Organizaţia Mondială a Sănătăţii: Epidemia de febră hemoragică Marburg s-a încheiat în Guineea Ecuatorială

Organizaţia Mondială a Sănătăţii a declarat joi încheierea epidemiei de febră hemoragică Marburg în Guineea Ecuatorială şi a anunţat un bilanţ de 12 decese confirmate şi alte 23 de decese probabil cauzate de acelaşi virus la patru luni după ce primele cazuri au fost semnalate în această ţară din Africa Centrală, informează AFP, citată de Agerpres.

„Epidemia cauzată de virusul Marburg în Guineea Ecuatorială s-a încheiat astăzi, întrucât niciun caz nou nu a fost semnalat în ultimele 42 de zile care au trecut după ieşirea din tratament a ultimului pacient”, a precizat OMS într-un comunicat.

„Epidemia, care a fost declarată pe 13 februarie, a fost prima de acest tip înregistrată în Guineea Ecuatorială”, au adăugat reprezentanţii OMS, la şase zile după ce au declarat încheierea şi în Tanzania a pandemiei de febra hemoragică Marburg, cauzată de un virus considerat un „verişor” al virusului Ebola şi aproape la fel de letal ca acesta din urmă.

„În total, 17 cazuri au fost confirmate în laborator şi 12 decese au fost înregistrate. Mai mult, 23 de cazuri probabile care au fost semnalate s-au încheiat prin decese”, a adăugat OMS în acelaşi comunicat.

Virusul Marburg este un patogen foarte periculos, care cauzează o febră puternică, adeseori însoţită de hemoragii ce ating mai multe organe, reducând astfel capacitatea organismului de a funcţiona corect.

El face parte din familia filovirusurilor, căreia îi aparţine şi virusul Ebola, care a provocat deja mai multe epidemii încheiate cu decese în Africa.

Gazda naturală a virusului Marburg este un liliac african frugivor, care este purtător, dar nu se îmbolnăveşte.

Virusul poartă numele oraşului german Marburg, unde a fost identificat pentru prima dată în 1967, într-un laborator ai cărui angajaţi au intrat în contact cu maimuţe infectate şi importate din Uganda.

Animalele pot transmite acest virus primatelor care trăiesc în proximitatea lor, inclusiv oamenilor. Transmiterea inter-umană se realizează apoi prin contact sangvin sau prin alte fluide corporale.

Potrivit OMS, rata de mortalitate a cazurilor confirmate a variat de la 24% la 88% (cu o medie puţin sub pragul de 50%) în timpul precedentelor epidemii, în funcţie de tulpina virusului şi de tratamentul acordat pacienţilor.

Deocamdată nu există niciun vaccin şi niciun tratament antiviral, însă câteva tratamente experimentale, inclusiv derivate sangvine, imunoterapii şi terapii medicamentoase, sunt în curs de evaluare, a precizat OMS.