Pachetul Ciolacu este ca o cutie de otravă aruncată la rădăcina economiei de piață din România (Op-ed)

Tănase Stamule este coordonatorul comisiei economice a PNL

Din motive istorice de deficit, dar și de construcție greșită a bugetului pe 2023, guvernul se află astăzi în situația de a fi nevoit să crească taxele și de a-și reduce cheltuielile. Cu sabia PNRR-ului la gât, dar și cu perspectiva activării articolului 10, echipa de la Palatului Victoria împreună cu Ministerul de Finanțe a reușit să ajungă la o listă de măsuri pentru a crește bugetul ciuruit al statului. Necesitatea acestei ajustări fiscal-bugetare este absolută, România riscă să-i fie înghețate fondurile europene dar și să își piardă ratingul de țară, generând o criza a datoriei publice.

În general, acest demers, cauzat de o criză bugetară generată de vestita “gaură” a lui Câciu, nu ar fi trebuit să fie motiv de încordare ideologică ci ar fi trebuit doar să fie folosit pentru a elimina o serie de facilitați fiscale care distorsionează piața, de a închide o serie de canale prin care se evită plata taxelor dar și pentru a reduce aparatul bugetar și cheltuielile cu statul.

Din păcate, aplecând urechea la o serie de consultanți de comunicare și la pseudo-consilieri economici cu vederi neocomuniste de extremă stangă, premierul a intrat în capcana de a intra în coliziune directă cu tot mediul de afaceri, doar în încercarea de a atrage câteva voturi din zona celor care au migrat deja de la PSD spre AUR.

Felul în care s-au prezentat masurile, dar și modul în care s-a dialogat cu cei ce plătesc cele mai mari taxe din România ne arată o schimbare de atitudine a premierului, generată de o speranță că acest stil mai dur îi va oferi avantaje politice. Din păcate, prin acest comportament, România riscă să intre în categoria țărilor “selecte”, ostile la capitalul străin și aflate în proces rapid de sărăcire precum vecinele noastre Ungaria și Serbia. În ciuda avertismentelor ministrului de finanțe, premierul, la sfatul consilierilor săi, insistă cu o serie de măsuri care nu au nicio legătură cu economia de piață. Pentru a ne da seama de nivelul redus de înțelegere a mediului de afaceri cât și felul în care sunt văzuți cei ce au realizat acumulări de capital în România vă voi prezenta o serie de măsuri care vor distorsiona piața dar și vor descuraja oameni activi să acumuleze:

1. Probabil că cea mai toxică măsură din pachetul Ciolacu este impozitarea cu 1% a cifrei de afaceri a marilor companii. Această măsură unică în Europa este creația unor consilierii economici cu vederi neocomuniste, care nu au lucrat niciodată pentru o companie și care încă văd în marele capital dușmanul de clasă al socialiștilor. Această măsură, făcută otova, fără a face nicio diferență intre companiile care au ca piață țintă România și intre cele care folosesc țara noastră ca verigă în lanțul global de aprovizionare, va bloca investițiile în curs, va îngheță planuri de extindere și va descuraja companii din industria prelucrătoare să mai învestească în România. Nu mai vorbim de firmele care sunt pe pierdere, care vor fi obligate să plătească impozit deși nu au făcut profit din motive obiective. Creșterea reală a impozitării pe profit de la 16% la 40% așa cum se traduce în termeni fiscali 1% pe cifra de afaceri este o lovitură dată tuturor celor ce vedeau România ca o destinație atractivă pentru investiții.

2. A doua măsură toxică este impozitarea celor ce au cumulat proprietăți peste 500 000 Euro cu 0,3% din valoare. Această taxă pe avere, inventată tot din ura față de cei ce au succes în economia de piață, pe lângă faptul că nu poate fi aplicata tehnic, nu face decât să sperie oamenii din centrele marilor orașe. Pur și simplu, dacă nu ești bogat și trăiești în centrele unor orașe precum București, Cluj, Iași, Brașov, Timișoara sau Constanța iar casa ta are cumva și curte, iți cresc impozitele pe proprietate de câteva zeci de ori. Guvernul obligă oamenii săraci să se mute din centru la periferie, creând o taxă care nu diferențiază oamenii în funcție de venituri ci doar în funcție de valoare unui bun care foarte posibil nu are legătură cu veniturile celor ce locuiesc în el.

3. Indexarea redevențelor cu rata inflației este o altă măsură cu un puternic iz populist, dar care va afecta grav inclusiv proiectul Neptun Deep. Atunci când o companie face un contract cu statul, redevența o reprezintă suma pe care compania o va plati anual și care este un procent din prețul la zi a ceea ce scoate compania din pământ. Pe baza nivelului redevenței se fac planurile de afaceri, se iau credite bancare și se fac investițiile. Ca să ne fie foarte clar, redevența nu e fixă ci crește sau scade în funcție de piață și de prețurile globale ale resurselor. Prin schimbarea regulilor din mers, pe contracte deja semnate, guvernul dă un semnal clar că în România legea contractelor este relativă și că deși astăzi ne-am înțeles într-un fel, dacă mie mi se pare politic peste câțiva ani că nu a fost bună înțelegerea, îmi iau dreptul de a o schimba unilateral. Această atitudine este profun anticapitalistă și va afecta imaginea României în rândul marilor investitori interesați să învestească în România.

4. Acordarea în numerar a tichetelor de masă a fost prezentată ca o măsură împotriva comisioanelor nesimțite ale companiilor care emiteau tichetele. În loc să renegocieze comisioanele așa cum a făcut ASF cu gestionarii banilor din pilonul 2, guvernul a decis să desființeze pur și simplu industria. Această măsură, care ar fi fost extinsă și la voucherele de vacanță fără intervenția liberalilor, dublată de creșterea valorii tichetelor de masă la 40 de lei, este o formă prin care guvernul permite mediului de afaceri să crească veniturile oamenilor fără că să plătească contribuțiile sociale. Tichetele vor ajunge la un nivel de 1000 de lei pe lună, bani pe care oamenii îi vor vedea în cont dar nu vor înțelege că pentru această sumă nu le sunt plătite contribuțiile sociale. Multe firme cu angajați cu salarii mici, vor transforma o parte din acestea în tichete, iar impactul negativ pe buget va fi de minim 1 mld de lei anul viitor.

Acestea sunt doar câteva din măsurile ce se pregătesc a fi luate prin pachetul Ciolacu, iar cele patru măsuri de mai sus au doar o componentă politico-ideologică, fără nicio bază economică reală.

Acest stil de a face politici publice, având la bază doar ideologia de stânga, ura împotrivă capitalului și scheme fiscale pentru a crește fictiv și temporar veniturile reale nu pot fi soluții sustenabile pe termen lung. Realitatea economică lovește întotdeauna, iar guvernul nu poate fugi la nesfârșit de reforme structurale care să eficientizeze activitatea statului.

Faptul că pachetul Ciolacu a durat atât de mult să fie adoptat ne arată slăbiciunea guvernului și implicit a premierului de a lua decizii coerente economic dar și faptul că în jurul premierului s-a consolidat un grup neocomunist de consilieri care încearcă să refacă modelul nostru economic folosind o serie de teze marxiste care speram că au dispărut din societatea noastră.