Partidul lui Dacian Cioloş se poziţionează la centru-stânga. E prima provocare pentru electoratul clasic al PSD

Manifestul adoptat de noul partid al lui Dacian Cioloş are toate elementele unei formaţiuni de centru-stânga. Membrii fondatori ai Mişcării România Împreună definesc clar intenţiile de a viza un bazin monopolizat în ultimii 25 de ani de PSD. Din manifest lipsesc referirile la antreprenoriat sau iniţiativa privată, iar piaţa liberă este susţinută cu precauţii maxime. Accentul este pus deseori pe persoanele defavorizate, excluse social, precum şi pe „distribuirea echitabilă” a resurselor publice. Este pentru prima oară când un partid îşi manifestă într-un document programatic intenţia de a lupta pentru publicul PSD, cu amendamentul că nici Dacian Cioloş, nici ceilalţi lideri ai partidului nu au vrut să-şi asume categoric vreo identitate ideologică.

Iată cele mai importante declaraţii de intenţie din Manifestul partidului, capitolul „Valorile și credințele pe care le împărtășim„:

• Unica referire la valorile pieţei şi ale competiţiei este aceasta: „Piața liberă este o soluție în asigurarea competiției, dar nu garantează nici onestitatea acesteia, nici intrarea sau menținerea în competiție a celor defavorizați. În același timp, deși prețuim competiția și aderăm la individualism ca formă de exprimare a creativității, considerăm că acțiunea colectivă, cooperarea, bazate pe individualismul etic, nu pe cel egoist, sunt pietre de hotar în construirea unei lumi libere și drepte pentru cât mai mulți oameni cu putință„.

Susţinerea pentru piaţa liberă este atenuată serios de preocuparea pentru cei defavorizaţi. Observăm limpede şi recursul imediat la „acţiunea colectivă” şi la „cooperare”, valori fundamentale ale ideologiei de stânga. Accentuarea defectelor pieţei în detrimentul virtuţilor sale este o semnalare clară a îmbrăţişării unor principii de stânga, în oglindă practic faţă de ideologia PNL.

Paragraful este fundamental pentru înţelegerea opţiunii ideologice a noului partid.

• Dar încă din primul paragraf al capitolului dedicat valorilor începe definirea acestei linii ideologice. Manifestul vorbeşte despre „reprezentarea proporţională” în politică pe sexe, etnii, apartenenţă teritorială: „România este statul tuturor cetățenilor săi, precum și a celor care aleg să trăiască pe teritoriul ei. Prin urmare, în structurile sale politice, ei și interesele lor au nevoie de reprezentare proporțională, ca femei și bărbați, din perspectivă etnică, teritorială și după alte criterii considerate relevante în privința reprezentării și participării politice„.

Preocuparea pentru reprezentarea proporţională pe criterii fără legătură directă cu valoarea ori puterea este o preocupare constantă a partidelor de stânga din Occident.

• Al doilea paragraf al manifestului face referire la egalitatea oamenilor, o valoare umanistă unanim acceptată de partide indiferent de ideologie. Imediat însă apar cuvinte-cheie care definesc un partid se stânga: „Împărtășim convingerea profund umanistă potrivit căreia toți oamenii se nasc liberi și egali în drepturi, indiferent de sexul, rasa, etnia, religia, clasă, dizabilitate, orientarea lor sexuală, veniturile acestora sau lipsa lor şi alte categorii de diferențe care nu sunt relevante pentru îngrădirea sau neacceptarea unor drepturi civile şi politice”.

Textul programatic arată o preocupare legitimă pentru diferenţele de tratament care persistă într-o societate precum cea românească faţă de persoanele cu orientare sexuală diferită, faţă de persoanele cu handicap ori chiar rasă şi etnie.

Faptul că Mişcarea România Împreună pune accentul pe probleme minorităţilor şi ale cetăţenilor defavorizaţi şi nu pe problemele antreprenorilor, pe birocraţia sufocantă, pe gonflarea unui Stat împovărător indică o alegere conştientă a direcţiei de acţiune şi a publicului vizat.

• Al treilea paragraf al capitolului întăreşte preocuparea pentru o temă-cheie a mişcărilor politice de stânga: politicile anti-discriminare. „Împărtășim credința că, pentru ca drepturile să fie exercitate de către toți membri societății, este necesar să existe şi să se aplice politici anti-discriminare şi pentru egalitate de șanse, precum și politici de diminuare a sărăciei și polarizării sociale” – se arată în manifest.

Iar documentul continuă în această notă „progresistă”, cu accentele puse pe noţiuni precum discriminare, nedreptate, redistribuirea resurselor, acţiune colectivă, defavorizaţi.

Manifestul partidului identifică UE şi NATO drept garanţii bunăstării şi securităţii României şi arată aderenţă totală la valorile statului de drept şi la necesitatea de reducere a corupţiei.

Nu e deloc o surpriză faptul că partidul şi-a asumat – cel puţin în acest prim Manifest – o identitate de stânga. Cei care îl cunosc pe Dacian Cioloş ştiu că este fundamental un om de stânga, o stângă europeană, care caută soluţii pentru repararea inechităţilor din societate. De altfel, şi primele sale acţiuni ca premier au fost ţintite tot spre categorii defavorizate ori discriminate: strategia anti-sărăcie şi strategia pentru micii fermieri.

Ce e paradoxal, însă, e că printre cei nouă fondatori ai partidului Mişcarea România Împreună există persoane precum Dragoş Pâslaru sau Vlad Voiculescu, care s-au definit mai degrabă ca oameni cu valori de dreapta. Rămâne de văzut cum se vor concilia în interiorul partidului eventualele disensiuni ideologice, disensiuni care în cazul USR au dus la necesitatea unei redefiniri doctrinare, la pierderi de parlamentari şi ruperea unei facţiuni din partid.

Cred, însă, că e absolut necesară o poziţionare clară şi asumată din partea lui Dacian Cioloş şi a celorlalţi lideri. Ştiu că ei se inspiră din modelul partidului francez En Marche! creat de Emmanuel Macron pe o platformă dez-ideologizată, dar En Marche! şi-a definit rapid poziţia pro-piaţă, pro-iniţiativă liberă, la fel ca şi pe alte axe de interes care configurează identitatea unui partid. Dacă nu îşi va asuma marile direcţii de acţiune, măcar la viitoarea lansare oficială, Mişcarea România Împreună îşi va confuza potenţialul electorat şi va rata întâlnirea cu electoratul clasic al PSD.

Acest electorat de stânga e în permanenţă sedus de promisiunile electorale ale PSD, partid profund populist, şi e prins în capcana lipsei de alternativă. Dacă Dacian Cioloş şi colegii săi vor merge pe acest drum, cred că are o şansă reală să rupă bucăţi serioase din publicul PSD, mai ales în rândul liderilor de opinie din oraşele mici şi de la ţară (profesori, mici fermieri, mici producători).