Orașele plictisitoare sunt nocive pentru sănătatea rezidenților, au stabilit cercetătorii

Arhitectura urbană opresivă și nestimulantă nu este doar o problemă de înfățișare. Există dovezi că aceasta poate provoca daune reale locuitorilor săi. Pentru a rezolva această problemă în 2025, trebuie să începem să construim pentru bucurie, scrie wired.com.

În prezent, o proporție semnificativă de oameni locuiesc în orașe care s-au dezvoltat în jurul comerțului, industriei și automobilelor. Gândiți-vă la docurile din Liverpool, la fabricile din Osaka, la obsesia pentru automobile a lui Robert Moses din New York sau la expansiunea cu densitate redusă a Riadului modern. Puține dintre aceste locuri au fost create cu gândul la sănătatea umană. Între timp, pe măsură ce omenirea și-a mutat centrul de greutate în orașe, s-a înregistrat o creștere alarmantă a bolilor precum depresia, cancerul și diabetul.

Această nepotrivire între oameni și habitatul nostru nu ar trebui să fie o surpriză. Începând cu a doua jumătate a secolului al XX-lea, gânditori precum autoarea și activista americană Jane Jacobs și arhitectul danez Jan Gehl au început să evidențieze modul inuman în care erau modelate orașele noastre, cu construcții plictisitoare, spații sterile și autostrăzi brutale.

Munca lor a fost citită pe larg de industria construcțiilor, dar în același timp marginalizată. Era un adevăr incomod care părea să contrazică gândirea arhitecturală dominantă, cu stilul său estetic auster și adesea neprietenos. Provocarea era că, deși Jacobs și Gehl evidențiau probleme foarte reale cu care se confruntau anumite comunități, în lipsa unor dovezi concrete, ei se puteau baza doar pe studii de caz izolate și pe propria lor retorică pentru a-și susține punctul de vedere.

Dar disponibilitatea recentă a unor noi tehnici sofisticate de cartografiere a creierului și de studiu comportamental, cum ar fi utilizarea dispozitivelor portabile care măsoară răspunsul corpului nostru la mediul înconjurător, arată că este din ce în ce mai greu pentru industria construcțiilor să continue să ignore reacțiile a milioane de oameni la locurile pe care le-a creat.

Reacțiile psihologice ale oamenilor la diferite fațade ale clădirilor

Odată limitate la laborator, aceste metode de cercetare neuroștiințifică și „neuroarhitecturală” au ajuns pe străzi. Laboratorul de realități urbane al lui Colin Ellard de la Universitatea Waterloo din Canada a condus studii de pionierat în acest domeniu. Proiectul eMOTIONAL Cities, finanțat de UE, se desfășoară în prezent în Lisabona, Londra, Copenhaga și Michigan. Frank Suurenbroek și Gideon Spanjar de la Sensing Streetscapes au efectuat teste în Amsterdam, iar Human Architecture and Planning Institute a urmat exemplul în New York și Washington, DC.

Chiar în acest an, Humanize Campaign a încheiat un parteneriat cu Ellard pentru a realiza un nou studiu internațional de investigare a reacțiilor psihologice ale oamenilor la diferite fațade ale clădirilor. Acest studiu a fost comandat împreună cu un studiu realizat de Cleo Valentine de la Universitatea Cambridge, care examinează dacă anumite fațade ale clădirilor pot duce la neuroinflamare – creând o legătură directă între aspectul unei clădiri și un rezultat testabil asupra sănătății.

Descoperirile lor influențează deja activitatea multor arhitecți,  cum ar fi cabinetul danez NORD Architects, care s-a bazat pe cele mai recente cercetări privind declinul cognitiv atunci când a proiectat satul Alzheimer din Dax, Franța. Aceasta este o casă de îngrijire la scară largă care imită aspectul unui oraș fortificat medieval în stil „bastide”. Ideea este de a crea un design confortabil și familiar pentru mulți dintre rezidenți ale căror abilități de orientare au slăbit odată cu vârsta.

Industria construcțiilor și cea a proiectării clădirilor încep să se schimbe

Deși acestea pot părea cazuri izolate, există semne încurajatoare că industriile construcțiilor și proiectării clădirilor – odinioară atât de deosebit de rezistente la cercetare – încep să se schimbe. Inteligența artificială generativă a modificat deja modul în care funcționează arhitectura. Cândva o noutate, ea este acum un instrument esențial. Dacă am introduce descoperirile neuro-arhitecturale în aceste modele AI, schimbarea ar putea fi și mai dramatică.

Între timp, liderii progresiști ai orașelor încep să lege obsesia creșterii economice de bunăstarea umană. În Regatul Unit, Rokhsana Fiaz, primarul orașului Newham din estul Londrei, a făcut din fericire și sănătate unul dintre principalii indicatori de performanță pentru strategia sa economică. Și acum că putem măsura sănătatea în moduri mai sofisticate, sunt convins că vor urma și altele. Oamenii vor realiza contribuția directă a fațadelor clădirilor la sănătatea publică și la prosperitatea umană și vor începe să răspândească vestea.

Foarte curând, dezvoltatorii imobiliari vor fi nevoiți să trateze descoperirile neuroștiințifice drept informații-cheie care trebuie analizate alături de calculele privind sarcina structurală, eficiența energetică, iluminatul și acustica. Iar omul de pe stradă va saluta această schimbare. Nu doar pentru că ne va îmbunătăți sănătatea, ci pur și simplu pentru că ne va face lumea mult mai veselă și mai atractivă.