Oroarea nevăzută din Afganistan. Talibanii, noii ”narcos”: heroină, miliarde și geopolitică / Cum au ajuns luptătorii islamiști cei mai mari producători și distribuitori de droguri din lume

Nu islamismul a câștigat, în aceste ore, după peste douăzeci de ani de război în Afganistan. Heroina a câștigat. Ar fi o greșeală să-i numim luptători islamiști: talibanii sunt traficanți de droguri, scrie Corriere della Sera, citată de Rador.

Dacă citiți rapoartele UNDC (biroul ONU pentru droguri și criminalitate) din ultimii cel puțin douăzeci de ani, veți găsi întotdeauna aceleași date: peste 90% din heroina mondială este produsă în Afganistan.

Aceasta înseamnă că talibanii, împreună cu narcos din America de Sud, sunt cei mai puternici traficanți de droguri din lume. În ultimii zece ani au început să joace un rol foarte important pe piața de hașiș și cea de marijuana.

Deși această afirmație poate părea exagerată, eu cred că se vorbește despre Afganistan evitând principala dinamică a conflictului, ignorând sursele primare de finanțare a războiul și, prin urmare, conturând o idee incompletă despre această țară îndepărtată, veșnic în război, din care lipsește elementul central: opiul.

Războiul din Afganistan este un război al opiului. Înainte de orice, de școlile coranice, de obligația de a purta burqa, înainte de miresele-copii, talibanii sunt traficanți de droguri care adoptă un moralism absolut în privința consumului și a cultivării drogurilor, pe care au pretins că le interzic în 2001.

Aici intervine una dintre cele mai grave erori ale Administrației americane: în 2002, generalul Franks, primul care a coordonat invazia Afganistanului de către trupele terestre americane, a declarat: „Nu suntem un commando anti-drog. Nu aceasta este misiunea noastră”.

Mesajul se adresa baronilor opiului, îndemnându-i să nu rămână alături de talibani, cu încurajarea că Statele Unite le vor permite să cultive în continuare. James Risen, în 2009, a scris în New York Times un articol în care a subliniat că cei care s-au alăturat trupelor americane nu au fost incluși pe lista neagră a traficanților de heroină a Pentagonului pentru a fi arestați.

Lucrurile au mers oricum prost pentru aceștia, deoarece odată cu prezența militară americană, afacerile contrabandiștilor cu opiu, care aveau nevoie de mișcări rapide, au fost blocate, inspectate în mod constant, autorizate sau nu de către militari.

Talibanii, pe de altă parte, erau capabili să ofere aprovizionare și deplasări rapide și, mai mult decât atât, au început să dubleze taxele pentru producătorii care nu lucrau pentru ei. Până la urmă își cultivă direct propriile plantații. Ajung la gestionarea directă a traficului.

Acest lucru începuse deja să fie făcut de către mujahedini, susținuți de Occident în războiul împotriva sovieticilor. Țăranii cultivatori nu au nicio alternativă: mollahul Akundzada, imediat după retragerea Armatei Roșii din 1989, a înțeles că nu mai era nevoie să ia 10% taxă de protecție de la traficanții de heroină, când puteau deveni chiar ei, războinicii lui Allah, cei care gestionează traficul.

El a ordonat ca întreaga vale Helmand, din sudul Afganistanului, să fie cultivată cu opiu și oricine se opunea, continuând să crească rodii sau grâu prin acordarea de subvenții de stat, era înlăturat.

Rezultatul a fost producerea a 250 de tone de heroină. Akundzada este acum listat ca important lider taliban și este unul dintre cei mai proeminenți traficanți din lume. Ierarhiile interne talibane (inclusiv cele religioase) sunt dominate din ce în ce mai mult de traficanți, care primesc sarcini importante și au posibilitatea de a comunica cu cei mai capabili lideri militari și cu personalitățile religioase.

