Opozițiile de dreapta și de stânga depun moțiuni de cenzură împotriva guvernului Franței condus de Michel Barnier, care și-a angajat responsabilitatea pe proiectul legii bugetului asigurărilor sociale. Guvernul are toate șansele să cadă

Atât Noul Front Popular (NFP, alianța stângii) cât și Reunirea Națională (RN, dreapta populistă) au depus fiecare propria moțiune de cenzură ca urmare a invocării de către guvern a articolului 49 aliniat 3 al Constituției celei de-a Cincea Republici din 1958 care permite guvernului să-și angajeze răspunderea în Adunarea Națională pe un text de lege. Dacă opoziția depune moțiune de cenzură iar aceasta nu este adoptată, textul de lege se consideră adoptat. Dacă moțiunea de cenzură este adoptată, guvernul este demis și prim ministrul trebuie să-și depună mandatul la președintele Republicii.

În practică, moțiunile de cenzură au toate șansele să fie adoptate, dat fiind că NFP are 193 de deputați, iar RN și aliații săi 143 și dacă votează împreună depășesc confortabil majoritatea absolută de 289 de deputați din totalul de 577.

Aceasta ar fi prima dată din 1958 când un guvern este răsturnat printr-o moțiune de cenzură depusă în urma asumării răspunderii de către un guvern. În ultimii 66 de ani articolul 49.3 al Constituției a fost invocat de 113 ori, cel mai frecvent în timpul guvernării Partidului Socialist, de către guvernul minoritar condus de Michel Rocard (1988 – 1991) – 28 de ori, urmat de guvernul minoritar centrist Elisabeth Borne (2022 – 2024) care-l sprijinea pe președintele Emmanuel Macron – 23 de ori.

Până acum, după 2022, când guvernele macroniste au fost minoritare NFP și RN, care sunt altfel adversari politici înverșunați, nu au votat decât o singură dată împreună la o moțiune de cenzură, în 2023 la adoptarea reformei pensiilor, când au lipsit doar nouă voturi pentru ca guvernul Borne să fie demis.

Premierul Barnier, numit în funcție pe 5 septembrie de președintele Macron, conduce un guvern minoritar format din membri ai propriului partid, Republicanii (LR, centru dreapta) și ai partidelor confederației centriste macroniste. El  a încercat să adopte un buget de austeritate menit să reducă uriașul deficit bugetar de șase la sută din Produsul Intern Brut, dar timpul alocat dezbaterii sale în Adunarea Națională a expirat.

La proiectul legii bugetului asigurărilor sociale, opoziția a amenințat să voteze împotriva principalelor prevederi și confruntat cu această intransigență, premierul Barnier a recurs la arma constituțională a art. 49.3.

După dezbaterea moțiunii la care iau cuvântul reprezentanții tuturor celor 11 grupuri parlamentare, ca și prim ministrul, are loc votul la care participă doar cei care votează în favoarea moțiunii. Dacă, așa cum e de așteptat, moțiunea este adoptată, atunci guvernul este demis, iar președintele Macron va trebui să numească un nou prim ministru, întrucât nu are dreptul să mai dizolve Adunarea Națională până în iulie anul viitor când se împlinește un an de la precedenta dizolvare, timp în care nu mai beneficiază de această prerogativă constituțională. Oricum ar fi, Franța va trece în mod cert printr-o perioadă de turbulențe politice, economice și sociale, iar Europa n-ar trebui să rămână indiferentă.