„Orbanismul”, o ameninţare toxică

Liniile de demarcaţie pe harta politică a Europei s-au schimbat, iar asta este o realitate pe care trebuie să o luăm foarte serios în considerare, se arată într-o analiză a publicației grecești KATHIMERINI, preluată de Rador.

Taberele marilor puteri care se vor înfrunta pentru voturi şi procente, precum şi pentru poziţiile cheie din mecanismele puterii, nu se mai disting între dreapta şi stânga, adică pe baza concepţiilor asupra lumii pe care forţele politice le exprimă. Separaţia se va face pe verticală între susţinătorii Europei, pe de o parte, şi oponenţii Europei, pe de altă parte. Această fractură care scindează şi paralizează evoluţiile europene (a se vedea exemplul Italiei acum) îşi va pune amprenta, fără îndoială, asupra viitoarelor alegeri europene. Care este însă cel mai periculos element în toată această situaţie? Faptul că forţele care luptă împotriva perspectivei europene refuză în esenţă democraţia, se întorc împotriva statului de drept, combat orice noţiune ce ţine de o societate deschisă. Adică vin în contradicţie chiar cu valorile fundamentale ale Europei şi cu o cultură formidabilă a solidarităţii, colaborării şi progresului care s-a construit după război.

Democraţia este o condiţie a Europei, este codul fundamental şi principalul mijloc de evoluţie. Europa este un simbol democratic al păcii, coeziunii şi dezvoltării. Este un model politic, iar tocmai acest model este ameninţat astăzi în mod letal, chiar dacă sună a clişeu. Este cu adevărat în pericolul de a fi nimicită de valul în continuă creştere de autoritarism, naţionalism şi populism care se propagă de la periferie până în centrul Europei, personajul negativ de frunte fiind premierul Ungariei, Viktor Orban, care contestă şi combate cu dibăcie totul.

În esenţă, el dărâmă orice valoare democratică. Exercită un control extrem de sufocant asupra oricărui centru de putere sau autoritate independentă din ţara sa, acţionează abuziv şi transmite zgomotos acest mesaj. Deţine deja controlul absolut asupra justiţiei, învăţământului, băncilor, presei, bisericii şi aşa mai departe. Fenomenul Orban este un anti-model în raport cu acquis-ul comunitar, un model care găseşte însă imitatori în destul de multe ţări, lucru extrem de periculos.

Atragem cu putere atenţia asupra acestui fapt în perspectiva alegerilor europene, pentru că acest front va ridica mult tonurile şi îşi va agita mult lozincile în următoarele luni.

Dacă forţele politice anti-europene vor obţine în total un procent de ordinul a 40% din mandatele Parlamentului European, lucru pe care specialiştii în prognoze nu îl exclud, oricine poate înţelege că problema guvernării Europei va deveni o chestiune încă şi mai dificilă. Cu atât mai mult în condiţiile coalizării guvernelor pe care Orban încearcă să le atragă pe frontul său, de la Salvini din Italia la Morawiecki în Polonia sau guvernele din Slovacia, Cehia, România etc. Fenomenul din păcate ar putea lua forma unei epidemii, iar orbanismul se poate generaliza ca cea mai toxică, după câte se pare, ameninţare la adresa democraţiei şi a coeziunii Europei.

Acesta este subiectul major astăzi, mai mare decât destabilizarea creată de disputa cu Italia pe tema bugetului, mai ales că soluţia de echilibrare o vor da în mod fatal pieţele financiare internaţionale. Cu democraţia însă, statul de drept şi alte valori umaniste ce se va întâmpla? Conducerile tradiţionale ale Europei rămân inabile politic, incapabile, am zice, de a reacţiona şi de a inversa rapid curentul. Iar asta este de asemenea îngrijorător.

Orban lucrează mai metodic, nu pierde timpul. Nici dreapta, nici stânga, profită de problema migraţiei şi de criza economică şi aprinde fitilul de la un capăt la altul. Îşi transmite propriile mesaje, devine un anti-Macron sau un anti-Merkel în perspectiva alegerilor paneuropene. Creează un stat centrat pe propria-i persoană pentru că – spune el – pe el l-au votat alegătorii, adică modelele de tip Putin sau Erdogan se multiplică. Şi asta unde? Tocmai în inima Europei!

Articol de Giannis Kotofolos / Traducerea: Carolina Ciulu

http://www.kathimerini.gr/992060/article/oikonomia/die8nhs-oikonomia/apoyh-to3ikoterh-apeilh-o-ormpanismos