„Omuleții albaștri” ai lui Xi Jinping: O miliție maritimă despre care Beijingul spune că nu există acționează în Marea Chinei de Sud

Vestea că o navă a pazei de coastă chineze a tras cu tunul de apă asupra unei nave mai mici din Filipine într-o zonă disputată din Marea Chinei de Sud ar trebui să fie destul de îngrijorătoare, având în vedere că regiunea este considerată pe scară largă ca un potențial punct de focar pentru un conflict global, scrie CNN.

Dar dacă ne uităm mai atent la imaginile video ale incidentului, printre detalii se ascunde ceva care ar putea fi și mai izbitor: unele dintre cele mai convingătoare dovezi de până acum, potrivit analiștilor, ale legăturilor dintre armata chineză și o presupusă miliție maritimă numită uneori „omuleții albaștri ai Beijingului”.

Imaginile furnizate de Filipine ale incidentului de la sfârșitul săptămânii trecute arată mai multe nave chinezești care blochează nava care avea ca misiune aprovizionarea unui avanpost militar îndepărtat de pe Second Thomas Shoal, în Insulele Spratly. Cele mai multe dintre navele chinezești implicate poartă inscripția „Garda de Coastă a Chinei”, dar printre flotile se află și cel puțin două nave cu cocă albastră care seamănă cu bărcile de pescuit.

 

China Coast Guard released a clip of the incident near Second Thomas Shoal in the South China Sea on August 5th. pic.twitter.com/B4SRFJZbCt

— Duan Dang (@duandang) August 8, 2023

Experții occidentali în securitate maritimă – alături de Filipine și Statele Unite – consideră că aceste ambarcațiuni aparțin unei miliții maritime controlate de Beijing, despre care experții spun că are sute de nave și acționează ca o forță neoficială pe care China o folosește pentru a-și impune pretențiile teritoriale atât în Marea Chinei de Sud, cât și în afara acesteia.

Navele fac parte din aceeași forță, spun ei, care a inundat Whitsun Reef, o altă zonă revendicată de Filipine în Spratlys, cu până la 220 de nave în 2021.

„În această operațiune particulară, putem concluziona de fapt că această navă de pescuit chineză nu este doar o navă de pescuit, ci o miliție maritimă chineză care primește ordine de la paza de coastă chineză pentru a-i sprijini operațiunile de blocare a aprovizionării noastre”, a declarat purtătorul de cuvânt al pazei de coastă filipineze, Jay Tarriela, la o ședință de informare săptămâna trecută.

Cel mai recent incident a avut loc în timp ce Filipine încerca să realimenteze un contingent de pușcași marini pe care îl păstrează pe Second Thomas Shoal – o zonă din Insulele Spratly care a fost mult timp disputată între cele două țări.

Acest banc de nisip îndepărtat se află la peste 620 de mile de cel mai sudic țărm al Chinei continentale și la aproximativ 120 de mile de insula filipineză Palawan.

În 1999, Filipine a ancorat pe bancul de nisip o navă de război din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, Sierra Madre, pentru a-și afirma dreptul la suveranitate și acum își menține pușcașii marini staționați pe ea, dar izolarea și starea de îmbătrânire a navei o fac o țintă relativ ușor de hărțuit.

După confruntarea de la sfârșitul săptămânii trecute, China a afirmat că Filipine și-a încălcat suveranitatea prin eșuarea navei pe bancul de nisip.

„Partea filipineză a promis în repetate rânduri să remorcheze nava de război „eșuată”, dar au trecut 24 de ani, iar Filipine nu numai că nu a reușit să remorcheze nava de război, dar a încercat să o repare și să o consolideze pe scară largă pentru a obține ocuparea permanentă a recifului Ren’ai”, se arată într-o declarație a Pazei de Coastă a Chinei, folosind numele chinezesc al bancului de nisip.

Acțiunea pe care a întreprins-o la sfârșitul săptămânii trecute „a fost profesionistă și reținută, ceea ce este ireproșabil”, a mai spus aceasta.

Autoritățile chineze nu au răspuns la o solicitare a CNN pentru comentarii suplimentare pe această temă.

Bancul de nisip este doar unul dintre numeroasele elemente disputate din Marea Chinei de Sud, unde Malaezia, Vietnamul, Brunei și Taiwanul au, de asemenea, pretenții de suveranitate concurente. Cu toate acestea, pretențiile Chinei sunt de departe cele mai extinse; aceasta insistă că aproape toate cele 1,3 milioane de mile pătrate ale mării sunt teritoriul său suveran, în ciuda unei hotărâri din 2016 a unui tribunal internațional de la Haga care a negat aceste pretenții.

În ultimele două decenii, China a ocupat o serie de recife și atoli din Marea Chinei de Sud, construind instalații militare, inclusiv piste de aterizare și porturi.

Experții occidentali avertizează că presupusa miliție – cu sute de ambarcațiuni care ar fi finanțate și controlate de Armata Populară de Eliberare – este o forță de care trebuie să se țină cont. După cum a arătat incidentul de la Whitsun, spun ei, ar putea fi folosită pentru a înconjura rapid orice recif sau insulă disputată, acționând fie singură, fie în colaborare cu paza de coastă sau cu Marina APL (Armata Chinei).

