AUDIO Optzeci de ani de la lovitura de stat de la 23 august 1944: „Ceea ce a făcut Regele Mihai a fost un act de salvare națională” – istoricul militar Ottmar Trașcă

Istoricul militar dr. Ottmar Trașcă, de la Institutul „George Barițiu” din Cluj, explică într-un interviu la G4Media contextul intern și internațional în care a avut loc actul de la 23 august 1944, cui revine meritul pregătirii și realizării actului și răspunde îmtrebării de istorie contrafactuală: Ce s-ar fi întâmplat dacă Regele Mihai nu-l aresta pe Ion Antonescu și România nu ieșea din alianța cu Germania la acel moment.

După înfrângerea de la Stalingrad în ianuarie 1943 alături de armatele germane, conducătorul autoproclamat al României, Mareșalul Ion Antonescu a început să se îndoiască de victoria Germaniei în război și a autorizat tacit negocieri secrete cu Aliații, purtate la Stockholm, Cairo și Istanbul pentru un armistițiu. Canalul puterii era coordonat de adjunctul său Mihai Antonescu, iar cel al opoziției de cei doi lideri ai partidelor istorice, Iuliu Maniu (Partidul Național Țărănesc) și Dinu Brătianu (Partidul Național Liberal).

„Ceea ce a făcut Regele Mihai a fost un act de salvare națională, în niciun caz un act de trădare națională așa cum susțin unii apologeți ai Mareșalului Antonescu, inclusiv în ziua de azi.” Ottmar Trașcă

Dar în vara lui 1944, debarcarea anglo-americană în Normandia și succesul Armatei Roșii în Operațiunea Bagration în Bielorusia au făcut ca interesul Aliaților pentru un armisițiu cu România să scadă, mai ales că pierderile germane pe front l-au obligat pe Hitler să retragă trupe din România pentru reamplasare pe alte fronturi. În aceste condiții s-au intensificat pregătirile interne pentru ieșirea României din război.

Ascultați interviul cu istoricul Ottmar Trașcă 

„Meritele pregătirii și realizării acestui act aparțin, din punctul meu de vedere Regelui Mihai. Este cel care și-a asumat inclusiv răspunderea. Chiar dacă în iunie 1944 se formează Blocul Național Democrat, format din Partidul Național Țărănesc, Partidul Național Liberal și Partidul Comunist din România, ceea ce a făcut Regele Mihai a fost un act de salvare națională, în niciun caz un act de trădare națională așa cum susțin unii apologeți ai Mareșalului Antonescu, inclusiv în ziua de azi.” explică Ottmar Trașcă.

În după amiaza zilei de 23 august 1944 Regele Mihai l-a convocat la Palatul Regal pe Antonescu și i-a cerut să ordone ieșirea României din război. Când acesta a refuzat, suveranul l-a destituit și a ordonat arestarea sa.

„Denumirea acestui act a avut o evoluție interesantă de-a lungul celor 80 de ani care au trecut de la 23 august 1944, culminând cu cea mai aberantă fază din a doua jumătate a nilor 1980 pe vremea regimului național-comunist al lui Nicolae Ceaușescu, când devenise ‘Revoluție națională și de eliberare socială, anti-fascistă și antiimperialistă’. Din punctul meu de vedere este o lovitură de stat, care duce la răsturnarea regimului antonescian. Să adăugăm însă că prin decretele-legi din septembrie 1940 când Antonescu a venit la putere, Regele Mihai avea dreptul de a numi și a destitui prim-ministrul. El a făcut uz de acest drept. Nu este o trădare, în niciun caz, așa cum se susține în anumite lucrări, inclusiv în prezent. Totodată, suveranul a repus în drepturi, parțial, Constituția din 1923. A fost un act democratic, fără doar și poate.” explică Ottmar Trașcă.

„În opinia mea, continuarea de către România a războiului alături de Germania nazistă după 23 august ar fi transformat țara într-un teatru de operații militare devastator, cu consecințe inimaginabile.” Ottmar Trașcă

Germanii, mai ales la Berlin, au fost luați oarecum prin surprindere de lovitura de stat și reacția lor a fost sortită eșecului. La ordinele lui Hitler, generalul Alfred Gerstenberg a încercat să înăbușe acțiunea românilor, a ordonat bombardarea Bucureștiului, ceea ce a determinat România, care oferise un termen de 15 zile pentru retragerea trupelor germane, să rupă relațiile diplomatice cu Berlinul și să declare război Germaniei. Ce s-ar fi întâmplat însă dacă lovitura de stat de la 23 august 1944 nu ar fi avut loc?