Heroina talibană aprovizionează Camorra, ‘Ndrangheta și Cosa Nostra, cartelurile rusești și Cosa Nostra americană, precum și toate organizațiile de distribuție din SUA – cu excepția mexicanilor, care încearcă să devină independenți de opiul afgan (cu dificultate, deoarece heroina din Sinaloa este mai scumpă decât heroina afgană).

Pe ruta Afganistan-Pakistan-Mombasa (Kenya), talibanii aprovizionează și cartelurile de la Johannesburg, din Africa de Sud, o altă piață imensă. Afganii furnizează heroină și celor de la Hamas, o altă organizație care se finanțează (și) cu hașiș și heroină, și care a comunicat:

„Felicităm poporul islamic afgan pentru înfrângerea ocupației americane pe întreg teritoriul Afganistanului și pe talibani pentru victoria care vine la apogeul unei lungi bătălii care a durat 20 de ani”. Acestea sunt alianțe aparent politico-ideologice, dar de fapt sunt carteluri criminale.

Piața chineză nu este încă cucerită, dar ambiția talibană se îndreaptă spre Orient, inclusiv spre Japonia (Yakuza se aprovizionează din Laos, Vietnam și Birmania) și, mai presus de toate, spre Filipine, care au o piață înfloritoare și primesc marfa pe filieră birmaneză.

Aceasta din urmă, la fel ca heroina chineză, este gestionată direct de armată și, prin urmare, poate conta pe o producție rapidă și eficientă pe care cartelurile forțate să dea mită deseori nu reușesc să o obțină.

Valoarea maximă istorică estimată pentru producția de opiu a fost atinsă în 2017, cu 9.900 de tone, cu o valoare de aproximativ 1,4 miliarde de dolari, dar, după cum a raportat UNODC, dacă luăm în considerare valoarea tuturor drogurilor – hașiș, marijuana și heroină, economia ilicită a țării a crescut în acel an la 6,6 miliarde de dolari.

Gretchen Peters, reporterul care a urmat îndeaproape legătura dintre heroină și talibani, observa în cartea sa, ”Semințele terorii”: „Cel mai mare eșec în războiul împotriva terorii nu este că Al-Qaeda se reorganizează în zonele tribale din Pakistan, planificând, probabil, noi atacuri asupra Occidentului. Mai degrabă este incapacitatea organelor de aplicare a legii din Occident de a întrerupe fluxul de bani care menține rețelele pe linia de plutire„.

Gherilele FARC columbiene au reușit să țină pasul cu armata, ocupând 26% din teritoriu, iar puterea lor economică se baza pe cocaină. Deși cele două gherile și cele două evenimente nu sunt comparabile, este esențial să înțelegem că războaiele împotriva drogurilor nu pot fi câștigate cu intervenții de ocupație sau cu războiul clasic împotriva drogurilor: arderea plantațiilor, pedepsirea fermierilor, arestarea traficanților.

Talibanii au schimbat scena internațională. Din anii 1960 până în anii 2000, Cosa Nostra și mafia din Marsilia au importat heroină din Asia de Sud-Est; monopolul opiului se afla în Indochina, în triunghiul Birmania-Laos-Thailanda.

Acum talibanii le-au luat locul, lăsând o piață reziduală în Asia de Sud-Est, cu o cotă de piață variind de la 1% la 4%. Statele Unite, dându-și seama că seniorii opiului îi trădează și că liderii traficanților au devenit talibani, au cheltuit 8 miliarde (sursa: Reuters) pentru eradicarea plantațiilor de mac.

O greșeală fatală, deoarece fermierii afgani s-au alăturat imediat talibanilor. Ce paradox: Statele Unite au luptat investind miliarde de dolari împotriva unei gherile care s-a finanțat prin vânzarea de heroină cetățenilor americani.

Prima și a doua piață de heroină din Europa sunt Marea Britanie și Italia. Guvernele occidentale au ignorat dintotdeauna dezbaterea pe marginea drogurilor. Drogurile nu sunt un simplu viciu sau o derivă (i)morală: calitatea vieții se înrăutățește, concurența distruge echilibrul.

