(OP – ED) Vot istoric, în Parlament, pentru salvarea pădurilor și pentru mediu. Se mai opune cineva DNA-ului Pădurilor?

Legea de înființare a ”DNA-ului Pădurilor” (mai exact a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Mediu – DIIM) va fi supusă votului final, miercuri, 10 iunie, în plenul Senatului. Adoptarea legii (care a trecut deja de Camera Deputaților și are raport favorabil de la Comisiile Juridică și pentru Mediu din Senat) ar putea reprezenta un moment de istorie nu doar pentru combaterea infracționalității din domeniu, ci pentru tot ce înseamnă protecția mediului. Practic, ar fi semnalul clar că, la cel mai înalt nivel politic, protejarea mediului este recunoscută ca prioritate în România.

Dezbaterea problemelor de mediu și conștientizarea și combaterea efectelor schimbărilor climatice au o istorie extrem de ”tânără” în România. La începutul anilor 2000, cam toți activiștii de mediu din țară încăpeau (la propriu) în curtea lui Eugen David, din Roșia Montană.

Funcționau câteva ONG-uri de mediu, mai exista o mână de tineri sensibili la subiect, câteva cadre didactice prin universități. Lucru explicabil, într-o anumită măsură: timp de decenii, în perioada comunistă, propaganda oficială a proslăvit în mod absolutist industrializarea cu orice preț, iar problemele de mediu au fost, pur și simplu, ignorate și negate. Costurile și factura aferentă au fost transmise generațiilor viitoare.

Primul deceniu de la căderea regimului comunist n-a schimbat cu nimic lucrurile, pentru că bogățiile naturale, fie subterane, fie cele de la suprafață (păduri, ape, arii naturale protejate) au fost surse de îmbogățire rapidă, de afaceri dubioase, de corupție generalizată.

Sute de milioane și miliarde de euro au umflat conturile moștenitorilor Securității și ale unor aventurieri dispuși să-și asume roluri de interfață în aceste afaceri.

O cauză majoră a tragediei din pădurile României îl reprezintă, de asemenea, retrocedările ilegale masive de păduri. Evident, cei care au pus mâna pe ele în acest mod, n-aveau în minte valorificarea lor sustenabilă, nu intenționau să devină, peste noapte, silvicultori responsabili, ci să taie cât mai repede tot ce puteau tăia, înainte ca Justiția să-i deposedeze de miile și zecile de mii de hectare de păduri în care intraseră fără drept.

Nu e deloc întâmplătoare apariția, la începutul anilor 2000, în România, cu un contract super-avantajos, a termitei Holzindustrie Schweighofer. Fără un procesator cu o asemenea capacitate de preluare a milioane de metri cubi de lemn, dispariția rapidă a pădurilor retrocedate și/sau tăiate ilegal nu ar fi fost posibilă.

Cu o clasă politică interconectată organic la sutele de milioane de euro rezultate din afacerile cu lemn ori cu resurse minerale și în absența unei mase critice de activism în domeniu, problematica mediului a lipsit aproape cu desăvârșire de pe agenda publică.

Dezastrul cu cianuri de la Baia Mare, din anul 2000, unul dintre cele mai mari accidente ecologice europene din ultimele decenii, a avut un impact minor la nivelul opiniei publice din România (cu atât mai mult cu cât efectele dezastrului s-au resimțit în Ungaria), devenind mai cunoscut doar după câțiva ani, în timpul campaniei pentru Salvarea Roșiei Montane.

A fost nevoie de mai bine de un deceniu de campanie intensă, de enorm de multă energie și implicare a mâinii de activiști care s-a alăturat localnicilor din Roșia Montană ca, în toamna lui 2013, zeci de mii de oameni să iasă în stradă pentru salvarea patrimoniului natural și cultural excepțional al localității din Apuseni.

Toamna Românească, încheiată, pe 10 decembrie 2013, cu votul de respingere a Legii de distrugere a Roșiei Montane, a impus problematica de mediu pe agenda publică. Dar, atenție, acel moment a marcat doar ÎNCEPUTUL dezbaterii legate de mediu într-un mod mult mai vizibil în societate, nu și înțelegerea și prioritizarea problemei.

După un an și jumătate, pe 10 mai 2015, mii de cetățeni au ieșit în stradă pentru salvarea pădurilor. În urma presiunii civice, în acea vară, președintele Klaus Iohannis a pus pe ordinea de zi a CSAT problema defrișărilor ilegale. În ianuarie 2016, un amendament adus art. 3, din Legea 51/1991 privind securitatea națională, a inclus, la amenințări, litera m) cu următorul conținut: ”orice acțiuni sau inacțiuni care lezează interesele economice strategice ale României, cele care au ca efect periclitarea, gestionarea ilegală, degradarea ori distrugerea resurselor naturale, fondurilor forestier, cinegetic și piscicol, apelor și altor asemenea resurse, precum și monopolizarea ori blocarea accesului la acestea, cu consecințe la nivel național sau regional.”

