Pandemia a amplificat obsesia noastră privind creșterea economică

Pandemia de coronavirus a arătat că factorii de decizie politică sacrifică activitatea comercială, dacă este necesar, pentru siguranța publică.

Activiștii climatici au avertizat de ani de zile că obiectivul de creștere economică al societății amenință planeta, iar unii economiști încurajează utilizarea diferitelor măsurători pentru a evalua succesul unei economii.

Așa că am întrebat o serie de experți în politică economică dacă s-a schimbat cu adevărat ceva.

Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naționale a României

Această pandemie ne obligă să regândim creșterea economică și, în multe privințe, modul în care funcționează economiile și societățile noastre. Trebuie să fie luate în considerare inteligența artificială și schimbările structurale majore, inclusiv munca de acasă și relocarea activităților. Sustenabilitatea, mobilitatea, reziliența, corectitudinea și incluziunea sunt obiective politice cheie cu provocări enorme în anii următori.

Dar logica creșterii economice nu poate fi pur și simplu respinsă. Datoriile, publice și private, au continuat să crească în ultimul deceniu. Criza financiară nu a redus tendința către împrumuturi, în lume. Pandemia a forțat guvernele să își mărească deficitele bugetare și, în consecință, datoriile publice.

Aș adăuga faptul că și stocul datoriilor va fi tot o obsesie. Noul context al politicii monetare, datorat ratelor naturale substanțial mai mici, nu ar trebui să ne facă să fim mulțumiți de mărimea datoriilor. Țările trebuie să-și gestioneze datoriile pe termen lung. Mai mult, piețele discriminează între economii. Și nu poți lua în calcul pentru totdeauna o inflație scăzută. Mai ales dacă se va recurge din ce în ce mai mult la monetizarea datoriilor.

Stephanie Kelton, profesor de economie și politici publice, Stony Brook University

În orice caz, pandemia va intensifica probabil obsesia noastră pentru creștere. Președintele Trump vrea cu siguranță ca economia să explodeze. Agenda lui Biden [candidatul prezidențial democrat], „Construiește mai bine”, trasează un program de cheltuieli ambițios, care vizează în mod explicit restabilirea creșterii economice.

Guvernele din întreaga lume s-au împrumutat și au cheltuit miliarde, într-un efort de a-și consolida economiile aflate în suferință. Deja multe sunt îngrijorate de povara datoriilor și se bazează pe o creștere mai rapidă a PIB-ului, pentru a contribui la reducerea ratelor datoriilor în anii următori.

Pe termen scurt, factorii de decizie politică vor ca piața forței de muncă să revină și o creștere mai rapidă a PIB-ului este considerată calea esențială pentru reinstituirea a zeci de milioane de locuri de muncă. Până să adoptăm o paradigmă economică alternativă – sau poate un sistem alternativ – creșterea va rămâne o obsesie.

Jason Furman, profesor de practică a politicilor economice, Harvard Kennedy School și Harvard University

Nu cred că (pandemia) va pune capăt obsesiei noastre pentru ocuparea forței de muncă. Aceasta este o problemă acum, în toate economiile noastre, și peste un an, doi ani, trei ani de acum încolo.

Vom avea șomaj în exces. Reducerea acestui fenomen va fi un obiectiv major cu care politica publică se va lupta în anii următori. Iar alocarea de bani gheață oamenilor a contribuit într-o oarecare măsură la rezolvarea acestei probleme, cel puțin pe termen scurt.

Joseph Stiglitz, profesor la Columbia University

Economiștii buni au recunoscut întotdeauna că PIB-ul nu este o măsurătoare adecvată a bunăstării și că obiectivul nostru nu ar trebui să fie creșterea PIB-ului, ci bunăstarea societății.

PIB-ul pe cap de locuitor al SUA a fost printre cele mai ridicate din lume, dar standardele noastre de trai nu sunt la fel – după cum se reflectă, de exemplu, în speranța de viață. Pandemia i-a atacat pe cei cu o sănătate precară și, date fiind inegalitățile existente în națiunea noastră în sistemul sanitar și condițiile de sănătate mai slabe, în medie, decât în ​​alte țări avansate, nu este de mirare că am fost atât de grav afectați.

Pandemia a expus și alte fisuri în societatea noastră: lipsa de încredere și solidaritate socială, lipsa de competență în capacitatea guvernului federal de a răspunde, lipsa de rezistență în sectorul privat. Prețurile ridicate de pe piața bursieră sunt un indicator și mai prost al bunăstării societății.

Concentrarea asupra lucrurilor greșite poate duce la o acțiune greșită. Există indicatori mai buni care să arate cât de bine ne descurcăm, inclusiv evaluarea modului în care sunt împărțite roadele progresului nostru și măsura în care câștigurile noastre sunt durabile. Crearea acestor indicatori a fost obiectivul Comisiei internaționale pentru măsurarea performanței economice și a progresului social, pe care am condus-o – o inițiativă a cărei activitate a fost desfășurată de OCDE [Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică], implementată prin Inițiativa sa pentru o Viață mai Bună.

Richard KooChief, economist la Nomura Research Institute Ltd.

Multe depind de apariția unui vaccin eficient. Dacă soluțiile medicale se vor dovedi evazive, oamenii vor fi obligați să-și concentreze eforturile asupra supraviețuirii, nu asupra creșterii.

