„Oricine în afară de el”: Culisele lungii rupturi dintre Ursula von der Leyen și Thierry Breton (Politico)

Ursula von der Leyen se străduia de săptămâni întregi să formeze o nouă echipă de comisari europeni atunci când a pus mâna pe telefon pentru o conversație fatidică cu Emmanuel Macron, săptămâna trecută, transmite Politico, care prezintă culisele plecării lui Thierry Breton din echipa executivului european.

Președintele francez își prezentase de mult alegerea pentru comisarul francez în cadrul executivului UE – Thierry Breton, francezul cu părul ondulat însărcinat cu piața internă a UE, care își făcuse un nume ca cel mai colorat și controversat comisar al blocului comunitar.

Rolul lui Breton a fost o piesă-cheie în puzzle-ul complex pe care președintele Comisiei germane trebuia să îl rezolve înainte de termenul limită din această săptămână. Înlocuirea sa în ultima etapă era riscantă, putând perturba structura delicată și întârzia și mai mult începerea oficială a celui de-al doilea mandat al său, însă von der Leyen s-a săturat. După o serie de conflicte publice cu Breton și luni de tăcere glacială, ea i-a spus lui Macron în timpul convorbirii telefonice că nu mai poate lucra cu comisarul francez, potrivit a trei oficiali familiarizați cu conținutul conversației.

Franța ar putea avea fie un portofoliu mai mare fără numele lui Breton atașat la el, fie unul mai mic cu el, potrivit unui oficial UE care a avut cunoștință directă despre conversație.  „Având în vedere noile cărți, [Macron] a luat decizia”, a declarat oficialul.

Cu această ofertă, von der Leyen a pus capăt carierei lui Breton în Comisia Europeană.

Slăbit din punct de vedere politic pe plan intern în urma unor alegeri anticipate care au întărit extrema dreaptă, Macron a ales portofoliul mai mare. El l-a propus pe Stéphane Séjourné, ministrul de externe al Franței și un aliat loial al său, pentru rolul de la Bruxelles – și a renunțat la Breton, pe care îl propusese cu cinci ani înainte ca „plan B” pentru această funcție.

Von der Leyen, care a presat țările să nominalizeze mai multe femei pentru Comisie, nu a respins sugestia unui alt bărbat pentru această funcție.

„În mod clar, era oricine în afară de Breton”, a declarat un fost înalt funcționar francez.

În timp ce consecințele demiterii lui Breton sunt încă în curs de desfășurare, o concluzie importantă este că Macron nu a avut influența necesară pentru a face față presiunii lui von der Leyen, ceea ce sugerează că influența Parisului asupra afacerilor UE a fost afectată.

„Acest lucru spune multe despre pierderea de influență a Franței, în condițiile în care nu a fost capabilă să-l impună pe Breton”, a declarat un oficial francez din Comisie. „Adevărata problemă este că nu am reușit să obținem garanția că vom primi un portofoliu mare”.

„Nu ești șefa mea”

Apelul telefonic a întrerupt cariera uneia dintre cele mai puternice personalități ale UE.

Fost ministru francez care a venit la Comisie după un deceniu în fruntea uneia dintre cele mai importante companii IT din țara sa, Breton a fost parașutat în funcție atunci când alegerea anterioară a lui Macron a fost torpilată de Parlamentul European.

În timpul mandatului său, s-a aflat în fruntea unora dintre cele mai importante acțiuni ale UE din ultimii ani: a contribuit la stimularea producției de vaccinuri Covid-19 pentru întreaga populație în timpul pandemiei, a organizat livrarea a 1 milion de obuze de artilerie pentru Ucraina și l-a înfruntat pe Elon Musk într-o dispută foarte mediatizată cu privire la ceea ce ar trebui să fie permis pe social media.

În cele din urmă, criticile publice la adresa șefei sale von der Leyen, precum și provocările la adresa autorității acesteia în spatele ușilor închise au fost cele care i-au pecetluit soarta, potrivit mai multor oficiali europeni și francezi cărora li s-a acordat anonimatul.

La jumătatea mandatului său de cinci ani, Breton, care simțea că rolul său este să contrabalanseze puterea lui von der Leyen în cadrul Comisiei, a început să se simtă deranjat de stilul de conducere al acesteia, au declarat oficialii.

I-a criticat numirile și chiar a lăsat să se înțeleagă că nu l-ar deranja să o înlocuiască în funcția de președinte al Comisiei – șocând multe persoane din lumea închisă a UE.

Potrivit a doi observatori, în centrul disputei lor a stat simplul fapt că Breton nu a acceptat niciodată autoritatea lui von der Leyen. Acest lucru l-a determinat să rateze ocaziile de a dialoga constructiv cu aceasta, de exemplu prin întâlniri individuale sau schimburi de mesaje text pe care ea le avea cu alți comisari chiar și atunci când programul ei era încărcat.

„Nu a recunoscut-o niciodată ca șef și lider”, a declarat un oficial UE. „Aceasta este o bază proastă pentru o relație”.

În ultimele luni, relația lor s-a redus la aproape nimic. În afară de un salut rapid în timpul reuniunilor Colegiului Comisarilor, cei doi abia își vorbiseră de câteva luni când von der Leyen a avut convorbirea cu Macron, potrivit acelorași surse.

După cum s-a dovedit, Macron s-a despărțit de Breton la fel de repede cum îl pusese în funcție. Dar în scrisoarea sa de demisie, postată luni pe X, comisarul abandonat și-a rezervat mânia pentru von der Leyen, citând „guvernanța discutabilă” a acesteia ca motiv al demisiei sale.

