OPINIE De ce este votul alb o opțiune perfect legitimă într-o democrație

Recent colegul Dan Tăpălagă picta un tablou devastator al ofertei de candidați la președinția României la alegerile din toamna acestui an în articolul Cel mai frumos dintre urâți, de departe cea mai slabă de la căderea regimului comunist acum aproape 35 de ani.

În ultimele zile am văzut opiniile unor alegători care își exprimau dezgustul față de această situație și își anunțau intenția de a vota alb în primul tur al alegerilor prezidențiale sau măcar de a lua în considerare această opțiune.

Replica standard a celor opuși este: la ce folosește asta, voturile albe oricum nu se iau în considerare, e ca și cum nu te-ai prezenta la vot. Este clar că aceste persoane nu înțeleg diferența între semnificația votului alb și efectul său. Cel sau cea care se prezintă la vot își exercită un drept și ia o atitudine politică, putem să-i spunem de protest, împotriva întregii clase politice. Cel sau cea care nu se prezintă la vot, din varii motive, nu își exercită dreptul constituțional și de aceea atitudinea sa este total diferită față de cei care vin la urne și votează alb. Uneori votul nul, de pildă selectarea a mai mult de un candidat, poate fi asimilat cu cel alb, dacă cel sau cea care-l depune în urnă o face în mod deliberat și nu din eroare.

Votul nul a fost practicat dintotdeauna în democrații. De pildă în turul al doilea al alegerilor prezidențiale din Franța din 2022, în scrutinul în care au candidat Emmanuel Macron și Marine Le Pen, au fost depuse în urne 2,2 milioane de voturi albe sau 6,5% din total. La turul al doilea al alegerilor legislative din 7 iulie 2024 au fost aproape 1,2 milioane de voturi albe sau peste 4% din cei care s-au prezentat la urne.

Rămânând la scrutinul legislativ din Franța din 2024, trebuie notat că rezultatul a fost unul nedecis. Președintele Macron a făcut apel la un baraj împotriva candidaților partidului Reunirea Națională (RN, dreapta populistă/extremă), ceea ce a determinat desistări reciproce între candidații Noului Front Popular (NFP, alianța stângii) și Ensemble (Împreună, confederația centristă pro-prezidențială).

Deși rezultatul a fost că RN s-a clasat pe locul 3 în termen de deputați, după două luni de consultări președintele Macron a desemnat un prim ministru, Michel Barnier, a cărui supraviețuire va depinde de … bunăvoința RN. Așa se face că foarte mulți alegători s-au dus la urne în turul doi și au votat pentru candidatul(a) altui partid decât cel preferat pentru a face baraj RN, pentru ca în final acest partid să ajungă să dețină balanța puterii. În Franța există un dicton: “on ne choisit pas entre la peste et le choléra – nu alegi între ciumă și holeră”. Aplicat în politică aceasta înseamnă o justificare a votului alb, chiar dacă alegerea dintre candidați nu este chiar atât de dramatică.

În Europa, Țările de Jos și Spania contabilizează votul alb ca făcând parte din voturile exprimate pentru fiecare alegere și este inclus în procentele utilizate pentru definirea pragurilor electorale, potrivit cotidianului Le Monde. Cu toate acestea, votul alb nu este luat în considerare în alegerile parlamentare la alocarea mandatelor.

Suedia recunoaște votul alb în anumite alegeri și referendumuri. Grecia, de asemenea, le ia în considerare, dar le realocă câștigătorului alegerilor. În Elveția, votul alb este luat în considerare în primul tur pentru obținerea majorității absolute, dar nu și în al doilea tur.

În America de Sud, votul alb este contabilizat într-o mai mare măsură ca parte a voturilor exprimate. Acesta are chiar un efect invalidant în Columbia și Peru.

În 2017, Mongolia a fost la un pas de a organiza noi alegeri după ce votul alb a atins 8%. O lege electorală mongolă din 2015 stipulează că, în cazul în care votul alb depășește 10% și niciunul dintre candidați nu obține majoritatea absolută, trebuie organizate noi alegeri cu noi candidați. În alte state există opțiunea votului “niciunul dintre candidați”

Așa încât opțiunea votului alb este perfect legitimă și trebuie respectată. Cât despre efect, chiar dacă nu se contabilizează, gândiți-vă care ar fi efectul politic al unui vot alb de 90% în alegerile prezidențiale din România din noiembrie 2024? Cum ar afecta acest rezultat legitimitatea candidatului (candidatei) ales (e)?

P.S. Am votat alb în alegerile prezidențiale din România din 20 mai 1990 din principiu. Așa cum am scris în cotidianul România liberă înainte de acel vot, eram și sunt împotriva alegerilor prezidențiale prin vot direct. De când am plecat din România în 1991, nu am mai votat în alegerile din această țară și nu o voi face nici anul acesta.