Orfane pentru totdeauna: Telescopul Euclid a descoperit noi planete fără stele

Telescopul spațial european Euclid a descoperit șapte noi planete orfane, lumi singuratice care rătăcesc în spațiul interstelar fără nicio legătură cu o stea, transmite agenția AFP, citată de boursorama.com.

Spre deosebire de Pământ, aceste planete nu au zi sau noapte, lună sau an. Cu toate acestea, oamenii de știință cred că unele dintre ele ar putea găzdui o formă de viață și că există miliarde de astfel de planete în galaxie.

Noile planete orfane au fost descoperite vinerea trecută, într-un studiu științific publicat în prealabil pe site-ul arXiv.org, la o zi după anunțarea unei noi recolte de imagini și date culese de pe Euclid.

Aceste planete rătăcitoare, giganți gazoși, fiecare cu o masă de cel puțin patru ori mai mare decât cea a lui Jupiter, au fost descoperite în Nebuloasa Orion, o pepinieră stelară situată la aproximativ 1.500 de ani-lumină de Pământ.

Ele reprezintă doar „vârful aisbergului”, a declarat pentru AFP astronomul spaniol Eduardo Martin, primul autor al studiului. Dar găsirea lor este ca și cum „ai căuta un ac în carul cu fân”, a spus el, deoarece ele nu reflectă lumina unei stele din apropiere.

Cele șapte planete observate de Euclid aveau avantajul de a fi destul de calde și, prin urmare, de a produce radiații care le fac mai ușor de găsit.

Nu atât de singure

Euclid, lansată în spațiu anul trecut, a confirmat, de asemenea, existența a zeci de alte planete orfane, detectate anterior.

Cercetările au sugerat că pentru fiecare stea există în jur de 20 de planete rătăcitoare care nu aparțin niciunui sistem stelar. Asta ar însemna miliarde de miliarde în Calea Lactee și un număr incalculabil la scara Universului.

Lansarea în 2027 a lui Roman, telescopul spațial al NASA, ar putea ajuta la stabilirea exactă a numărului acestora.

Pentru Gavin Coleman, astronom la Universitatea Queen Mary din Londra, aceste lumi ciudate evocă un „sentiment de uimire și mister”.

„Am crescut cu toții cu vederea Soarelui pe cer, ceea ce face fascinant să ne gândim la o planetă care plutește în derivă prin spațiu fără stele la orizont”, a declarat el pentru AFP.

Dar unele dintre aceste planete nu sunt atât de singure. Dintre cele peste 20 de planete orfane confirmate de Euclid, cel puțin patru sunt considerate a fi planete binare, adică pe orbită una cu cealaltă.

Potrivit lui Eduardo Martin, „unii dintre cei mai apropiați vecini ai noștri sunt probabil planete orfane”.

Fără a beneficia de razele Soarelui din apropiere, aceste stele sunt considerate a fi extrem de reci, cu o suprafață fără îndoială înghețată.

Forme de viață?

Prin urmare, căldura necesară pentru a susține o formă de viață ar trebui să provină din măruntaiele lor. Un bun exemplu în acest sens este Neptun, un gigant de gheață a cărui temperatură de suprafață provine în principal din energia din miezul său.

Dar chiar și în cele mai bune condiții, această izolare extremă ar putea permite doar forme de viață bacteriene sau microbiene, potrivit lui Gavin Coleman.

Cum ar fi cele care înfloresc pe fundul oceanelor Pământului, în apropiere de gurile de aerisire geotermale, în întuneric total.

Această existență solitară ar putea să nu fie atât de dăunătoare. Pentru că „proximitatea față de o stea are dezavantajele sale”, a precizat coautorul studiului, Christopher Conselice, profesor de astronomie extragalactică la Universitatea din Manchester.

Cum ar fi ceea ce va aștepta Pământul când va fi ars sau absorbit, peste 7,6 miliarde de ani, de un Soare care s-a transformat într-o gigantă roșie.

Planetele orfane nu au astfel de griji. „Aceste obiecte vor trăi veșnic”, a declarat profesorul Conselice pentru AFP: „Dacă nu te deranjează temperaturile înghețate, ai putea supraviețui acolo pentru totdeauna”.

Studiul, realizat cu ajutorul datelor de pe Euclid, a sugerat câteva indicii cu privire la formarea planetelor orfane.

Unele s-ar putea forma la marginea unui sistem stelar, înainte de a se desprinde pentru a pluti pe cont propriu. Dar studiul prezice că multe dintre ele ar apărea ca „produse secundare naturale” ale formării stelelor, potrivit lui Christopher Conselice.

Ar putea exista „o legătură foarte puternică între stele și planete prin procesul de formare a acestora”, a spus el.