Comisarul bun la toate

Încă din primele sale zile ca comisar francez, Breton nu a făcut niciun efort pentru a se integra în lumea procedurală a afacerilor UE.

Dimpotrivă, el a trecut peste liniile de demarcație dintre diferitele competențe ale Comisiei. Vorbind pentru POLITICO în 2019, imediat după numirea sa, Breton a diagnosticat „provocări tehnologice și societale majore, inclusiv în ceea ce privește cultura și mass-media” și s-a declarat „preocupat de situația economică”.

Nu contează că economia nu era domeniul său – aceasta era treaba comisarului italian Paolo Gentiloni.

Abilitatea lui Breton de a face gălăgie, de a ieși în evidență și – uneori, dar nu întotdeauna – de a-și respecta promisiunile a contribuit la construirea reputației sale la Bruxelles ca un nonconformist care ar putea fi un animator valoros pentru Europa.

Într-adevăr, la începutul mandatului său, von der Leyen a apelat la Breton pentru a conduce grupul său de lucru pentru producția de vaccinuri Covid-19, sugerând că o relație constructivă este posibilă.

„Ea apela la el atunci când avea nevoie de ajutor”, a declarat un oficial UE care a cerut să nu fie numit.

Cu toate acestea, nu a durat mult până când Breton i-a enervat pe unii dintre colegii săi. De exemplu, insistența sa de a fi văzut ca liderul tehnic al blocului a dus la o rivalitate deschisă cu țarul danez al concurenței, Margrethe Vestager, care a mers atât de departe încât a recunoscut public tensiunea într-o conferință de presă.

Dar relațiile sale cu von der Leyen au început să se deterioreze abia după ce Breton a condus o rebeliune împotriva deciziei lui Vestager de a o numi pe Fiona Scott-Morton, cetățean american, în funcția de economist-șef al UE în domeniul concurenței.

Împreună cu alți patru comisari, Breton i-a trimis lui von der Leyen, la jumătatea anului 23, o scrisoare în care se plângea de numire, o îndemna să „reevalueze” și solicita o „dezbatere deschisă” cu privire la următorii pași.

Francezul era departe de a fi singur în criticile sale: El a avut sprijinul lui Macron și al altor lideri care s-au simțit inconfortabil să pună un american într-un rol atât de sensibil.

Cu toate acestea, scrisoarea, critica sa implicită la adresa lui von der Leyen – biroul acesteia semnase numirea – și faptul că fusese transmisă presei nu au trecut neobservate de von der Leyen și echipa sa.

„În retrospectivă, metoda de scurgere a acestor scrisori nu a ajutat cu adevărat poziția lui Breton față de VDL”, a declarat un observator direct al relației, căruia i s-a acordat anonimatul pentru a discuta liber.

Câteva luni mai târziu, în timpul unui alt interviu cu POLITICO, Breton se va poziționa din nou ca o potențială alegere de „plan B” pentru funcția de președinte al Comisiei – cu greu cel mai bun mod de a se împăca cu șeful său.

Tensiuni în creștere

În ultimul an al Comisiei, pe măsură ce von der Leyen se confrunta cu realegerea, relația a luat o turnură și mai proastă.

Cabinetul Von der Leyen a decis să îl propună pe Markus Pieper, un coleg german membru al partidului său, Uniunea Creștin-Democrată, ca trimis pentru întreprinderile mici și mijlocii. Potrivit a doi funcționari ai Comisiei, biroul președintelui a trimis numele la Colegiu pentru aprobare într-o zi în care știau că Breton nu va fi prezent.

„Au trimis-o într-o zi în care știau că Breton nu va fi prezent – asta nu este o bună guvernare”, a declarat unul dintre funcționari.

Breton a condus apoi atacul împotriva lui von der Leyen, semnând o scrisoare critică  împreună cu șeful politicii externe a blocului, Josep Borrell, și comisarii Nicolas Schmit și Paolo Gentiloni. La o reuniune a Colegiului din aprilie, Breton, împreună cu Borrell, s-au ridicat în picioare pentru a critica modul în care președintele a gestionat afacerea în fața tuturor colegilor lor reuniți.

„A fost extrem de furios în legătură cu acest lucru”, a declarat un oficial. „Breton nu a fost singurul dintre colegii săi care s-a opus centralizării controlului și controlului strict al lui von der Leyen asupra informațiilor pentru a preveni scurgerile de informații. Dar el a fost neobișnuit de dispus să se confrunte cu ea”.

„Toată lumea a avut frustrările sale, dar Breton le-a gestionat în felul său” – și anume, prin scurgeri de scrisori critice, a declarat oficialul.

Ultima fisură în relația lor a apărut la scurt timp după ce von der Leyen a primit sprijinul Partidului Popular European (PPE) pentru a candida din nou la președinția Comisiei, în martie.

Breton a postat un tweet în care punea la îndoială legitimitatea lui von der Leyen în calitate de candidat al PPE, surprinzându-și colegii și creând o ruptură serioasă – posibil fatală – cu președintele.

„Acest tweet l-a făcut să piardă foarte multă autoritate în cadrul Colegiului”, a declarat același oficial UE. „Puteți pune întrebări, dar în spatele ușilor închise. Suntem meniți să fim o echipă”.

Pentru oficialul francez din executivul european, tweet-ul a fost o greșeală politică care ar fi putut să-l coste costa pe Breton al doilea său mandat la Bruxelles.

„A fost un lucru incredibil de prostesc să o înjunghie pe Ursula”, a declarat oficialul. „A fost singurul din lume care a crezut că, dacă nu era Ursula, ar fi fost el. Ceea ce era complet imposibil. Dar el a crezut asta”.