Și, totuși, la scurt timp, în Strategia Națională de Apărare a Țării din 2016, nici tăierile ilegale de păduri, nici altă problemă legată de mediu nu au fost incluse nici la amenințări, nici la riscuri și nici măcar la vulnerabilități. Lucru care se repetă și în Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2020 – 2024, care a fost prezentată deja de președintele Klaus Iohannis și urmează să vină la vot în Parlament. Mediul și schimbările climatice sunt pomenite lapidar, fără vreo recunoaștere clară a importanței acestora.

În acest context, adoptarea legii pe care am inițiat-o, împreună cu colegii din USR, de înființare a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Mediu – DIIM (sau ”DNA-ul Pădurilor”, cum a fost botezată de presă) ar reprezenta o asemenea asumare expresă a priorității problematicii de mediu. Pentru că da, ar reprezenta o alocare de resurse importantă pentru combaterea infracționalității din domeniu.

Pe parcursul ultimelor două luni, în care propunerea legislativă s-a aflat în dezbatere publică, i s-au adus multe critici și obiecții. Le-am răspuns celor mai multe, atât public, cât și în dezbaterile din Parlament. Nu reiau argumentele. Insist doar asupra uneia dintre obiecții. Cea potrivit căreia nu putem înființa câte o direcție de cercetare penală specializată pentru fiecare categorie de infracțiuni în parte. O afirmație corectă și un argument valid. Până la un punct. Cel la care e nevoie de a ne asuma anumite priorități.

Când s-a înființat Direcția Națională Anticorupție (DNA) combaterea corupției a fost asumată, practic, ca prioritate națională. Și în ciuda contestatarilor și a faptului că n-a fost eradicată corupția (lupta împotriva corupției rămânând, în continuare, o prioritate), am avut parte de condamnări majore, de prim-miniștri, miniștri și lideri de partide care au fost trași la răspundere.

În combaterea corupției, DNA a avut rezultate, iar dacă n-am reușit să ținem fenomenul sub control, trebuie să analizăm și celelalte măsuri care s-au dovedit mai puțin eficiente (cum ar fi respectarea criteriilor de integritate în ocuparea funcțiilor publice, achizițiile publice ori confiscarea extinsă a averilor infractorilor, îndeosebi a celor condamnați pentru corupție).

Adoptarea legii de înființare a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Mediu (DIIM) are, din acest punct de vedere și dincolo de efectele pe care le preconizăm pe fond în combaterea infracționalității de mediu, o asemenea semnificație. Mai exact că salvarea pădurilor, protejarea apei și a aerului, stoparea afacerilor toxice cu deșeuri ori a distrugerii ariilor naturale protejate și a biodiversității reprezintă o prioritate națională. Că suntem dispuși SĂ INVESTIM în protejarea mediului și într-un viitor sănătos în România.

Din această perspectivă, înființarea DIIM (sau ”DNA-ul Pădurilor”, cum e ”alintată” mediatic) ar reprezenta un nou moment istoric în Parlament (după respingerea Legii de distrugere a Roșiei Montane, din decembrie 2013) pentru protejarea mediului și combaterea efectelor schimbărilor climatice.

Sper ca în aceste ultime ore, până la votul final, colegii senatori (îndeosebi de la PNL și UDMR) care au votat ”împotrivă” sau s-au abținut în comisiile de specialitate să înțeleagă cât de importantă este această lege și semnificația ei pentru viitorul copiilor și nepoților noștri. Bucuria ar fi uriașă dacă legea va trece, dar și mai mare dacă va fi adoptată cu unanimitate ori măcar cu o majoritate covârșitoare.

Nota bene: la modul cel mai onest, afirm că înființarea ”DNA-ului Pădurilor” nu este singura măsură necesară pentru a stopa tăierile ilegale și infracționalitatea din domeniul mediului. NU există o singură măsură care să rezolve, automat, toate problemele. Dar din momentul în care ne asumăm protecția mediului ca prioritate națională, vom putea lua și implementa mult mai ușor și celelalte măsuri.

Notă: Mihai Goțiu este senator USR. Opiniile invitaților care publică Op-ed pe site-ul G4Media.ro nu reprezintă și poziția redacției