Op-ed: Cine îl poate bate pe Trump? Alegerile primare din Iowa, relatate de la fața locului

În dimineața zilei de 4 februarie vom ști cum au votat cetățenii statului Iowa, chemați să decidă candidatul democrat care îl va lua în piept pe Donald Trump în noiembrie al anului acesta prezidențial.

De soarta alegerilor americane depinde nu doar viitorul SUA, dar și soarta sistemului mondial economic, comercial și al apărării.

Vrem astfel să vă oferim o perspectivă de la fața locului, de aici din Iowa, unde ne găsim ca parte a unui program politic.

Cum se desfășoară procesul politic de selecție al candidatului democrat? Cine îl poate bate pe Trump? Cine poate câștiga votul americanilor și cu ce argumente?

Ce este Iowa caucus?

Iowa caucus este un proces electoral inedit, cel care dă tonul alegerilor, care setează ritmul și favoriții alegerilor prezidențiale americane.

Un “caucus” este o alegere primară, în cadrul partidului care nu are încă un candidat la prezidențiale. Avem toate indicațiile că Trump va fi candidatul Republicanilor și anul acesta, fară competitori anunțați în cursa electorală.

De cealaltă parte, Democrații au lansat în competiție mai multe nume grele, precum fostul Vice-Președinte SUA Joe Biden, senatorii Elizabeth Warren sau Bernie Sanders. Alături de ei au intrat nume noi, cu ascensiune politică rapidă, cum sunt primarul orașului South Bend, Pete Buttigieg, sau antreprenorul IT Andrew Yang.

Ei își testează șansele electorale într-o serie de evenimente în tot statul american Iowa. Alegătorii sunt invitați în spatii neconvenționale, scoli, biserici, biblioteci sau reședințe private pentru a dezbate programele candidaților timp de câteva săptămâni bune.

Practic, americanii fac “canvassing” pentru un candidat sau altul, mergând din casă în casă pentru a-și convinge vecinii. Pe lângă campania la firul ierbii, candidații le vorbesc oamenilor în tot felul de săli de sport, licee, amfiteatre. Evenimentele adună de la câteva sute de cetățeni, până la mii bune.

Mașinăria de partid este impresionantă: fiecare candidat are sute de organizatori și campaniile sunt coordonate până la nivel de cartier. La un scurt calcul al necesarului financiar, este vorba de o operațiune care doar pentru necesarul uman într-un stat mic ca Iowa înghite peste 300.000 de dolari lunar. Prezidențialele sunt cu certitudine cele mai scumpe curse electorale din politica americană. În SUA, chiar și o cursa electorală pentru un consiliu local poate costa 500.000 de dolari.

Costurile considerabile sunt mai ales în sfera comunicării. De dimineața până seara ești bombardat de anunțuri pe stații TV ale candidaților, de atacuri între ei, unele sponsorizate de comitete de acțiune politică (PAC) care atrag bani din zona de business.

Finalul acestui proces este “votarea” din această seară, 3 februarie, care se manifestă prin prezența fizică a susținătorilor la cele 1679 de centre anunțate pe tot teritoriul statului. Cetățenii vor veni începând cu ora 18 la aceste centre și se vor așeza în locul desemnat pentru candidatul lor. Un candidat trebuie să obțină sprijinul a cel puțin 15% din cei prezenți pentru a fi validat. Dacă nu se atinge acest prag, susținătorii acelui candidat trebuie să se redistribuie către ceilalți rămași în cursă.

Numărul de susținători se traduce în delegați la Convenția Democrată din iunie, care stabilește candidatul partidului. Statul Iowa pune la bătaie 49 de delegați din cei minimum 1990 necesari pentru a câștiga nominalizarea. Numărul efectiv de delegați nu este mare, dar atenția și emoția generate de prima cursa sunt enorme.

Din 1972 încoace, rezultatul din Iowa a determinat cu o precizie de 55% democratul nominalizat pentru Președinție. Practic, cine câștigă Iowa are prima șansă să câștige președinția Statelor Unite ale Americii. Președinți precum Jimmy Carter, Bill Clinton, Barack Obama sau George W. Bush au câștigat Iowa înainte să câștige președinția. În 2016, Ted Cruz l-a bătut la limită în Iowa pe Donald Trump, dar acesta din urmă a câștigat în final prezidențialele.

