(Op-ed) Sărăcia și inegalitatea se reduc sustenabil prin creșterea productivității, nu prin creșterea ratelor de impozitare

A fost publicat Raportul de țară referitor la România (Country Report Romania 2020). Ca de obicei, un document foarte folositor, așteptat cu mare interes, căci identifică multe probleme ale economiei noastre, analizează progresele făcute în cadrul Semestrului European și discută soluții. Aici vreu să dau doar două citate din Raport, referitoare la impozitare și să fac unele scurte comentarii referitoare la ele.

Primul citat: „The tax structure is characterised by low levels of revenues, with high reliance on consumption taxes. The tax-to-GDP ratio was 26.3% in 2018, well below the EU average of 39.2%. The tax structure is considered little detrimental to economic growth, as it largely relies on consumption taxes, while the tax burden on labour (including social contributions) is low (European Commission, 2019b)” (Country Report Romania 2020, Commission Staff Working Document, European Commission, p. 26).

Cu alte cuvinte se spune că, așa cum este acum, sistemul de impozite din România are un impact negativ mic asupra creșterii economice. Foarte bine, așa trebuie să fie!

Al doilea citat:„The impact of the tax system on reducing poverty and income inequality is limited. Income inequality and poverty rates remain among the highest in the EU (see Section 4.3.4). The relatively low level of tax revenues limits Romania’s ability to tackle these problems via either redistribution or through the provision of public goods and services (see Section 4.3). The design of labour taxation is among the least progressive in the EU, as measured by the difference between the relative tax burdens for low- and high-income earners (European Commission, 2019b). Such design contributes to the limited impact of the tax and benefit system in terms of reducing income inequality (Graph 4.1.3)” (Country Report Romania 2020, Commission Staff Working Document, European Commission, p. 26-27).

Cu alte cuvinte, sărăcia și inegalitatea rămân printre cele mai înalte din Uniunea Euroepană (UE), iar nivelul relativ redus al veniturilor din impozite limitează abilitatea României de a reduce sărăcia și inegalitatea, fie prin redistribuire, fie prin furnizarea de bunuri și servicii publice. Mai mult, design-ul impozitării muncii este printre cele mai puțin progressive din UE, astfel că design-ul respectiv contribuie la impactul limitat al sistemului de impozite și beneficii în termenii reducerii inegalității.

Ce ar putea înțelege cineva care citește împreună aceste două paragrafe? Ar putea înțelege că dacă, pe de o parte, nivelul veniturilor din impozite ar fi mai mare și, pe de altă parte, impozitarea muncii ar fi mai progresivă, atunci ar fi mai puțină sărăcie și mai multă egalitate economică, adică justiție socială (sau redistributivă). Mă îndoiesc că există această cauzalitate pe termen mai lung. Pot fi de acord că, dată fiind o structură de impozite cum este a noastră, care cum chiar Raportul spune, nu frânează prea mult creșterea economică, atunci gradul de colectare ar trebui crescut, prin reducerea evaziunii fiscale, mărind astfel ponderea veniturilor în PIB către potențialul sistemului existent de impozite. Dar imi este greu să cred că s-ar obține reducerea sărăciei prin creșterea veniturilor din impozite prin creșterea ratelor de impozitare și prin creșterea progresivității impozitării veniturilor personale. Sărăcia și inegalitatea se reduc sustenabil prin creșterea productivității, care este un factor esențial ar creșterii economice.

Ar fi fost util să existe acest tip de nuanțări chiar acolo unde se fac afirmațiile despre sărăcie, inegalitate, nivelul impozitării și progresivitatea impozitării. Adică imediat după cele două paragrafe citate. Altfel, cuiva ar putea să-i apară contradicția că deși sistemul nostru de impozite este relativ favorabil creșterii economice, adică favorabil principalului mijloc de a reduce sărăcia și inegalitatea, el favorizează, în același timp, sărăcia și inegalitatea. Și atunci, oare ce ar trebui făcut? Ce ar trebui ales? În favoarea cui ar trebui făcut compromisul? Ar fi adecvată și suficientă creșterea impozitelor pe proprietățile imobiliare și a impozitelor legate de mediul înconjurător pentru ca sistemul de impozite să continue să nu afecteze prea mult creșterea economică și să nu reducă stimulentele pentru muncă în timp ce contribuie la reducerea sărăciei și a inegalității? Pe termen scurt, creșterea impozitelor nu ar deveni prociclică, accentuând tendința actuală de reducere a creșterii economice, cu consecințe negative pentru sărăcie și inegalitatea economică? În alte părți ale sale, raportul subliniază, în mod corect și repetat ideea nevoii de a crește productivitatea, dar faptul că nu este imediat subliniată atunci când se afirmă potențialul impozitării și a sistemului de beneficii de a reduce sărăcia și inegalitatea economică ar putea crea percepția că impozitarea și sistemul de beneficii constituie, împreună, un factor fundamental în această direcție. O importantă parte a societății românești are deja, după anii grei de comunism, o preconcepție în acest sens și abia așteaptă confirmări.

Ideea că ar trebui să ne îndreptăm cu ponderea veniturilor din impozite, ca procent din PIB, către media din UE a început să fie acceptată fără nicio critică, dându-i-se statutul de mijloc indiscutabil de a crește volumul și calitatea bunurilor și serviciilor publice. Dar faptul că am ajuns să-l privim orbește nu ne ejută. Sunt țări care au venituri bugetare ca procent din PIB similare cu ale României, atunci când sunt calculate ca medii pentru perioada 1995-2019: SUA, Elveția și Japonia sunt în această poziție, iar argumentul că a ne compara cu aceste țări este greșit pentru că ele au un alt tip de contract social comparativ cu cel existent în UE nu mi se pare valid. O duc acele țări rău, comparativ cu alte țări dezvoltate din UE? Nu neapărat. Ele oferă bunuri și servicii publice de calitate cetățenilor lor. Dar au productivitate înaltă. Asta ar trebui să fie și pentru noi preocuparea  centrală, cum să fim competitivi, ca să putem reduce sărăcia în mod sustenabil.

În acest efort, ideologia nu ajută, ci distruge. Închei cu acest citat, în sprijinul acestei din urmă idei: ‘Within the body of animals and plants forces are operating that are bound to disintegrate it eventually. No such forces could be discovered in the „body” of a civilization which would not be the outcome of its particular ideologies’ (Ludwig von Mises, Theory and History, p. 226). [„În interiorul corpului animalelor sau plantelor operează forțe care sunt constânse să-l dezintegreze în cele din urmă. Astfel de forțe nu pot fi descoperite în ‚corpul’ unei civilizații, care nu ar fi rezultatul ideologiei ei particulare”].

Foto: Inquam Photos/ Autor: George Călin

Lucian Croitoru este consilierul de politică monetară al guvernatorului BNR. Opiniile sale nu reprezintă poziția Băncii Centrale sau a redacției