OP-ED Alegerile din 2020 și 2024 și nevoia PNL de a recâștiga caracterul contraciclic al politicii fiscale

Este foarte probabil ca PNL și aliații săi să reusească să implementeze o creștere a pensiilor în septembrie 2020, să pună deficitul bugetar pe o pantă de scădere și să câștige alegerile de anul viitor, dar într-un alt scenariu decât cel la care se gândesc cei mai mulți. Un scenariu în care are loc o maximizare a beneficiilor concomitent cu minimizarea pierderilor, adică un scenariu în care toată lumea are ceva de optimizat.

Pe ce mă bazez când fac această afirmație? Pe teoria cinismului fiscal, pe care am prezentat-o în vara lui 2017. În esență, am arătat că dacă instituțiile, înțelese ca reguli, sunt slabe, poate exista un partid care alege să guverneze numai în fazele ascendente ale ciclului economic, promovând politici fiscale prociclice, adică mărind deficitele bugetare în perioadele în care nivelul PIB și ratele sale de creștere sunt peste nivelurile lor normale, acumulând dezechilibre externe.

Astfel, pentru că în fazele de creștere economică adăugă în mod inutil gaz peste foc, politica fiscală este condamnată să pună piciorul pe frână exact când economia intră în recesiune și are nevoie mai mult ca oricând de stimuli, inclusiv fiscali.

În România, PSD a adoptat această strategie încă de la începutul tranziției: a guvernat direct sau, când a avut ocazia, indirect, prin sprijinirea de facto din opoziție a unui guvern care nu avea majoritate, în virtual toate fazele ascendente ale ciclului economic și a promovat politici fiscale prociclice.

Politic, această strategie a PSD a țintit să impovăreze partidul sau coaliția de partide care ajungea să guverneze în recesiune cu sarcina de neocolit a corectării dezechilibrelor bugetare create în faza ascendentă. Astfel, se realizau două scopuri: se implementau cu mâna altora corecțiile și reformele necesare pentru reluarea creșterii economice în perioada în care PSD urma să guverneze din nou, iar partidul care realiza corecțiile era, inevitabil, sancționat de public, poate chiar cu scoaterea de pe scena politică. Au părăsit scena politică după ce au făcut corecțiile și reformele necesare PNȚCD și PDL.

De data aceasta a apărut o schimbare: PNL a reușit să preia guvernarea încă înainte de venirea recesiunii, după ce, ajutat de alte partide, a înlăturat guvernul PSD prin moțiune de cenzură. Din această cauză, problema PNL este aceea că se confruntă cu o restricție de timp. Pe de o parte, este realist de presupus că o recesiune este mai degrabă mai aproape decât mai departe în timp, ceea ce presează pentru o corecție cât mai rapidă a dezechilibrelor acumulate.

Aceasta este o primă componentă a restricției de timp. Calculele arată că în lipsa unor corecții adecvate, deficitul bugetar ar crește, deteriorând în continuare și contul curent, care este aproape în întregime generat de deficitul guvernului. În lipsa corecțiilor, consecințele ar fi grave, în primul rând pentru că asta ar însemna că deși dezechilibrele s-ar accentua, guvernul ar renunța la câștigarea poziției contraciclice a politicii fiscale, de care ar avea nevoie în cazul unei încetiniri semnificative a creșterii economice sau a unei recesiuni, care ar lovi cu atât mai puternic cu cât, între timp, dezechilibrele cresc.

Evident, nota de plată generată de întârzierea corecțiilor ar fi decontată politic de PNL, care este la guvernare. Din acest motiv, PNL și aliații au nevoie să recâștige caracterul contraciclic al politicii fiscale, pentru a-și da șanse să poată diminua consecințele unei eventuale recesiuni și să rămână într-o poziție bună pe scena politică chiar și după alegerile din 2024, adică să nu împărtășescă soarta PNȚCD și PDL. Aceasta ar trebui să filozofia care să ghideze guvernare PNL și a aliaților săi.

Pe de altă parte, există o altă componentă a restricției de timp: mai sunt șapte luni până la alegerile locale și aproximativ un an până la alegerile parlamentare, ceea ce a generat ideea că aplicarea de măsuri de corectare a dezechilibrelor înainte de alegeri ar putea duce la pierderea alegerilor de către PNL. Date fiind cele două componente ale restricției de timp, PNL și aliații trebuie să găsească o soluție care să le permită atât recâștigarea rapidă a caracterului contraciclic al politicii fiscale, cât și câștigarea alegerilor din anul 2020.

