(OP – ED) Învățăm din greșeli sau greșim la fel? O scenă relevantă la șase ani după Colectiv și un răspuns la întrebarea: Ce s-a schimbat de atunci?

Fiica noastră este născută pe 30 octombrie. Într-un an de ziua ei i-a cerut soției mele voie să iasă seara cu prietenii, așa cum mai făcuse de multe ori. Cafenele, cluburi, muzică live, distracție, acasă. În acea seară soția mea nu i-a dat voie să iasă. Nu știe nici acum motivul. Supărare, discuții, subiect închis, toată lumea îmbufnată.

La miezul nopții au explodat televizoarele de imagini imposibil de uitat și ambulanțele urlau în tot orașul.

Era 30 octombrie 2015 și tocmai se produsese ceea ce numim “Tragedia de la Colectiv” și din care nu s-au mai întors acasă 64 de copii și tineri și alții au rămas infirmi. Eu am pierdut atunci doi cunoscuți și am avut norocul să îmi rămână în viață unul dintre copii, care aproape sigur ar fi mers la Colectiv în acea seară.

S-au perindat în acel loc toți responsabilii statului, oameni politici, forțele de intervenție, timp de multe zile. S-au prezentat motive la televizor, s-a vorbit mult despre cum se vor găsi vinovați și despre cum se vor evita în viitor astfel de catastrofe.

A căzut un guvern, au venit tehnocrați, peisajul politic al țării s-a modificat rapid. Toată lumea a marșat pe acest val de emoție și s-a sperat că se vor identifica și implementa schimbări care să ne ajute să trecem mai eficient prin evenimente similare viitoare. Picătura umpluse paharul și de atunci încolo aveau să apară schimbări. Scopul rațional, peste valul emotiv, ar fi trebuit să fie ca un nou Colectiv să nu se mai întâmple din aceleași motive.

Pe repede înainte: octombrie 2021. Grup de lucru la un minister pentru implementarea unor măsuri de reziliență cerute de către o organizație la care am aderat. Adică: cum să ne pregătim ca stat pentru evenimente catastrofale impredictibile.

Discuția la nivel medical se axează pe lecțiile învățate din pandemia COVID 19 ca să fim pregatiți pentru alte evenimente similare (nu văd exact ce lecții s-au învățat din 2020 până acum din moment ce valul 4 ne lovește mai rău decât valul 1).

Pe holul instituției îl abordez pe unul dintre vorbitori și-l intreb dacă din lecția Colectiv am învățat ceva la 6 ani după și dacă măcar aici s-au produs schimbări care vin din lecții învățate pe pielea noastră (la propriu).

Răspunsul vine sec: nu este simplu. Și mi se enumeră o serie de motive pentru care schimbările bazale (număr de paturi, unități de mari arși, personal medical calificat, dotări etc.) nu se pot realiza așa cum eu, greșit, “am auzit din media”. După care sunt întrebat ce profesie am. Bine ca nu mi-a cerut și buletinul că nu-l aveam.

Eu sunt economist. Dar ce fac eu cel mai bine este că găsesc soluții acolo unde aparent sunt doar probleme imposibil de rezolvat. Înainte în privat, acum în administrația publică.

Pentru asta, mai întâi identific problema. Aici problema nu este că nu avem încă infrastructura mai buna pentru marii arși. Asta este doar consecința. Problema este de ce în urma lecției nu s-a făcut reforma.

Atunci dacă vrem să rezolvăm probleme despre care am învățat, luăm lecția Colectiv și facem așa:

Problemă: administrația publică (primăria de sector) și alte instituții ale statului (ISU) prin acțiune sau inacțiune au lăsat să funcționeze un club care nu îndeplinea normele cerute.

Soluții: 1. Reforma imediată a instituțiilor statului pe bază de acte normative urmate de proceduri interne clare și care nu lasă loc arbitrarului; 2. Reforma actelor normative care definesc cerințele de început și viitoare, pentru autorizarea și re-autorizarea la intervale determinate a acestui tip de activitate.

