(P) Povestea lui George. Recuperat de la starea vegetativă, din dragoste pentru fiica lui

Este imposibil ca această poveste de viață să nu impresioneze. Nu este subiect de show de televiziune, nu este un film artistic, este realitatea de lângă noi. Crudă, aspră, fără machiaj de Hollywood și fără efecte video. Este o poveste despre puterea dragostei unui tată pentru fiica lui, cea mai frumoasă dovadă a faptului că minunile există și că ele sunt înfăptuite de oameni.

George avea 24 de ani când a fost victima unui accident rutier foarte grav. Fiica lui, abia născută, avea să rămână fără tată, după cum spuneau toți medicii care l-au îngrijit pe George în primele luni după accident. Chiar dacă fusese salvat de la moarte prin eforturi uriașe, George se afla în stare vegetativă prelungită, într-un spital care-l ținea din milă pentru vârsta lui atât de tânără și pentru familia, care spera să fie salvat printr-o minune.

Așa a fost găsit în acel spital, pe un pat care-i suporta greutatea din ce în ce mai mică, cu mușchii atrofiați și cu oasele parcă din ce în ce mai mari. Ochii lui George au impresionat-o. A citit în ei ceva anume, care a determinat-o pe Alina să încerce să-l salveze. Ea se ocupa de îngrijirea bolnavilor în stare vegetativă, a bolnavilor aflați în stadii terminale ale bolilor. Deși nu era medic, nici asistentă, deși avea angajați medici și asistente în firma ei de îngrijiri paliative, se ocupa adesea personal de pacienți, se ducea la căpătâiul lor și le vorbea, îi mângâia, le schimba pansamente sau pamperși. Alina e psiholog și spune că a fost făcută pentru a îngriji bolnavi. Vorbindu-i lui George, a văzut o strălucire în ochii lui, atunci când i-a povestit ceva despre fetița lui și și-a spus că există o șansă. A convins-o pe soția lui George să-l externeze și să-l aducă la centrul ei, din Pantelimon, aflat peste drum de o pădure și la doi pași de mânăstirea Pasărea. Alina e o obișnuită a acelui lăcaș sfânt și crede cu toată ființa ei în Dumnezeu.

A fost adus pe targă, starea vegetativă permițând doar ochilor să se miște. Alina îl vizita des și avea credința că prezența fiicei lângă patul lui George, îl va scoate din letargie.

Așa s-a întâmplat… Copila a declanșat în tatăl său o forță extraordinară de a lupta. După ce și-a văzut fiica, George nu s-a mai despărțit de câte un lucrușor al micuței sale: un prosop, un tricou, o căciuliță erau întotdeauna în mâna lui. Minunea avea să înceapă.

Concentrarea voinței, a tuturor gândurilor și a întregii lui speranțe că va putea să-și țină din nou fetița în brațe au ajutat specialiștii în kinetoterapie și fizioterapie de la Spitalul Sfântul Sava să-l pună pe picioare, la propriu, pe George. Ambiția Alinei era de a demonstra că se poate! Că oameni foarte bine pregătiți pot salva acei oameni cărora nu li se dă nicio speranță. Să demonstreze că un pacient aflat în stare vegetativă are voință să se ridice, dacă știi să-i oferi motivația anume.

Spitalul Sfântul Sava de Îngrijiri Paliative, Geriatrie și Recuperare Medicală este al Alinei Ion, un psiholog care a pus mai întâi omul și a dat la o parte rutina, birocrația, lehamitea, suficiența. Pentru Alina, George a fost începutul unei lupte pe care, de trei ani, o duce zi de zi pentru recuperarea unor pacienți cărora nimeni nu le mai dă șanse. Spitalul Sfântul Sava există cu adevărat, chiar dacă el poate fi vizitat virtual la această adresă https://spitalulsfantulsava.ro/ .

Și George există cu adevărat. Îl cheamă George Nica, este complet recuperat, vine în vizită la spitalul care l-a pus pe picioare, iar Alinei îi zice ”mamă”.