Din cele prezentate rezultă că atât efectuarea de corecții ale dezechilibrelor înainte de alegeri, cât și amânarea corecțiilor după alegeri este foarte riscantă pentru PNL. În consecință, ideea alegerilor anticipate apare ca cea mai bună soluție, deorece ar permite PNL și potențialilor aliați să facă reformele mai puțin populare la începutul guvernării, recâștigând astfel poziția contraciclică pentru politica fiscală, de care să beneficieze ulterior în actul guvernării, inclusiv într-o perioadă de recesiune cu care cel mai probabil se vor confrunta. În acest fel, dezamăgirile votanților determinate de o eventuală recesiune în timpul guvernării PNL și a potențialilor aliați ar fi semnificativ reduse.

PNL și potențialii lor aliați au șanse reale să câștige alegerile anticipate, dacă acestea ar putea fi declanșate. Este evident că, pentru a declanșa alegeri anticipate, PNL și aliații lor ar trebui să identifice o propunere de reformă politică, economică sau socială pentru care guvernul să-și asume răspunderea și pe care parlamentul să o respingă, după care să urmeze două respingeri consecutive ale propunerilor de echipe guvernamentale. De exemplu, ar putea fi propuneri de alegeri locale în două tururi, de organizare a alegerilor parlamentare la aceeași dată cu cele locale etc.

Totuși, în timp ce ideea de alegeri anticipate ar fi în același timp și posibilă și cea mai bună soluție pentru PNL și eventualii lor aliați, ea nu este și cea mai probabilă soluție pentru că nu este optimă pentru configurația politică actuală. Dacă ceilalți actori politici vor avea de pierdut semnificativ, ei nu vor dori alegeri anticipate.

Astfel, PNL și eventualii săi aliați ar putea fi nevoiți ca în loc să facă alegeri anticipate pentru a putea decide corecțiile necesare ale deficitului bugetar, să rezolve o problemă de optim: ce soluție concretă de ajustare să aleagă astfel încât să repună deficitul bugetar pe o pantă descendentă și compatibilă cu satabilitatea macroeconomică, în timp ce își asigură câștigarea alegerilor locale și parlamentare din 2020 la datele la care sunt ele programate: iunie și respectiv sfârșitul anului 2020.

Soluția la această problemă poate fi găsită dacă se acceptă că ideea conform căreia toate ajustările sunt dureroase în contextul dat este mai mult o exagerare lingvistică. Știm că în domeniul social-economic, în multe cazuri, percepțiile contează mai mult decât faptele. Semnificația unei pierderi este mai mare decât cea a unui câștig, chiar dacă magnitudinile monetare ale pierderii și ale câștigului sunt egale. Similar, tăierea pensiilor sau a salariilor este percepută ca mult mai dureroasă decât reducerea unor rate promise de creștere a acestora.

Astfel, una dintre corecțiile care ar ajuta mult necesara diminuare a deficitului bugetar ar fi reducerea procentului cu care ar putea crește nominal pensiile în septembrie 2020, de la 40 la sută cât este prevăzut. Această reducere se poate justifica și prin faptul că, în termeni reali, adică după ce se extrage inflația prognozată pentru anul 2020, o astfel de creștere nu a existat în istoria de după 1989.

O altă măsură eficientă ce ar trebui concomitent utilizată ar fi menținerea pentru o perioadă a facturii cu salariile din sectorul bugetar la nivelului nominal al anului 2019. Cele două măsuri, completate cu o reducere a risipei și cu o creștere a colectării ar putea readuce deficitul bugetar la sub 3 la sută din PIB într-o perioadă relativ scurtă de timp.

Guvernul PNL ar putea să-și asume răspunderea pe aceste două mari componente pe care tocmai le-am menționat. Să admitem că în loc de creșterea cu 40 la sută a pensiilor începând din septembrie 2020, se propune o creștere de 10 la sută de la aceeași dată, cu o redistribuire a restului valorii nominale corespunzătoare creșterii de 40 la sută pe o perioadă de 3 ani.

Similar, factura salariilor în sectorul bugetar ar putea rămâne la nivelul nominal al anului 2019 pentru încă doi ani sau ar putea chiar înregistra o crește dacă se va crea spațiu fiscal prin tăierea unor cheltuieli curente inutile. Aceasta înseamnă că atât pensiile, cât și salariile ar putea crește, chiar dacă mai puțin comparativ cu promisiunile populiste din anul electoral 2019.

Ce soluție de răspuns ar putea avea parlamentul la această acțiune? Dacă ar respinge proiectul și, ulterior, investirea unui nou guvern ar fi respinsă de două ori succesiv, s-ar declanșa alegeri anticipate, așa cum, firesc, dorește președintele Iohannis. Totuși, acest scenariu are șanse relativ mici.