Din culisele candidaților

Am participat la ultimele evenimente de campanie ale celor mai important candidați. În întreagă tabăra democrată întrebarea principală este aceasta: care dintre candidați are programul politic, prezența, consistența, curajul și magnetismul politic să îl bată pe Donald Trump? I-am văzut pe fiecare, i-am ascultat, am intervievat oameni din sală și avem câteva concluzii.

Bernie Sanders a intrat în cursa din Iowa ca favorit. Revoluționarul alegerilor trecute este acum într-o poziție incomodă, un candidat care trebuie să vină cu ceva nou față de acum 4 ani. Această vulnerabilitate este însă și trăsătura de caracter cea mai apreciată la Bernie: consistența. Omul face aceeași politică bazată pe conceptul de “justiție socială” din 1964 încoace. Fanii lui Bernie îl văd ca pe cineva onest, nepătat de interese economice. De altfel, întreaga campanie bate moneda pe micile contribuții primite de la oameni și nu pe banii de la miliardari.

Sloganele de campanie sunt însă radicale. Tricourile vândute de campania Sanders au mesaje ca “eat the rich” – îi ardem pe bogați – iar programul politic este unul structurat în aceeași notă, care cere desființarea taxelor universitare și anularea datoriilor cauzate de studii. Bernie are o aderență foarte mare la tineri cu aceasta propunere, mai ales în rândul studenților la medicină, care acumulează în timpul studiilor datorii de sute de mii de dolari.

Rămâne însă problema modului efectiv de a ajunge la taxele de școlarizare zero și la asigurarea medicală universală. Din propunerile sale nu rezultă clar cum poți transforma un sistem american bazat pe piață libera într-unul mai aproape de modelul scandinav.

Sanders este cert un candidat cu șanse. La mitingurile lui impresia vizuală este una de revoluție a copiilor, sute de tineri entuziaști îi susțin dacă nu programul, măcar ideile legate de gratuitatea studiilor, schimbările climatice sau drogurile ușoare. Rămâne întrebarea prezenței lor efective la vot.

Elisabeth Warren are un mesaj similar, însă cu mai multă substanță pe politici anticorupție și transparență, pe răspunderea permanentă a guvernului, pe legiferare că mod de control al practicilor bancare.

În problema schimbărilor climatice, mesajul ei pare că vrea să atingă mai multe obiective complicat de livrat și are tușe naționaliste. Warren propune investiții în industria regenerabilelor, cu condiția ca acestea să fie produse doar pe teritoriul american. E greu de diferențiat acest mesaj de retorica lui Trump, care și el insistă pe producție autohtonă și limitarea comerțului internațional. De văzut dacă această strategie îi va câștiga votanți din tabăra lui Trump sau va diminua din propriile ei numere.

Warren este un vorbitor pasionat, care nu ezită să transforme prin retorică vulnerabilitățile experienței personale precum divorțul, schimbarea de carieră sau pierderea locului de muncă în timpul sarcinii în avantaje de imagine importante în campanie. De altfel, este însoțită la evenimente de familia extinsă, soț, nepoți și de golden retrieverul casei.

Că evaluare generală, Warren pare că nu se diferențiază suficient de restul candidaților, deși faptul că este singurul candidat femeie cu șanse reale al democraților o plasează într-o poziție bună în cursă.

Joe Biden merge în această campanie pe asocierea cu Barack Obama. La mitingurile lui domină imaginile din epoca administrației Obama, cu o galerie impresionantă de susținători precum John Kerry, fost ministru de externe, sau Tom Vilsack, ministrul agriculturii și fost guvernator al Iowa.

Discursul este fără îndoială unul de președinte, foarte clar ancorat în realitățile geostrategice curente. Este singurul candidat care a menționat numele lui Vladimir Putin și a amintit pericolul interferenței ruse în procesele electorale și în politica lui Trump.

Argumentul principal este cel al maturității politice. Biden se consideră singurul în stare să opună retoricii populiste înguste a lui Trump experiența și calibrul său de politician cu o viziune mondială. Biden o spune clar: este un moment delicat în care America nu poate să riște cu un candidat căruia îi lipsesc experiența și notorietatea.

Biden atrage un public matur și este un expert al unei politici ‘’modulare’’, în care comunități de profesioniști respectați în societate își manifestă direct susținerea în campanie. La pupitru s-au perindat lideri ai pompierilor, ai sindicatelor și ai întregului establishment democrat.

