Parcul Natural Vânători-Neamţ, locul în care te poţi plimba printre zeci de zimbri aflaţi în libertate – reportaj Agerpres

La circa 50 de kilometri de municipiul Piatra-Neamţ, într-un cadru natural care îţi taie respiraţia prin frumuseţea şi unicitatea lui, zimbrul păşeşte din nou maiestuos, aşa cum o făcea în urmă cu peste 150 ani, în pădurile Neamţului, transmite Agerpres.

Cele aproape 30.000 hectare ale Parcului Natural Vânători-Neamţ sunt deja în „stăpânirea” a peste 80 de exemplare: masculi, femele şi pui.

Peste 70 de zimbri sunt în libertate, în ţarcul de aclimatizare desfăşurat pe 180 hectare sunt alte zece exemplare, iar la grădina zoologică a parcului, încă şase zimbri.

Pentru cei dornici de experienţe unice, conducerea parcului pune la dispoziţie incursiuni în adâncul rezervaţiei, în cadrul cărora întâlnirea cu exemplare ce pot ajunge şi la 900 kilograme rămâne o amintire de neuitat.

Inginerul Sebastian Cătănoiu, directorul Parcului Natural „Vânători-Neamţ”, a explicat, pentru AGERPRES, că rangerii care ghidează astfel de tururi cunosc foarte bine zonele în care pot fi văzuţi zimbrii în cadrul lor natural, aşa cum trăiau până la mijlocul secolului al XIX-lea, când au fost semnalate ultimele exemplare în libertate.

„Zimbrul a existat în fauna României până acum vreo 200 ani, există dovezi istorice. Există şi partea colocvială, povestită, potrivit căreia ar fi existat până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, pe catena estică Neamţ – Suceava. Sunt poveşti, sunt amintiri, lucruri spuse, dar nu dovedite. Zimbrul a dispărut prima dată în Ardeal, odată cu marşul civilizaţiei, cu împărţirea pământurilor, cu culturile mari. Oarecum a intrat în conflict cu civilizaţia umană şi a supravieţuit mai mult în zonele sălbatice, împădurite, acolo unde contactele au fost mai rare. Poate aceasta este şi diferenţa între zimbru şi bour. Bourul a fost asociat cu zonele deschise, de câmpie, de podiş jos şi cu siguranţă conflictele au fost mult mai dese. Şi ca specie, bourul era un animal violent şi atunci dispariţia este în jurul anului 1600. Zimbrul, dacă a fost o specie forestieră, mai timidă, a reuşit să supravieţuiască cel puţin până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea în ţara noastră”, a declarat, pentru AGERPRES, inginerul Sebastian Cătănoiu.

Zimbrilor au reapărut în România în 1958, odată cu înfiinţarea rezervaţiei de la Haţeg, apoi, zece ani mai târziu, a rezervaţiei de la Vânători-Neamţ.

Directorul Parcului Natural Vânători-Neamţ a punctat că acestea au fost nucleele în care au existat zimbri în condiţii de semilibertate.

Începând cu anul 1999 au început programe de training cu specialişti din Polonia, fiind construit unui ţarc de aclimatizare la Vânători-Neamţ, pe 180 hectare, dotat cu hrănitori, adăpători şi depozite de furaje.

Odată făcuţi aceşti paşi, a început procesul de repopulare a zonei cu zimbri aduşi din străinătate, pentru că animalele aflate în grădinile zoologice din România erau înrudite şi nu putea fi creată o linie genetică diversificată.

Potrivit inginerului Cătănoiu, primii zimbri au fost aduşi la Vânători-Neamţ în 2003. Au fost puşi în semilibertate şi astfel au avut contact cu diferite specii de plante lemnoase şi ierboase, dar şi cu alte animale sălbatice din parc.

„Cele 180 de hectare din ţarcul de aclimatizare reprezintă un melanj foarte atrăgător din punct de vedere al speciei. Nu este doar pădure, sunt şi pajişti şi păşuni, arborete de diferite vârste şi compoziţii, relieful este accidentat cu pante şi văioage. Odată ce au stat în ţarcul de aclimatizare, ştiu către care specie să se îndrepte, cum să se aclimatizeze”, a explicat directorul parcului.