Cu toate că nu este prima dată când sunt surprinse pe cameră presupuse nave ale miliției, mulți experți consideră că este una dintre cele mai convingătoare ilustrații de până acum despre modul în care interacționează armata chineză și miliția. Această relație simbiotică a devenit și mai clară în 2021, când Paza de Coastă a Chinei a intrat sub jurisdicția Comisiei militare centrale chineze, făcând-o efectiv parte din armata Beijingului.

„Nu există nicio posibilitate ca ei (China) să reușească această operațiune fără ca ea să fie planificată în prealabil și fără să existe o comunicare în timp real între cei doi”, a declarat Lyle Morris, cercetător senior la Asia Society Policy Institute’s Center for China Analysis și fost oficial american din domeniul apărării.

Tactica „zonei gri”

China, la rândul său, nu recunoaște existența unei astfel de miliții maritime.

Dar experții occidentali spun că această negare face parte din scop.

Ray Powell, directorul SeaLight de la Gordian Knot Center for National Security Innovation de la Universitatea Stanford, a declarat că miliția a ajutat China să opereze în „zona gri”, desfășurând acțiuni care se situează sub nivelul a ceea ce ar putea fi considerat acte de război, dar care au același rezultat – Beijingul câștigă teritoriu sau control fără a trage un foc de armă.

Atât Powell, cât și Morris spun că ceea ce China încearcă să facă în jurul Second Thomas Shoal este în esență o blocadă, o manevră navală care împiedică accesul liber la acesta.

Navele chinezești „au blocat fizic nava de aprovizionare. Este greu de negat că există o blocadă reală”, a declarat Powell.

O blocadă oficială din partea Marinei Chinei ar fi un act de război, subliniază analiștii. Dar, prin utilizarea miliției în schimb – menținând lucrurile în zona gri – China menține operațiunea sub nivelul unei confruntări care ar putea necesita un răspuns în conformitate cu tratatul de apărare reciprocă dintre SUA și Filipine, spun analiștii.

Imaginile, o eroare a Chinei?

Dar Morris spune că dovezile precum înregistrarea video difuzată de Paza de Coastă din Filipine ajută argumentele din Washington, Manila și alte capitale străine că miliția maritimă ar trebui tratată ca un combatant legal.

„Dacă (SUA) pot dovedi că se află sub comanda Gărzii de Coastă din China, care se află sub comanda Comisiei Militare Centrale”, Washingtonul poate susține că acesta este un act care ar putea declanșa tratatul de apărare reciprocă, a declarat Morris.

Acest lucru ar putea duce, eventual, la faptul că US Navy sau US Coast Guard ar putea juca un rol în escortarea viitoarelor reaprovizionări ale pușcașilor marini filipinezi de pe Second Thomas Shoal.

Cu toate acestea, Powell subliniază că nici Washingtonul, nici Manila nu-și doresc creșterea tensiunii care ar rezulta probabil dintr-o prezență americană în aceste operațiuni.

„O blocadă este un act de război. Acest termen este atât de încărcat de implicații încât oamenii din poziții oficiale vor continua să fie foarte circumspecți în utilizarea lui”, a declarat el.

Jocul de așteptare al Chinei

Analiștii spun că nu văd niciun apetit la Beijing pentru o luptă reală asupra Second Thomas Shoal, dar spun, de asemenea, că China își poate permite să joace un joc de așteptare.

Lionel Fatton, profesor de relații internaționale la Universitatea Webster din Elveția, spune că zona este un loc bun pentru ca China să exerseze tacticile de „zonă gri” și „să își demonstreze capacitatea de a provoca probleme în așteptarea unei implicări mai mari a SUA în zonă”.

Între timp, după cum subliniază Powell, starea în care se află Sierra Madre înseamnă că Filipinele sunt cele care se află sub presiune din punct de vedere al timpului.

Madre este o fostă navă de debarcare cu tancuri a marinei americane, construită în urmă cu peste 70 de ani și care se corodează încet.

 

In 1999 the Philippine Navy deliberately grounded an old US Navy ship on Second Thomas Shoal/Ayugin Reef in the Spratly Islands and kept it manned year-round as a South China Sea sentinel. It’s been annoying China ever since and now China is upping … https://t.co/TypQ6YKuFd pic.twitter.com/coZa9XB2UG

— Chris Cavas (@CavasShips) August 9, 2023

Într-adevăr, acest lucru tocmai a devenit puțin mai dificil, deoarece nava de aprovizionare pe care China a împiedicat-o să ajungă la ea la sfârșitul săptămânii trecute transporta materiale destinate să o consolideze.

„Sierra Madre ruginește în mod vizibil, devenind astfel instabilă din punct de vedere structural. La un moment dat va începe să se rupă și va deveni nelocuibilă”, a declarat Powell.

„În acel moment, strategia Chinei funcționează, deoarece tot ce trebuie să facă atunci este un fel de „salvare” a bieților marinari filipinezi de pe banc de nisip, deoarece sunt singurii oameni din zonă.

„Și (atunci vor) controla zona de pescuit”, a spus Powell.

„Dacă nu se schimbă ceva, asta se va întâmpla. Este doar o chestiune de timp, când se va întâmpla.”