Ortodoxie și capitalism. Legăturile creștinătății orientale cu politica și economia

Determinismul religios, adică ideea că anumite forme de credință și venerație duc la anumite forme de comportament politic și economic, este întotdeauna un domeniu fascinant de investigat. De fapt, s-ar putea chiar afirma că un asemenea determinism este el însuși o formă de religie, dacă aceasta e definită drept un sistem de gândire care oferă răspunsuri convingătoare unor întrebări care, altfel, ar putea fi tenebroase și evazive. Recent a apărut în mediul comentatorilor online un mic val de discuții pe tema determinismului religios, scrie The Economist, citat de Rador.

A început cu un document de lucru realizat pentru Banca Mondială (BM) de doi economiști cu rădăcini bulgare: fostul ministru de finanțe al țării, Simeon Djankov, și Elena Nikolova de la University College din Londra. Ei au procesat o parte dintre rezultatele a două studii transnaționale privind atitudinile sociale: World Values Survey [„Studiul Mondial al Valorilor” și o investigație comandată de Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare (BERD). Concluzia lor a fost aceea că ceva legat de creștinismul ortodox oriental i-a făcut pe aderenții acestuia să fie mai susceptibili la comunism și mai puțin orientați către capitalismul liberal occidental, comparativ cu alți oameni.

• Ei au constatat următoarele:„Credincioșii ortodocși sunt mai puțin fericiți comparativ cu catolicii și protestanții conform datelor din peste 100 de țări […] În comparație cu catolicii, protestanții și cei fără religie, cei de religie ortodoxă au mai puțin capital social și preferă idei vechi și locuri de muncă stabile […] Comparativ cu cei fără religie și cu credincioșii ortodocși, catolicii și protestanții au o tendință mai slabă de a considera că proprietatea de stat este un lucru bun, iar protestanții e mai probabil să considere că a te îmbogăți nu se poate face decât pe spinarea altora.”

Leonid Bershidsky, un comentator din Berlin al serviciului de știri al Bloomberg care a trăit tranziția rusească, a replicat că acum 20 de ani ar fi fost sceptic față de o asemenea teză, însă acum îi vine greu să nu fie de acord cu ea, cel puțin atunci când i se aplică Rusiei. De fapt, a remarcat el, punctul de vedere al celor doi economiști rezonează cu un curent de gândire important din Rusia, datând din secolul 19, care a constatat că ortodoxia a creat (indiferent că asta e bine sau rău) o barieră între Rusia și ordinea juridică și rațională care prevalează mai spre vest. După cum s-a exprimat dl Bershidsky:

• „Rădăcinile străvechi și substraturile religioase ale unei culturi ar putea într-adevăr să aibă un impact mai mare asupra căii pe care o apucă o țară decât orice considerații raționale, geopolitice sau economice. Dacă așa stau lucrurile, atunci țările cu un trecut ortodox nu se simt cu adevărat confortabil într-o lume dominată de Occident – o sursă de tensiune care poate fi doar ameliorată, nu eliminată.”

Această poziție a atras o reacție din partea lui Nathaniel Wood, director asociat al Centrului de Studii Creștin-Ortodoxe de la Universitatea Fordham din America. El a replicat că dl Bershidsky apelează la jumătăți de adevăruri, în cel mai fericit caz, și că, oricum, el se bazează pe stereotipul dihotomiei între Est și Vest. O asemenea dihotomie brută poate fi de asemenea regăsită și la unele cercuri rusești adepte ale liniei dure; dar cei mai valoroși gânditori ortodocși ruși propun ceva mult mai subtil.

• „Mai degrabă decât considerația pentru capitalismul occidental […], care este lucrul pe care pare să și-l dorească Bershidsky, gânditori precum [Serghei] Bulgakov și [Nikolai] Berdiaev evidențiază posibilitatea și necesitatea unui dialog al teologiei ortodoxe cu școala vestică de gândire. Un asemenea dialog servește drept memento că nu este necesar caortodoxia să fie opusă fiecărui aspect al economiei moderne occidentale, dar și că creștinismul n-ar trebui să fie doar servitoarea capitalismului.”

După cum o sugerează această discuție, teoriile determinist-religioase sunt ușor de propus și totodată relativ ușor de subminat, întrucât ele pot fi contestate prin câteva contra-exemple solide. A nu se uita că peste tot în Imperiul Otoman, din Turcia până în Levant, segmentul societal care a arătat cea mai puternică înclinație spre capitalism a fost tocmai minoritatea creștin-ortodoxă.

Când membrii acelor comunități au emigrat în Lumea Nouă ei și-au menținut credința, aptitudinile antreprenoriale și alte câteva lucruri pe care autorii contractați de BM le consideră relativ incompatibile cu ortodoxia: capitalul social, provenit dintr-o loialitate puternică față de familia extinsă și forme voluntare de asociere, precum și abilitatea de a calcula, negocia și prospera într-o societate diversă, bazată pe lege.

Este dificil să faci generalizări valide care să se poată aplica deopotrivă Rusiei, unde aderența activă la credința ortodoxă și cunoașterea reală a acesteia sunt restrânse la o mică minoritate, și România preponderent ortodoxă, unde rata participării la slujbe și cea a cunoașterii religioase sunt mult mai ridicate. Și (dacă studiul BM are vreo substanță) este chiar și mai dificil să explici faptul că liderii aleși ai României au ancorat ferm țara atât în NATO, cât și în Uniunea Europeană.