Atât privilegiatul occidental, cât și țăranul disperat din Orientul Mijlociu au acces la droguri: fără ele, lipsa de sustenabilitate a vieții i-ar zdrobi. În timp ce pandemia Covid-19 se dezlănțuia anul trecut, cultivarea macului a crescut cu 37% (sursa: Unodc). Cu cât viața este mai grea în această lume, cu atât va crește nevoia de droguri și cu atât traficanții vor obține profit.

Aceasta este o regulă asupra căreia nu veți găsi nicio dezbatere în aceste zile. Și, nota bene, talibanii nu vând doar cartelurilor: medicamentele analgezice nu pot fi produse fără opiu. Fără opiu, fără morfină și fără codeină. Acum, companiile farmaceutice achiziționează opiu de la producători autorizați, dar aceștia cumpără din ce în ce mai mult de la companii indiene care se aprovizionează direct din Afganistan. Talibanii decid, deci, în privința analgezicelor și a medicamentelor psihiatrice din lume.

În 2005, președintele Karzai declara: „Fie Afganistanul distruge opiul, fie opiumul va distruge Afganistanul”. Exact așa a fost. Dar Karzai însuși a fost unul dintre baronii opiului și majoritatea declarațiilor sale au fost doar o fațadă. Fostul președinte a fost unul dintre cei mai mari proprietari de rafinării afgane de opiu. De fapt, el spunea: „Vom distruge opiul produs de talibani și îl vom păstra pe al nostru”.

Pe scurt, monopolul acestui drog nu poate fi ignorat, războiul a fost câștigat de cei mai buni traficanți.

Noile generații de talibani sunt identice cu cele vechi, cu o diferență substanțială: vechii talibani vedeau în mujahidinii antisovietici niște eroi, noii talibani văd în marii traficanți un punct de referință, ei fiind cei care au schimbat soarta războiului.

Talibanii folosesc legea islamică pentru a crea un regim autoritar, necesar traficului lor. În urmă cu douăzeci de ani, drogurile erau vândute doar în afara granițelor. Acum se vând și intern.

Dependența de droguri în Afganistan este o epidemie pe care nimeni nu a luat-o în considerare și care crește în fiecare an, iar talibanii profită de aceasta: tinerii recruți au acces la hașiș, dar li se oferă și oportunități de acces la heroină: ”alăturați-vă milițiilor noastre și veți avea heroină” este îndemnul ocult (de neimaginat acum douăzeci de ani) al caporalilor talibani. Când consumul îi reduce la statutul de larvă, soldații sunt îndepărtați ca niște zombi uzați.

/…/Privind la soldații americani, cu vehiculele lor blindate și cu elicoptere, ai impresia că ai în fața ochilor o armată foarte bogată, în comparație cu păstorii cu barbă lungă și cuțite ruginite. Ei bine, Statele Unite au cheltuit 80 de miliarde de dolari în douăzeci de ani de război pentru a instrui armata afgană, pentru a organiza ofițeri locali, trupe, polițiști și judecători; talibanii, în douăzeci de ani, au câștigat peste 120 de miliarde de dolari din opiu. Care a fost, până la urmă, armata cea bogată?

Talibanii câștigători nu vor avea însă pace. Următorii lor dușmani vor fi iranienii. Iranul are nevoie de heroină ca de benzină, iar heroina consumată la Teheran provine din Afganistan. Traficanții iranieni vor să poată controla heroina afgană, să fie ei – și nu turcii, libanezii (și kurzii) – cei care fac afaceri cu Europa.

Vor nu doar ca Hezbollah să devină unic instrument al traficului de hașiș și heroină, ci vor și să controleze opiul afgan, iar talibanii vor fi în curând ținte de doborât pentru a fi înlocuiți cu oamenii iranienilor.

Iranul este o țară devorată de epidemia de heroină, dar asta este o altă poveste. Rămâne un pact între mine și voi, cititorii mei: să le spuneți de acum înainte talibanilor pe nume – traficanți de droguri.

Sursa: Corriere della Sera/ Rador/ Traducerea: Ruxandra Lambru