Cum: Grup de lucru sau comitet guvernamental în coordonare premier cu memorandum sau HG de funcționare cu mandat pe această problemă (nu vă lăsați amăgiți: dacă rămâne la primarie, ISU sau în altă parte, moare de epuizare pe drum);

• Identificarea partenerilor și aducerea lor în grup;
• Identificare pachet de acte normative de modificat, impact orizontal și vertical, soluții de modificare de punere în practică și de control a implementării și respectării;
• Dacă nu găsim soluție pe plan local se caută expertiza internațională;
• Punerea în consultare a soluțiilor propuse de grup la nivel de societate, cu toate parțile care au competente certe în definirea soluției finale;
• Coroborarea schimbărilor propuse cu alte schimbări de acte normative (evitarea paralelismului legal și a eventualelor redundante) precum și cu alte proiecte naționale care au legatură cu aceste schimbări;
• Scrierea actului normativ sau a actelor normative (HG, OG, OUG etc.);
• Adoptarea actului normativ sau a actelor normative;

Cine: aici sunt mai multe soluții. Poate fi și o entitate a administrației locale sau centrale care inițiază o astfel de schimbare. Cel mai sigur ar fi un grup, în coordonarea premierului sau a cancelariei premierului, care împreuna cu autorități ale administrației locale și centrale identifică un set de probleme și actorii ce vor fi implicați în rezolvarea lor.

Termen: tot ce v-am scris mai sus se poate face în maxim un an. A se vedea în acest sens milestone-urile de reforme legislative din PNRR care au termene scurte si se vor indeplini.

Este doar un exemplu și putem lua orice lecție și să găsim algoritmul de identificare și implementare a unor schimbări care reduc către zero riscul impactului unui eveniment similar.

Vor exista opinii că nu se face așa ușor, că nu se vrea, că necesită un efort coordonat imposibil de atins și altele. Eu spun că e nevoie doar să vedem interesul țării mai presus decât al nostru și să fie susținut(i) cel (cei) care inițiază un astfel de proiect.

Putem vorbi aici de spitale, de infrastructură critică, de dotări care ne lipsesc în administrația publică, de legi complicate și gândite greșit, de lipsa digitalizării, de achiziții publice controversate etc.. Toate acestea sunt lecții învățate din trecut și a căror adresare se face la fel și va duce la reforma statului în primul rând și ulterior la procese calitative, responsabilitate, control, reziliență și alte avantaje.

Iar proiecte sunt la tot pasul. Eficient este să le prioritizezi și să le adresezi repede . Să găsim motive pentru care o facem, nu motive pentru care nu o facem. Unele au început deja. Altele băltesc încă.
Vi se pare imposibil? Nu zic eu, imposibil este să aduci la viață 64 de oameni care au murit pentru că statul nu s-a reformat la timp.

Pare greu? Vă spun din experiență că nu. Am trecut prin asta in ultimele 9 luni de câteva ori. Nu la această magnitudine, dar ceea ce am făcut este scalabil la acest nivel. Trebuie puțină masă critică, puțină voință politică și multă muncă.

Paharul Colectiv s-a umplut și s-a golit. La fel se va întâmpla cu cel COVID 19 și cu multe alte pahare ale societății noastre. Nu vom găsi soluții perfecte din experiențele și lecțiile din trecut. Vor veni evenimente impredictibile (e.g. COVID 19) care ne vor pune la încercare.

Dar dacă rezolvăm temeinic probleme din trecut, aceste noi provocari nu ne vor lovi atât de tare. Și vom avea o structură mentală de învățat-acționat mult mai eficientă.

Eu aștept săptămâna viitoare noul guvern și dacă voi mai lucra acolo unde lucrez acum, o iau de la capăt cu rezolvat probleme din lecții învățate, ca să nu mai greșesc la fel. Pare ca noul premier are mintea organizată pe prevenire mai mult decât pe combatere. Asta ar trebui să ajute. Mai trebuie și voință.

Nota redacției: Mircea Stoian este consilier al Ministrului Cercetării, Inovării și Digitalizarii