Os de „Hobbit” provenit de la o specie minusculă de oameni antici, găsit pe o insulă indoneziană / Este cea mai mică fosilă de humerus uman adult descoperită vreodată

Un mic os de braţ atribuit Omului din Flores atestă că acest om antic supranumit „Hobbitul” şi-a dobândit statura mică caracteristică după ce a ajuns acum un milion de ani pe o insulă indoneziană, potrivit unui studiu publicat marţi, transmite News.ro.

Misterul planează asupra acestei specii dispărute din genul Homo de când au fost descoperite primele fosile care sugerau existenţa sa pe insula îndepărtată Flores, în 2003.

Se crede că aceşti hominini pitici care foloseau unelte au trăit pe insula indoneziană în urmă cu 50.000 de ani, când specia noastră, Homo sapiens, cutreiera deja Pământul, inclusiv Australia din apropiere.

Pe baza unor dinţi vechi de 60.000 de ani şi a unui maxilar găsit într-o peşteră de pe insulă, cercetătorii au estimat anterior că Homo floresiensis aveau o înălţime de aproximativ 1,06 metri.

Însă descoperirea unei părţi dintr-un os de braţ şi a unor dinţi, într-un alt sit în aer liber de pe insulă, sugerează că unii dintre aceşti hominini aveau doar un metru înălţime în urmă cu aproximativ 700.000 de ani, potrivit unui studiu publicat în Nature Communications.

Osul era atât de mic încât echipa internaţională de cercetători a crezut iniţial că aparţine unui copil.

De fapt, era cea mai mică fosilă de humerus uman adult descoperită vreodată, a declarat pentru AFP Adam Brumm, arheolog la Universitatea Griffith din Australia şi co-autor al studiului.

Descoperirea va avansa o dezbatere ştiinţifică de lungă durată cu privire la modul exact în care Homo floresiensis a devenit atât de mic.

Unii cercetători susţin că „hobbiţii” – porecliţi după micuţele personaje din „Stăpânul inelelor” de Tolkien – sunt descendenţii unui hominin deja mic care a ajuns în Florida în urmă cu aproximativ un milion de ani.

Alţii cred că strămoşul nostru, Homo erectus, care era de mărimea omului modern şi se răspândise în toată Asia, a fost captiv pe insulă, înainte de a se micşora în decurs de 300.000 de ani.

Potrivit cercetătorilor, această teorie a fost confirmată de cele mai recente cercetări.

Statura acestor oameni antici „s-a micşorat considerabil, conform unui fenomen evolutiv bine cunoscut: nanismul insular”, explică Adam Brumm.

Nanismul insular se referă la micşorarea dimensiunii unei specii pentru a supravieţui într-un mediu cu rezerve limitate de hrană.

Insula tropicală Flores găzduia şi alte mamifere mai mici decât în mod normal, inclusiv un elefant de mărimea unei vaci.

Dinţii nou descoperiţi seamănă, de asemenea, cu versiuni mici ale celor ai lui Homo erectus, potrivit cercetătorilor.

„Dacă avem dreptate, s-ar părea că Homo erectus a fost cumva capabil să traverseze zone impresionante de ape adânci pentru a ajunge pe insule îndepărtate precum Flores”, sugerează Adam Brumm.

„Nu ştim cum au ajuns acolo”, adaugă el, evocând posibilitatea unei „plute” formate accidental în urma unui tsunami.

Odată prinse pe insulă, ei au reuşit să supravieţuiască timp de sute de mii de ani, evoluând în „noi înfăţişări ciudate”.

Pentru Mark Moore, arheolog la Universitatea australiană New England, care nu a fost implicat în studiu, această descoperire acreditează scenariul sosirii lui Homo erectus pe insulă.

Faptul că oamenii din Flores s-au schimbat atât de mult în doar 300.000 de ani „ne aminteşte de puterea selecţiei naturale”, a comentat pentru AFP acest arheolog, care consideră povestea oamenilor din Flores drept „epică”.