Ajung însă argumentele experienței, ale siguranței, ale “timpurilor de aur” ale conducerii democrate americane pentru o victorie? Societatea americană pare să-și dorească mai mult decât o restaurație.

Pete Buttigieg este revelația acestui sezon electoral. Este un candidat tânăr, carismatic, educat, cu o prezență scenică impresionantă, singura care a provocat efuziunea constantă a celor peste 2000 de oameni prezenți la eveniment, unul dintre cele mai bine organizate ale întregii campanii.

Multe nume grele ale consultanței politice americane pariază pe Buttigieg. El acoperă extrem de bine subiectele grele ale campaniei, precum educația, sănătatea, mediul. Vorbește avizat, prin prisma propriei cariere militare, despre teme importante pentru președinție cum sunt apărarea și relațiile internaționale și atacă teme sensibile precum drepturile minorităților sexuale sau migrația, cu un narativ al modelului personal de succes, care inspiră și oferă argumentele unor politici curajoase.

De fapt, tot programul său este foarte accesibil prin însoțirea narativului de campanie cu povești și exemple. Politica devine personală și aplicată, creează legături directe cu oamenii. Și-a început discursul cu afirmația că guvernul Trump este incapabil să facă ceea ce face un simplu primar bun în comunitatea lui. Buttigieg demonstrează că își poate transforma ușor vulnerabilități precum lipsa de notorietate sau de calibru politic național în arme importante.

Politica este locală sau nu este deloc. Congresul american este perceput ca fiind departe de oameni și cu cote mici de încredere. Un primar al unui oraș mic din SUA are avantajul experienței practice în administrație și al rezultatelor. O mare provocare rămâne deficitul de notorietate. Mulți spun că ar fi candidatul perfect peste 4 ani și că America nu este încă pregătită pentru el, acum.

Dintre ceilalți candidați aflați în cursă, un nume interesant este Andrew Yang. Antreprenor de succes în domeniul IT, el este o prezență publică inedită, care combină stilul academic cu un umor de reality show american. Expunerile lui, bazate pe teme ale viitorului precum inteligentă artificială și nouă revoluție industrială, par însă mai degrabă un suport de curs cu o statistică impresionantă, dar fără soluții de anvergură. Marea temă a campaniei lui Yang este chestiunea venitului minim garantat (pe scurt, 1000 de dolari lunar pentru fiecare cetățean), ca răspuns la schimbările așteptate pe piață muncii prin robotizare. Nu adresează însă dimensiunea sustenabilă a ideii lui – mai ales contextul bugetar și financiar al propunerii.

Yang a fost singurul candidat care a vorbit despre importanța libertății presei pentru democrație. Posibile vulnerabilități ale strategiei lui de campanie sunt construcția narativului pe ideea de frică – resistance to change – și discursul monotematic. În timpul dezbaterii a afirmat că este singurul candidat despre care Trump nu a spus nici măcar un singur cuvânt. De văzut dacă asta înseamnă că reprezintă o amenințare reală sau este pur și simplu mai puțin semnificativ pe hartă potențialilor câștigători.

Ca o remarcă generală, candidații au vorbit foarte puțin despre relațiile internaționale. Nu știm aproape nimic despre viziunea lor pentru Uniunea Europeană sau NATO, acordurile comerciale internaționale, vize, pentru lucruri care ne interesează și ne influențează direct.

Au fost atinse doar două chestiuni de politică internațională. Sanders a vorbit despre nevoia de a aduce la masa negocierilor India și China în privință combaterii schimbărilor climatice. Buttigieg a vorbit despre o Americă a păcii, cu limitări clare în ceea ce privește intervenția militară americană în lume, evitând astfel războaiele de durată, cum au fost Irak sau Afganistan.

Contează pentru Romania cine vă ieși învingător în cursă prezidențială din SUA? Categoric da. Întreg parteneriatul nostru strategic este fondat pe ideea unei Americi deschise față de lume, care susține multilateralismul și recunoaște importantă instituțiilor internaționale, mai ales a unor structuri precum NATO și Uniunea Europeană. O schimbare la președinția SUA ar putea însemnă o viziune nouă, mai puțin tranzacțională și mai puternic orientată pe valori și încredere.

Ramona Strugariu și Nicolae Stefănuţă sunt europarlamentari ai Alianței USR PLUS. Sunt parte a unui program de training politic organizat de ALDE Party în cooperare cu Partidul Democrat american și participă astfel în calitate de observatori la alegerile din Iowa.