„Istoricii în mod general și în mod particular nu avem voie să operăm cu istorie contrafactuală, dar putem să ne imaginăm anumite lucruri. În primul rând, hai să vedem ce a fost al doilea război mondial. Acesta a fost un război al motoarelor, un război în care binomul tanc-avion a conferit un dinamism fără precedent în istorie. Din acest punct de vedere, petrolul a avut un rol determinant. Mașina de război germană a utilizat aproape 27% din necesarul de carburant din regiunea petroliferă Ploiești”, este de părere Ottmar Trașcă.

„Pe de altă parte, în cel de-al doilea război mondial, o victorie terestră, cu foarte puține excepții, a putut fi câștigată, fie de o parte, fie de cealaltă, Aliați sau germani, atunci când a existat și o superioritate aeriană. Dacă ne uităm ce se întâmpla în România – că tot există analiști militari care susțin că armata română ar fi putut rezista pe aliniamentul Focșani – Nămoloasa – Galați sau pe aliniamentul Carpaților – fals, absolut fals. Mă întreb – cum poți să reziști unui atac unui atac amplu terestru operat de Armata Roșie cu o superioritate zdrobitoare de 10 – 1 la tancuri și în același timp să fii atacat din aer, tot cu o superioritate zdrobitoare, de Aliați? În opinia mea, continuarea de către România a războiului alături de Germania nazistă după 23 august ar fi transformat țara într-un teatru de operații militare devastator, cu consecințe inimaginabile. Și dacă tot vorbim de istorie contrafactuală, continuarea războiului alături de Germania nazistă ar fi periclitat și restituirea către România a nordului Transilvaniei aflat în posesia Ungariei și sub ocupație germană”, adaugă el.

„Potrivit unor surse, întâmpinată la aeroport de Lucrețiu Pătrășcanu, reprezentatul PCR în lovitura de stat, Ana Pauker i-ar fi spus: ‘Tâmpiților, ce-ați făcut la 23 august?” – Ottmar Trașcă

„Regele Mihai a încercat să salveze ce se mai putea salva în august 1944, în condițiile în care Antonescu spera să obțină condiții de armistițiu mai favorabile stabilizând frontul în Moldova. Era imposibil acest lucru. Regele i-a cerut lui Antonescu pe 23 august 1944 să încheie armistițiu, Antonescu a refuzat, moment în care suveranul a trecut la acțiune l-a arestat pe mareșal și ulterior a întors armele. Nu exista altă opțiune, o continuare a războiului alături de germani ar fi însemnat un dezastru pentru România”, explică Ottmar Trașcă.

În iulie și august 1944 sovieticii erau convinși că România va fi ocupată pe cale militară, asta credeau și comuniștii români, aripa moscovită, în frunte cu Ana Pauker, iar lovitura de stat a Regelui Mihai le-a dat planurile peste cap. Este drept că a amânat doar un deznodământ inevitabil, dar totuși l-a amânat. Asta și explică și reacția destul de dură când a aterizat la București. Potrivit unor surse, întâmpinată la aeroport de Lucrețiu Pătrășcanu, reprezentatul PCR în lovitura de stat, Ana Pauker i-ar fi spus: ‘Tâmpiților, ce-ați făcut la 23 august?’ „, spune istoricul clujean, care conchide:

„Lovitura de stat de la 23 august 1944 trebuie evaluată obiectiv, pusă în context intern și internațional. Aș spune de asemenea că 23 august 1944 a însemnat pentru Germania nazistă o adevărată catastrofă. În primul rând pentru că a pierdut regiunea petroliferă. În al doilea rând, ieșirea României din război a însemnat, practic, anihilarea armatei a șasea germane. Aproximativ o cincime din pierderile militare germane din 1944 au fost consecința actului de la 23 august din România. În al treilea rând, din punct de vedere politic Germania a pierdut un aliat și a câștigat un inamic: România. În plus, atitudinea României a influențat și atitudinea celorlalți aliați și sateliți ai Germaniei naziste: Bulgaria, Ungaria și Finlanda”.