Parisul sărbătoreşte 150 de ani de impresionism / Muzeul d’Orsay va deschide o expoziţie majoră pentru a arăta într-o nouă lumină expoziţia din 1874, care a marcat apariţia artei de avangardă

La 150 de ani de la apariţia impresionismului, Muzeul d’Orsay din Paris, care deţine cea mai mare colecţie de capodopere impresioniste şi postimpresioniste din lume, va deschide în martie o expoziţie majoră pentru a celebra curentul artistic şi pentru a oferi o nouă lumină asupra unui eveniment care a marcat apariţia artei de avangardă, relatează News.ro.

În premieră pentru muzeu, vizitatorii vor experimenta, de asemenea, o călătorie imersivă de 45 de minute în realitatea virtuală cu un secol şi jumătate în urmă, pentru a asista la expoziţia din 1874 şi a se plimba pe bulevardele pline de viaţă ale lui Haussmann.

În urmă cu 150 de ani, la 15 aprilie 1874, la Paris se deschidea prima expoziţie impresionistă. „Dornici de independenţă, Monet, Renoir, Degas, Morisot, Pissarro, Sisley şi Cézanne au decis să se rupă de reguli, organizând propriile expoziţii, în afara canalelor oficiale: se năştea impresionismul. Pentru a marca această dată, Muzeul d’Orsay prezintă aproximativ 130 de lucrări. Expoziţia „Paris 1874. The Impressionist Moment” va urmări apariţia unei mişcări artistice într-o lume în plină schimbare.

Expoziţia „Paris 1874” face un bilanţ al circumstanţelor care i-au determinat pe cei 31 de artişti – dintre care doar şapte sunt astăzi universal renumiţi – să se reunească pentru a-şi expune lucrările. Climatul din acea perioadă era unul postbelic, în urma a două conflicte: războiul franco-prusian din 1870 şi apoi un violent război civil. Pe acest fundal de criză, artiştii şi-au regândit arta şi au explorat noi direcţii. Un mic „clan de rebeli” a pictat scene de viaţă modernă sau peisaje în tonuri deschise şi cu tuşe vii, schiţate în aer liber. După cum a remarcat un observator, „ceea ce par să caute mai presus de toate este impresia”.

Suntem în 1874 la Paris, în primii ani ai celei de-a Treia Republici. Baronul Haussmann a remodelat oraşul, creând marile bulevarde, iar Opera Naţională este aproape gata. Capitala Franţei iese din trauma asediului Parisului, care a marcat înfrângerea în războiul franco-prusian, din prăbuşirea ulterioară a celui de-al Doilea Imperiu şi din vărsarea de sânge a insurecţiei Comunei din Paris. Pe acest fundal de modernizare, industrializare şi comerţ, un grup de artişti francezi, în mare parte necunoscuţi şi în dificultate, decide că este timpul să se facă remarcat. La 15 aprilie 1874, aceştia se adună în ateierul unui fotograf la nord de Sena pentru o expoziţie independentă de lucrări respinse de juriul Salonului anual al Academiei de Arte Frumoase, organizat la Luvru, arbitrul tradiţional al bunului gust artistic.

Printre cei aproximativ 30 de membri ai acestei Societăţi cooperative şi anonime de pictori, sculptori şi gravori se numără Claude Monet, Pierre-Auguste Renoir, Edgar Degas, Berthe Morisot, Camille Pissarro, Alfred Sisley şi Paul Cézanne. Aceştia au puţine legături personale şi puţine stiluri sau viziuni artistice comune, în afară de dorinţa de a arăta lumea aşa cum este, nu cum a fost.

Expoziţia lor nu este un succes de critică sau comercial şi nu se mai organizează din nou – societatea a fost dizolvată în anul următor -, dar va fi înregistrată mai târziu ca fiind momentul în care s-a născut impresionismul.

Termenul „impresionist” a fost iniţial o insultă – un sinonim al termenului „neterminat”, inventat de jurnalistul parizian Louis Leroy în evaluarea sarcastică a lucrării lui Monet „Impression, Soleil Levant”, care a surprins soarele răsărind deasupra portului Le Havre şi care avea să fie mai târziu considerată capodopera simbolică fondatoare a noii mişcări.

În primăvara anului 1874, Parisul suferea încă de pe urma traumei provocate de capturarea împăratului francez Napoleon al III-lea de către forţele prusace şi de conflictul civil.

În schimb, dezvoltarea vopselelor de ulei în tuburi a însemnat că Monet, Degas şi Pissarro puteau să-şi părăsească atelierele şi să picteze afară, surprinzând scene naturale şi peisajul industrial în evoluţie al Parisului.

Pe lângă cele 130 de lucrări impresioniste, printre care „Impression, Soleil Levant”, din colecţii private şi publice, expoziţia va cuprinde şi lucrări care au fost prezentate la salonul din 1874, pentru a evidenţia ceea ce catalogul descrie ca fiind „o confruntare fără precedent între „independenţii” şi „academicienii” salonului Beaux-Arts.

„Mai presus de toate, expoziţia, Paris 1874. Inventarea impresionismului, invită vizitatorii să se gândească la ceea ce constituia o lucrare impresionistă în 1874: ce o făcea diferită şi nouă? Considerată iniţial confuză şi lipsită de sens, pictura impresionistă este acum universal aclamată, impregnând o întreagă parte a universului nostru vizual”, explică catalogul.

În cadrul unui eveniment separat pentru a marca 150 de ani de la naşterea impresionismului, Musée d’Orsay împrumută tablouri din colecţia sa, inclusiv cele ale lui Monet, Édouard Manet, Vincent van Gogh, Cézanne şi Renoir, la 34 de muzee din Franţa, inclusiv pe insula Réunion din Oceanul Indian.

„Astăzi, impresionismul simbolizează arta franceză de a trăi pentru întreaga lume”, a declarat Rima Abdul Malak, ministrul francez al Culturii, anunţând împrumuturile luna trecută.

„Paris 1874: Inventing Impressionism”, organizată de Musée d’Orsay şi National Gallery of Art din Washington, va avea loc între 26 martie şi 14 iulie, înainte de a fi transferată la Washington DC între 8 septembrie 2024 şi 19 ianuarie 2025.