Chiar dacă se găsește o soluție medicală, este posibil ca actuala pandemie să fi lăsat un impact de durată asupra gospodăriilor și întreprinderilor, și anume că este important să ai suficiente economii pentru zile negre. Acest lucru înseamnă că unele resurse vor fi redirecționate de la activități pro-creștere la asigurarea împotriva dezastrelor naturale sau provocate de om, în viitor. O astfel de deturnare a resurselor este probabil să încetinească creșterea atât a companiilor, cât și a economiei. O astfel de tendință va continua probabil până când șocul actual va fi uitat sau când gospodăriile și companiile vor simți că au destule resurse alocate pentru a rezista unei pandemii viitoare.

Darrick Hamilton, profesor, și Henry Cohen, profesor de economie și politică urbană la The New School

Nici pandemia de coronavirus nu a pus capăt obsesiei noastre privind creșterea economică drept singura cale spre sănătatea economică. În mijlocul unei pandemii mortale, am auzit încă falsa dihotomie care presupune un compromis între sănătatea noastră publică și presupusa noastră viabilitate economică.

Sănătatea și mortalitatea trebuie să fie indicatori primordiali ai bunăstării economice, altfel, ce rost are? Din fericire, în martie am luat decizia morală de a pune în hibernare economia noastră, pentru a salva vieți. Dar, din păcate, cu îndrumări federale inadecvate și resurse federale pentru a ajuta bugetele de stat epuizate, multe state au pus capăt prematur restricțiilor, iar acum avem un exces de 200.000 de decese și o pandemie care încă nu este sub control.

David Malpass, președintele Băncii Mondiale

PIB-ul are mai multe inadecvări. Nu reflectă inegalitatea unei societăți. În țările care au monede volatile, este greu să calculezi deflatorul PIB și să obții un adevărat nivel al PIB-ului real.

Este necesar să se sublinieze cele mai bune măsuri pentru nivelul de trai și pentru creșterea bunăstării. Cu siguranță nu este o creștere nominală a PIB-ului, știm asta. Chiar și creșterea reală a PIB-ului nu surprinde cu adevărat ceea ce se întâmplă cu populația unei țări.

De-a lungul anilor, am vrut să analizăm venitul median, în opoziție cu venitul mediu. De fapt, trebuie să vă uitați la venitul median real: venitul median raportat la structura costurilor dintr-o țară. Japonia a avut în câțiva ani un IPC negativ [indicele prețurilor de consum]. Atunci creșterea nominală de 0% ar permite o schimbare pozitivă a venitului real.

Pandemia nu ne schimbă aspirația de a crește nivelul de trai al oamenilor. Cred că o măsură relevantă este venitul median real. Având în vedere complexitatea de a realiza acest lucru în termeni de monedă locală, cred că v-ați putea gândi la asta în termeni de venit median real în dolari pentru țări sau în euro, de exemplu.

Catherine Mann, economist-șef la Citigroup Inc.

În orice caz, pandemia ne cere să ne concentrăm și mai mult asupra creșterii economice, chiar dacă folosim asta ca pe o abreviere pentru o viziune mai largă a ceea ce sporește bunăstarea societății.

Pandemia a provocat deja o prăbușire a investițiilor în afaceri, o reducere a pieței muncii, o deglobalizare și o scădere a creșterii productivității. O schimbare a acestor forțe este crucială pentru a sprijini perspective de creștere pe termen lung, dinamice, care ridică standardele de viață cu echitatea socială, care susțin un răspuns eficient la schimbările climatice și care permit o traiectorie durabilă a datoriei suverane.

Fără o creștere dinamică, aceste obiective sunt puse la grea încercare.

Abigail Wozniak, director la Opportunity & Inclusive Growth Institute, Federal Reserve Bank of Minneapolis

În opinia mea, răspunsul la acest lucru este un nu clar. Cu toate acestea, sper să înceteze convingerea conform căreia creșterea economică este singurul nostru instrument pentru soluționarea disparităților din economia noastră.

Pandemia a scos la iveală lacunele persistente în nivelul bogăției, veniturilor și securității economice generale în economia noastră, și în special disparitățile rasiale. Mulți vor susține că modul de abordare a acestor probleme este prin creșterea continuă. Cu toate acestea, aș avertiza că există limite în ceea ce poate realiza numai creșterea economică.

În timp ce creșterea economică le va aduce beneficii lucrătorilor strămutați de pandemie, este puțin probabil să se modifice faptul că primii lucrători strămutați într-o recesiune sunt oamenii de culoare și cei cu o educație mai precară. Există, de asemenea, dovezi crescânde că diferențele rasiale în nivelul averii sunt rezultatul unor politici de excludere concepute în mod deliberat pentru a limita oportunitățile pentru anumite comunități.

Acordurile restrictive din punct de vedere rasial, de exemplu, limitează acumularea bogăției în gospodărie în rândul proprietarilor negri. Chiar și acum, diferența de avere în funcție de rasă se mărește la nivel de învățământ superior. Construcția capitalului uman este puternic legată de creștere, dar, cel puțin în SUA ar putea mări, de fapt, disparitățile.

Problemele grave pe care le-a evidențiat pandemia nu au fost toate create de o creștere limitată, iar creșterea este puțin probabil să le rezolve. Având în vedere felul în care dorim să arate lumea noastră post-pandemie, este momentul potrivit să recunoaștem aceste limite.

Sursa: Bloomberg / Autor: Matthew Boesler și Francine Lacqua de la Londra, Andra Timu de la București / Traducerea: Cristina Zaharia (Rador)