Primii zimbri au păşit în libertate, în afara ţarcului de aclimatizare, începând cu 2012 şi nu mică a fost surpriza conducerii parcului când, în acelaşi an, a apărut primul pui fătat în libertate.

De atunci şi până acum, animalele se pot mişca în libertate şi nu de puţine ori au fost semnalate exemplare care au depăşit cu mult teritoriul parcului.

„Animalele sunt libere să se mişte în orice direcţie, iar unul dintre masculi a trecut pe la coada lacului Izvorul Muntelui spre Ceahlău. Există o legendă care spune că un zimbru alb apare pe Ceahlău, iar acest zimbru mascul care a trecut pe la coada lacului parcă ar fi venit să îndeplinească această legendă”, a povestit inginerul Sebastian Cătănoiu.

Alte exemplare au ajuns în curtea Mănăstirii Neamţ sau a Mănăstirii Petru Vodă, un exemplar a fost văzut la Râşca – Suceava, un altul a ajuns în apropiere de Piatra-Neamţ, iar un exemplar a luat-o pe câmpuri şi a ajuns în localitatea Petricani.

Au fost situaţii când localnicii s-au trezit cu zimbrii pe uliţele satelor, veniţi fie pentru a căuta hrană, fie pentru a se adăposti în zilele cu ger şi viscol.

În general a fost vorba de masculi, pentru că aceştia sunt solitari şi mai îndrăzneţi, spune inginerul Cătănoiu.

Directorul parcului a adăugat că niciuna din întâlniri nu s-a soldat cu evenimente negative, asta şi pentru că oamenii au ştiut să fie precauţi.

„Articole ştiinţifice vorbesc de patru zimbri la 1.000 hectare, iar cum parcul are 30.000 hectare, ar însemna spre 120 capacitatea de suport. Acestea sunt socotelile noastre, dar de care nu ştiu animalele. Parcul nu are o delimitare fizică în teren şi atunci zimbrii au explorat mai bine de 60.000 hectare. (…) În relaţia cu orice animal sălbatic trebuie să existe o rezervă. Având în vedere şi dimensiunile unui zimbru, cel mai bine este de păstrat distanţa. Deci nu trebuie apropiat sau pus într-o situaţie dificilă. Un zimbru mascul ajunge până la 900 kilograme, iar femela la circa 600 kilograme”, a explicat Sebastian Cătănoiu.

Iubitorii de natură şi adrenalină pot participa, contra sumei de 50 lei de persoană, la „Bison Safari”, o incursiune, la pas, în lumea reală şi mai ales sălbatică a zimbrilor.

„Un safari se desfăşoară în ţarcul de aclimatizare. Se porneşte de aici, de la centrul de vizitare, se intră în ţarc şi pe parcursul a două ore se face un tur în care se văd animalele dar, mai important, se vede mediul lor natural şi urmările prezenţei acestor animale în mediul forestier. Satisfacţia maximă este când vezi animalul, dar nu sunt lipsite de interes şi urmele pe care acesta le lasă cojind un copac, mâncând din seminţiş, îmbăindu-se într-o baltă. Colegii care fac ghidaj ştiu aceste locuri. Pentru cei care sunt dornici şi mai mult de activitate fizică, facem o vizionare pentru zimbrii din libertate. Unele animale au colar gps, dar întâlnirea cu animalul aflat în libertate nu este întru totul garantată. Semnalul de la colarul gps vine o singură dată pe zi şi până ajungi acolo animalul poate nu mai este. Dar colarele gps moderne au şi facilitate radio şi atunci pe baza antenei poţi să te apropii cât mai mult, să restrângi perimetrul şi poţi avea întâlnirea cu zimbrii”, a precizat directorul Sebastian Cătănoiu.

Pentru cei comozi, mai temători sau care nu fac faţă efortului, există şase exemplare de zimbri în grădina zoologică a parcului.

Astfel, Parcul Natural Vânători-Neamţ este singurul din Europa care are în acelaşi spaţiu geografic cele trei forme de management ale zimbrului: captivitate, semilibertate şi libertate.