Un impediment în calea acestei soluții ar fi pierderea de către mulți parlamentari a pensiilor speciale asociate cu ducerea la capăt a unui mandat întreg și a 7-8 luni de indemnizații. Mai mult, ar apărea rezultate care nu ar conveni adversarilor PNL și ai eventualilor lor aliați. PNL și eventualii aliați ar câștiga voturi, căci este aproape generală norma morală printre pensionari că o creștere a pensiilor cu 40 la sută dintr-un singur foc ar fi prea mult.

Aproape toți stiu că ceea ce ar fi în exces ar fi luat înapoi prin inflația care va apărea dacă deficitul bugetar se va deteriora și va duce la depreciarea leului. De asemenea, este generalizată ideea că sectorul bugetar este suprapopulat, și numai cei buni, care reprezintă și marea majoritate, ar trebui menținuți și plătiți adecvat, pentru a crește calitatea serviciilor publice.

Având în vedere aceste argumente, soluția aprobării de către parlament a celor două propuneri de mai sus – o creștere sustenabilă (de exemplu de 10 la sută) a pensiilor în septembrie 2020, urmată de alte creșteri până la concurența creșterii de 40 la sută până în 2024 și menținerea pentru următorii doi ani a facturii salariilor din sectorul bugetar la nivelul nominal al anului 2019 – pare mult mai fezabila.

Aprobarea soluției menționate rezultă în câștiguri pentru toată lumea: pensionarii ar primi pensii mai mari, iar cei mai mulți dintre salariații bugetari vor avea premise mai bune pentru a peveni erodarea în termeni reali a salariilor, nici pensiile nici salariile nemaifiind amenințate de o inflație prea mare.

Parlamentarii ar rămâne în funcție pentru întregul madat, nemaipierzând pensiile speciale care sunt asociate cu ducerea la capăt a unui mandat întreg și nici 7-8 indemnizații, ca în cazul alegerilor parlamentare anticipate. Strategii PSD ar fi mulțumiți, căci deși probabilitatea ca PNL și eventualii lor aliați pentru o astfel de asumare a răspunderii să câștige alegerile rămâne ridicată, ea va fi totuși mai mică decât în situația în care ar fi alegeri anticipate. Corespunzător, și numărul de voturi cu care vor câștiga alegerile va fi mai mic.

Argumentele pe care le-am prezentat arată că cea mai proastă strategie pentru PNL ar fi să nu își asume în fața parlamentului cele două măsuri referitoare la pensiile din sistemul public și la factura salariilor din sectorul bugetar. Pe lângă accentuarea dezechilibelor și a consecințelor lor economice, ar apărea consecințele politice. Imediat s-ar naște în mintea publicului o comparație: așa cum în 2016 guvernul tehnocrat Cioloș a implementat programul fiscal pregătit de guvernul Ponta, care a căzut pe 30 octombrie 2015 din cauza catastrofei de la Colectiv, care a dus la moartea a 64 de oameni și la 146 de răniți spitalizați, tot așa, PNL ar implementa programul fiscal pregătit de guvernul PSD în 2019.

În 2016, PSD a fost în „opoziție” și a criticat permanent guvernul tehnocrat. Atunci, cu această strategie a criticii guvernului tehnocrat și prin măsurile populiste de creștere a salariilor și pensiilor concomitent cu reducerea impozitelor, PSD a câștigat alegerile. PNL nu a dorit să atace programul economic populist al PSD, care a dus la dezechilibrele cu care ne confruntăm astăzi și pe care PNL și aliații este necesar să le reducă.

Procedând așa, PNL a pierdut în 2016 alegerile cu un scor neașteptat de dezavantajos. Chiar și o parte a alectoratului tradițional liberal i-a sancționat la vot. Dacă acum, fiind la guvernare, PNL ar adopta o strategie asemănătoare, adică ar alege să nu facă ajustările necesare, probabil că ar pierde din nou, fiind perceput că îmbrățișează oportunist măsurile populiste propuse de PSD, pe care l-a înlăturat de la guvernare inclusiv pentru acest tip de măsuri.

Nu cred că PNL și aliații vor adopta o strategie pierzătoare de data aceasta. Istoria este prea recentă pentru ca lecțiile să fi fost uitate. De aceea am scris încă de la început că este probabil ca PNL să reușească concomitent să implementeze o creștere a pensiilor din septembrie 2020, să pună deficitul bugetar pe o pantă de scădere și să câștige alegerile anul viitor, dar într-un alt scenariu decât cel al alegerilor anticipate, care ar fi, teoretic, cel mai bun pentru câștigători, dar exact din această cauză mai puțin probabil.

Lucian Croitoru este consilier al guvernatorului BNR. Opiniile autorului nu implică poziția BNR