliarde sub formă de ajutoare de la UE, SUA și Fondul Monetar Internațional, la care SUA sunt cel mai mare contribuabil. Această finanțare e menită să susțină reforme anticorupție, iar guvernelor beneficiare li se cere să realizeze progrese în materie de reformă pentru ca banii să continue să vină.

În realitate, acest ciclu al „ajutorului pentru reformă” nu este deloc atât de simplu. Calculând per capita, Georgia este cel mai mare beneficiar de subvenții americane din lume – și unul dintre cele mai dramatice exemple de regres democratic de pe planetă. Ucraina a primit începând din 2014 aproape 13 miliarde de dolari de la FMI, pe lângă cele aproape 2 miliarde primite ca ajutor direct de la contribuabilii americani – în ciuda faptului că guvernul lui Poroșenko nu și-a îndeplinit promisiunile de a lupta cu corupția. În Moldova, unde peste 1 miliard de dolari (aproape 12% din PIB) par să fi fost furați din banca centrală, absența oricăror reforme palpabile nu inspiră încrederea că împrumuturile FMI de 183 de milioane de dolari vor fi folosite în scopul declarat.

SUA trebuie să trateze corupția ca pe acea amenințare la adresa securității naționale care și este – și să apere valorile americane în statele care primesc ajutoare financiare americane. În statele capturate având conducători din umbră, corupția nu poate fi eradicată doar prin luarea în colimator a oficialilor. Și oligarhii trebuie sancționați. Plahotniuc, Ivanișvili și Akmetov nu sunt oameni de afaceri legitimi; ei sunt îndrumători și acționari ai propriilor lor guverne.

Prin asigurarea unei utilizări corecte a subvențiilor, sancțiunile împotriva deținătorilor puterii informale ar apăra interesele contribuabililor americani și ar consolida concomitent democrațiile din Europa de Est. Numai prin spargerea strangulării retrograde a oligarhilor pentru a se construi democrații solide din interior vor putea popoarele Georgiei, Ucrainei și Moldovei să înfrângă putinismul. Iar acea victorie se va resimți în întreaga lume.

Traducerea: Andrei Suba / Rador

Foto: Președintele Ucrainei, Petro Poroșenko