Originile dinozaurilor zguduite de o nouă descoperire / Până acum se credea că au apărut în emisfera sudică, pe supercontinentul Gondwana, înainte de a migra treptat spre nord, într-o regiune numită Laurasia

De zeci de ani paleontologii au dezbătut originea și răspândirea dinozaurilor pe planetă. Până de curând opinia predominantă a postulat că aceste creaturi au apărut în emisfera sudică, pe supercontinentul Gondwana, înainte de a migra treptat spre nord, într-o regiune numită Laurasia. Cu toate acestea, o descoperire revoluționară din Wyoming, Statele Unite, sugerează că dinozaurii au fost prezenți în emisfera nordică cu milioane de ani mai devreme decât se credea anterior. Această revelație răstoarnă teoriile clasice și ne redefinește înțelegerea evoluției timpurii a dinozaurilor, potrivit Rador Radio România.

O echipă de la Universitatea din Wisconsin-Madison a studiat recent oasele fragmentare ale unui dinozaur descoperit în formațiunea geologică Popo Agie, situată în actualul Wyoming. Folosind tehnici de datare cu radioizotopi de înaltă precizie, cercetătorii au reușit să stabilească vârsta fosilelor, precum și a rocilor din jur: aproximativ 230 de milioane de ani. Aceste rămășițe sunt acum considerate cele mai vechi fosile de dinozaur găsite vreodată în emisfera nordică.

Analizele au dezvăluit, de asemenea, urme fosile ceva mai vechi, sugerând că dinozaurii sau strămoșii lor apropiați locuiau deja această regiune înainte de apariția acestei specii specifice. Prin urmare, această descoperire împinge înapoi prezența dinozaurilor în emisfera nordică la o perioadă comparabilă cu cea a primilor dinozauri identificați în Gondwana, fapt care schimbă astfel teoria despre răspândirea lor timpurie. De asemenea, confirmă că Laurasia, jumătatea de nord a Pangeei, a jucat un rol mult mai semnificativ în evoluția dinozaurilor decât se presupunea anterior. 

Aceste rămășițe aparțin unei noi specii, Ahvaytum bahndooiveche, un mic dinozaur care a trăit în apropierea ecuatorului Laurasiei. În ciuda lipsei unui schelet complet, oasele descoperite, în special fragmentele de picioare, îl identifică pe Ahvaytum bahndooiveche ca un dinozaur și o rudă timpurie a sauropodelor. Acestea din urmă, renumite pentru că includeau specii gigantice precum titanozaurii, descind din strămoși mici, mult mai modeşti. 

Ahvaytum bahndooiveche avea aproximativ 30 de centimetri înălțime și 90 de centimetri lungime, dimensiune care includea o coadă lungă. Spre deosebire de imaginea populară a dinozaurilor impunătoare, acest exemplar avea dimensiunea unui pui. Deși cercetătorii nu i-au găsit craniul, ei sugerează că era probabil omnivor ca alți dinozauri din descendența sa. Aceste caracteristici evidențiază astfel diversitatea și începuturile modeste ale dinozaurilor.

Perioada în care a trăit Ahvaytum bahndooiveche coincide și cu un episod climatic major cunoscut sub numele de episod pluvial carnian care a avut loc în urmă cu între 234 și 232 de milioane de ani.

Acest episod, declanșat de creșterea activității vulcanice asociată cu fragmentarea Pangeei, a transformat profund clima globală. Erupțiile masive au eliberat cantități semnificative de dioxid de carbon și alte gaze cu efect de seră în atmosferă, provocând încălzirea globală urmată de precipitații crescute. Ploile ploi abundente au alterat vastele deșerturi aride care dominaseră anterior multe regiuni ale supercontinentului în zone umede și fertile. 

Aceste noi ecosisteme au oferit condiții ideale pentru dezvoltarea biodiversității, inclusiv diversificarea dinozaurilor și a multor alte specii terestre și acvatice. Aceste transformări ecologice ar fi permis grupurilor de dinozauri primitivi să se adapteze rapid la medii variate și să colonizeze teritorii care înainte erau inospitaliere.

Descoperirea lui Ahvaytum bahndooiveche aruncă și o nouă lumină asupra apariției dinozaurilor. Multă vreme, paleontologii au presupus că dinozaurii au o singură origine într-o regiune a Gondwana (partea de sud a Pangeei), de unde s-au dispersat încet spre nord. Această ipoteză s-a bazat în principal pe analiza fosilelor, găsite mai ales în emisfera sudică. Acum, Ahvaytum bhandooiveche pune la îndoială această teorie bine stabilită.

Dovezile sugerează acum că dinozaurii ar fi putut evolua simultan în diferite regiuni ale Pangeei, în special în emisfera nordică, în loc să fie limitați la un singur punct de origine.

Asemănările dintre fosilele descoperite în Laurasia și cele din Gondwana indică faptul că liniile distincte ar fi putut diverge mai devreme decât se credea anterior, fiecare adaptându-se independent la condițiile locale. Această idee de evoluție paralelă în cele două emisfere are ecou în înregistrările fosile și în modelele climatice ale vremii, care arată că habitatele favorabile nu erau exclusive sudului. 

Noua perspectivă extinde înțelegerea noastră cu privire la diversitatea și adaptabilitatea dinozaurilor timpurii. Evidențiază capacitatea lor de a ocupa o varietate de nișe ecologice încă din primele etape ale evoluției lor. Ar putea explica, de asemenea, de ce dinozaurii au supraviețuit și au prosperat după criza ecologică care a marcat sfârșitul perioadei triasice, când multe alte specii au dispărut.

În cele din urmă, descoperirea lui Ahvaytum bahndooiveche evidențiază faptul că emisfera nordică nu a fost un simplu receptacol pasiv pentru dinozaurii migratori din Gondwana, ci un teatru activ al diversificării lor timpurii.

Sursa: SCIENCE POST / Rador Radio România / Traducerea: Rodezia Costea